ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, B. și C. suspendarea Hotărârii nr. 68/22.01.2019 (prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț), a Hotărârii nr. 70/22.01.2019 (prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț a pârâtei C.) și a Hotărârii nr. 73/22.01.2019 (prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț la Tribunalul Neamț a judecătoarei B.), ale secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii - publicate în extras pe site-ul CSM (respectiv, dispozitivul), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 21 pronunțată în data de 12 februarie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, C. și B. și a dispus suspendarea executării Hotărârilor nr. 69 din 22.01.2019, nr. 70 din 22.01.2019 și nr. 73 din 22.01.2019 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, C. și B..

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs a susținut că instanța de fond a aplicat și a interpretat greșit dispozițiile art. 14, art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, respectiv ale art. 22 alin. (7) și (8) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018.

A apreciat că nu poate fi suspendată executarea unui act administrativ care nu este susceptibil de executare, cum este Hotărârea secției pentru judecători nr. 68/2019, prin care a fost respinsă cererea de transfer a reclamantei.

Totodată a menționat că reclamanta nu poate fi vătămată prin admiterea celor două cereri de transfer ale colegelor sale, ci eventual prin hotărârea de respingere a propriei cereri de transfer, în condițiile în care mai era un post disponibil pentru transfer la Tribunalul Neamț.

Instanța de fond a cunoscut faptul că reclamanta se află în concediu de îngrijire copil astfel că nu putea fi vătămată nici prin respingerea cererii sale de transfer, sesiunile de transfer fiind organizate de Consiliu foarte des, la un interval de două luni.

S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut îndeplinirea condiției cazului bine justificat, în speță neexistând nicio îndoială asupra legalității actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat, nefiind dovedite de către reclamantă împrejurări intrinseci sau extrinseci de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative a căror suspendare s-a dispus.

În același timp, a arătat că producerea unor prejudicii prin executarea hotărârilor secției nu a fost probată de către partea reclamantă, situație în care, contrar aprecierii judecătorului fondului, a susținut că nu este întrunită nici condiția existenței unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin motivele de recurs pârâta C. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii având ca obiect suspendarea Hotărârii nr. 70 din 22 ianuarie 2019 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

A susținut că nu se poate reține vreun indiciu de nelegalitate a actului administrativ, act care respectă forma prevăzută de lege, fiind emis conform procedurii stabilite de Hotărârea nr. 193/09.03.2016 a Consiliului Superior al Magistraturii și nici existența unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra legalității actului, astfel cum a reținut instanța în sentința recurată.

S-a precizat că toate motivele invocate de reclamantă pot fi circumscrise doar unui prejudiciu nepatrimonial și pur ipotetic.

Pârâta B. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii având ca obiect suspendarea Hotărârii nr. 73 din 22 ianuarie 2019 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

S-a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât nu s-a analizat condiția privind paguba iminentă potrivit exigențelor stabilite de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Din lecturarea considerentelor sentinței de fond, cu privire la analiza asupra pagubei iminente a solicita a se observa că instanța s-a limitat să observe doar că reclamanta suferă o pagubă materială, fără a preciza ce împrejurare conferă acest caracter (material) punerii în executare a actelor administrative în discuție.

A menționat că instanța de fond a invocat exclusiv o presupusă nerespectare a criteriilor de transfer prevăzute într-un act normativ administrativ și care privesc oportunitatea emiterii actului.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea apărărilor formulate reclamanta - intimată și pe fond respingerea cererii de suspendare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicitat suspendarea Hotărârilor nr. 68/22.01.2019, nr. 70/22.01.2019 și nr. 73/22.01.2019 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.

Ulterior promovării acțiunii, dar anterior soluționării cauzei în primă instanță, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a emis Hotărârea nr. 812 din 20 iunie 2019, prin care a admis cererea doamnei judecător A., judecător cu grad profesional de tribunal, vicepreședinte al Judecătoriei Piatra Neamț, de continuare a activității la Tribunalul Neamț, începând cu data 15.07.2019, dată la care expiră mandatul acesteia în funcția de vicepreședinte.

Totodată, prin cererea depusă la dosar în data de 11 iulie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat admiterea recursurilor formulate de pârâți, motivat de faptul că i s-a admis cererea de transfer, astfel că nu mai are niciun interes actual în continuarea litigiului.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel care învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul soluționării cauzei și a exercitării căilor de atac.

În speță, anterior pronunțării sentinței atacate, a intervenit o împrejurare nouă, neadusă la cunoștința instanței de fond de către părțile cauzei, constând în finalizarea de către pârât, pe cale administrativă, a cererii reclamantei de continuare a activității în cadrul Tribunalului Neamț și emiterea actului administrativ. Prin urmare, instanța de control judiciar reține că pretențiile reclamantei au fost satisfăcute, astfel încât interesul acesteia în susținerea acțiunii nu îndeplinește cerința actualității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că susținerea cererii de suspendare nu mai are interes, cu consecința admiterii recursului declarat de pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, C. și B., a casării sentinței atacate și rejudecării cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind rămasă fără interes.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, obligând intimata-reclamantă A. la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, C. și B. împotriva Sentinței nr. 21 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, C. și B., ca fiind rămasă fără interes.

Obligă intimata-reclamantă A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB