ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 iunie 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Județean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 10994 din 11 februarie 2016, emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2015;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2015, emis de pârât;

- obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza titlului de creanță, precum și la plata penalităților de întârziere;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

Prin Sentința civilă nr. 446 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

(i) a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Județean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice;

(ii) a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2015, rectificat prin adresa nr. x/23 martie 2016, precum și Decizia nr. 10994 din 11 februarie 2016, emise de pârât;

(iii) a dispus restituirea către reclamant a sumelor reținute în temeiul actelor administrative anulate;

(iv) a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere.

Împotriva nr. 446 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 februarie 2017, intimatul-reclamant Consiliul Județean Olt a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 446 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 28 noiembrie 2016, conform dovezii de înmânare aflată la fila x din vol. I al dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 14 decembrie 2016, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin fax, la data de 15 decembrie 2016, orele 17:17, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 decembrie 2016.

Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 15 decembrie 2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14 decembrie 2016.

Înalta Curte va înlătura argumentele formulate de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin punctul de vedere depus la data de 1 noiembrie 2019, în cuprinsul căruia a solicitat a fi avută în vedere, ca dată de începere a curgerii termenului de recurs, data la care reprezentantul său (Ministerul Finanțelor Publice) a înregistrat hotărârea judecătorească în evidențele proprii, întrucât modalitatea de calculare a termenului de declarare a recursului, propusă de recurentul-pârât, nu are corespondent în dispozițiile C. proc. civ. sau ale Legii nr. 554/2004. Momentul începerii curgerii termenului de declarare a căii de atac este acela al comunicării către pârât a sentinței civile recurate, la sediul indicat de acesta în fața instanței de fond, fiind irelevantă data la care pârâtul a înaintat hotărârea judecătorească, pe cale administrativă, către reprezentantul său, în vederea formulării căii de atac, respectiv data la care reprezentantul a primit hotărârea judecătorească înaintată de autoritatea ministerială pârâtă.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 446 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL