ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta A. reprezentată prin președinte B. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU împotriva răspunsului la contestație înregistrat sub nr. x din 11 iulie 2014 prin care a fost respinsă contestația reclamantei înregistrată sub nr. x din 13 noiembrie 2013 solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să se admită contestația și, pe cale de consecință, să se anuleze decizia de diminuare a cheltuielilor aferente cererii finale de rambursare, cerere de rambursare înregistrată la x din 30 august 2013, cu clarificări nr. x din 23 octombrie 2013 și, prin urmare să se valideze în totalitate cheltuielile solicitate prin cererea de rambursare nr. 5-finală, formulată în cadrul implementării Contractului de finanțare, nerambursabilă nr. x, cod SMIS x, respectiv suma de 359.777,05 RON și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin Încheierea din 2 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a încuviințat obiectivele 1 și 3 ale expertizei contabile propuse de reclamantă, respectiv să arate expertul dacă, raportat la Ghidul solicitantului, Contractul de finanțare nerambursabilă, dispozițiile H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul comun al MMFPS și MFP nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile din cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, Condițiilor specifice aferente CCP 108 Instrucțiunile/Deciziile AMPOSDRU, aplicabile în perioada de implementare a Proiectului x, cheltuielile în sumă de 212.862,43 RON, aferente capitolelor bugetare resurse umane, participanți, alte tipuri de costuri, cheltuieli indirecte/cheltuieli generale ale administrației, sunt eligibile sau neeligibile și să indice expertul care este gradul de realizare a indicatorilor proiectului.

De asemenea, a fost obligat expertul să răspundă la obiectivele propuse de instanță, respectiv dacă ajustarea de la Capitolul Bugetar Resurse Umane - 130.324 RON, Capitolul bugetar Alte tipuri de costuri - 21.267,17 RON și Capitolul bugetar Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație - 19.091,26 RON a fost corect calculat de către pârâtă în raport cu Instrucțiunea 53 din 20 ianuarie 2011.

Prin încheierea din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus majorarea onorariului de expert de la suma de 2.000 RON la suma de 3.000 RON.

Prin Sentința civilă nr. 304 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reprezentat prin președinte B., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic- Organism Intermediar POSDRU, și în consecință:

A admis contestația formulată reclamanta A. împotriva Deciziei de diminuare a cheltuielilor aferente cererii finale de rambursare cu nr. x din 30 august 2013 cu clarificările nr. x din 23 octombrie 2013 și dispune validarea în totalitate a cheltuielilor solicitate prin cererea de rambursare nr. x finală formulată în cadrul implementării Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x, cod x, respectiv suma de 359.777,05 RON.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.850 RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței nr. 304 din 21 decembrie 2016 și a încheierilor de ședință din 2 iunie 2015 și 29 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Organismul Intermediar POSDRU - Centrul de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât arată că instanța de fond a motivat sentința doar prin prisma argumentelor reclamantului-intimat, fără a avea în vedere raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și răspunsul la obiecțiunile formulate de acesta.

În schimb, curtea de apel s-a substituit total Organismului, depășind atribuțiile puterii judecătorești atunci când a reținut că CNDIPT a interpretat în mod restrictiv și abuziv nota nr. x din pg. 12 a Ghidului de Finanțare care prevede că "în cazul angajaților care sunt deja calificați, nu este permisă participarea la programul de pregătire pentru calificări de nivel mai mic decât cel pe care angajatul îl are deja".

Oportunitatea de creștere a nivelului de calificare trebuie să se adreseze cu precădere angajaților necalificați și celor cu nivel scăzut de calificare, venind astfel în sprijinul îndeplinirii obiectivului general al POSDRU "... asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă și inclusivă a 1.650.000 de persoane".

Așa cum s-a arătat și în răspunsul la contestația nr. 11766 din 11 iulie 2013 nivelul de realizare a indicatorilor este de 86,43% și a rezultat în urma aplicării prevederilor Instrucțiunii 53 din 20 ianuarie 2011 asupra realizării grupului țintă și indicatorilor proiectului.

În aceste condiții beneficiarul avea dreptul la suma de 836.345 RON conform proiectului realizat și nu la suma de 966.669 RON cât a cheltuit, diferența de 130.324 RON reprezentând sumă neeligibilă.

Recurentul critică sentința instanței de fond și sub aspectul obligării a plata cheltuielilor de judecată.

Motivarea instanței de fond, în sensul că "partea aflată în culpă procesuală trebuie să suporte costurile generate de proces", nu poate fi primită în totalitate față de împrejurarea că fiind o autoritate publică cu competențe generale și specifice pentru îndeplinirea funcției delegate, obligarea la plata cheltuielilor de judecată poate echivala cu o utilizare necorespunzătoare a resurselor financiare alocate funcționării.

În plus, expertiza contabilă nu a fost o probă utilă cauzei, reclamantul fiind în realitate nemulțumit de legislația aplicată de OIPOSDRU în materie, nu de corectitudinea calculului sumelor privind cheltuielile invalidate. Proba a fost solicitată de reclamant, autoritatea recurentă opunându-se administrării sale, astfel că în mod nelegal a fost obligată la suportarea onorariului de expert.

Prin întâmpinarea depusă la data de 6 aprilie 2017 intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește primul motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., intimata arată că nu se arată în cuprinsul recursului în ce mod instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care problema dedusă judecății s-a născut tocmai din interpretarea eronată și abuzivă pe care recurenta CNDIPT a dat-o Notei de subsol nr. 4, pag. 12 Ghidul solicitantului, interpretare care a condus la invalidarea cheltuielilor cu resursele umane.

De asemenea, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu indică care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau greșit aplicate prin pronunțarea sentinței de fond.

Legat de motivarea sentinței de fond, intimata subliniază că aceasta este clară, precisă și detaliată, motiv pentru care nici sub acest aspect recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalității Deciziei de diminuare a cheltuielilor aferente cererii finale de rambursare înregistrată la x din 30 august 2013 cu clarificările nr. x din 23 octombrie 2013 de la suma de 359.777 RON solicitată la suma de 146.914,62 RON.

În fapt, autoritatea recurentă a declarat neeligibilă suma de 212.862,43 RON cu ocazia verificării Cererii de rambursare nr. x finală.

Neregula constatată prin actele administrative contestate este aceea că în urma verificărilor efectuate de către pârât la cererea de plată nr. x finală a fost invalidat un număr de 67 persoane ca fiind neeligibile, motivat de faptul că nu se încadrează în nivelul de calificare necesar, aceste persoane având un nivel de calificare superior programelor de calificare pe care le-au urmat.

Astfel, s-au invalidat subvențiile acordate pentru participarea la cursuri, precum și ajustarea bugetului.

Investită cu controlul de legalitate, curtea de apel a constatat nelegalitatea actelor administrative contestate, reținând în raport de concluziile expertizei contabile (care a stabilit un procent de realizare a indicatorilor de 100%), că și în ipoteza ajustării bugetului proiectului cu un procent de realizare de 86,4386%, suma diminuată nu corespunde cu cea calculată de CNDIPT.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt.

Reevaluând materialul probator pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești"

Împrejurarea că judecătorul fondului a interpretat dispozițiile notei nr. 4 pag. 12 a Ghidului de Finanțare într-un alt mod decât cel al recurentului-pârât nu echivalează cu o substituire în atribuțiile Organismului abilitat.

În realitate, recurentul-reclamant este nemulțumit de soluția pronunțată în cauză, urmare a interpretării și aplicării de către judecătorul fondului a dispozițiilor notei de subsol nr. 4, pag. 12 Ghidul de Finanțare, critică încadrabilă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu au incidență în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurent.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis, respectiv s-au înlăturat cererile părților.

În cauză, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost investită curtea de apel, chiar dacă acestea îl nemulțumesc pe recurentul-pârât, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Contrar susținerilor recurentului, judecătorul fondului a făcut o expunere logică și clară a raționamentului pentru care a apreciat că nu poate fi reținută îndeplinirea parțială (în procent de 86,4386%) a indicatorilor și/sau a grupului țintă explicând că nu se poate pune semnul egal între Instrucțiunea nr. 53 - aplicabilă contractului de finanțare și Instrucțiunea nr. 71, atunci când se calculează valoarea debitului. În realitate, cele două Instrucțiuni stabilesc modalități diferite de calcul privind gradul de realizare al indicatorilor.

Ca urmare, considerentele instanței de fond nu sunt străine de natura cauzei, așa cum greșit susține recurentul-pârât.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză, întrucât acțiunea în anulare a fost corect admisă, constatându-se că nu sunt incidente dispozițiile Instrucțiunii nr. 71 a AMPOSDRU.

În fapt, intimata-reclamantă este beneficiara contractului de finanțare nr. x, cod SMIS 34090, pentru Proiectul "Calificarea - o șansă pentru ocuparea durabilă" derulat în cadrul Programului POSDRU 2007 - 2013, Domeniul Major de Intervenție 2.3 "Acces și participare la formare profesională continuă (FPC)".

Problema de drept ce se impune a fi dezlegată este aceea a dispozițiilor legale aplicabile contractului, anume dispozițiile Instrucțiunii nr. 53 sau cele ale Instrucțiunii nr. 71.

În mod corect judecătorul fondului a explicat că modalitatea de calcul și valoarea debitului este diferită în funcție de Instrucțiunea aplicată, cum de altfel rezultă și din calculele cuprinse în Raportul de expertiză contabilă. Fiind vorba de două Instrucțiuni diferite, care stabilesc modalități diferite de calcul privind gradul de realizare al indicatorilor este evident că nu se poate obține același grad de realizare al indicatorilor pentru fiecare Instrucțiune.

Conform Instrucțiunii nr. 71 (clarificată prin Instrucțiunea nr. 73 din 31 iulie 2013, în cazul nerealizării indicatorilor și/sau a grupului țintă, la art. 1 se precizează:

- Prevederile Instrucțiunii nr. 71 nu se aplică pentru proiectele care s-au finalizat până la data de 3 iunie 2013 (chiar dacă nu a fost depusă cererea finală de rambursare.

Or, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, procentul de realizare a indicatorilor (pag. 5 din raport) a fost de 100%.

Mai mult decât atât, expertul arată că și în ipoteza în care s-ar aplica o ajustare a sumei în raport de un procent de realizare de 86,4386%, așa cum a reținut autoritatea pârâtă în actele administrative atacate, suma diminuată nu corespunde cu cea calculată de CNDIPT.

Judecătorul fondului a făcut o interpretare corectă a notei de subsol nr. 4 de la pag. 12 Ghidul de Finanțare, anume aceea că angajații pot obține o nouă meserie/calificare prin participarea la programe de pregătire pentru recalificări care nu mai este condiționată de nivelul de calificare și care este eligibilă ca și activitate, prin cererea de propuneri de proiecte, în condițiile în care O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților face distincție clară între programul de calificare și programul de recalificare.

Astfel, recalificarea persoanelor din grupul țintă din cadrul Proiectului s-a făcut în alte domenii (ex. minier recalificat în lucrător în comerț sau chimist recalificat în patiser), nefiind vorba despre o calificare în același domeniu pe un nivel ISCED inferior față de cel deținut deja de respectivul angajat.

Cu privire la Capitolul bugetar - Alte tipuri de costuri, autoritatea pârâtă a considerat că nu sunt eligibile o parte din cheltuielile generale de administrație. Însă toate aceste cheltuieli au fost efectuate în cadrul liniei bugetare, dintr-un buget ce a fost aprobat și în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice nr. 1117/2170 din 23 august 2010, astfel că diminuarea acestora este nelegală (Materiale consumabile-Materiale direct atribuibile susținerii activităților de educație și familie).

De asemenea, cheltuielile indirecte/cheltuielile de administrație au fost invalidate în mod greșit de către recurenta-pârâtă cu motivarea că au fost efectuate în perioada în care nu mai erau în derulare activități de formare profesională. Însă, în mod corect a reținut judecătorul fondului că și aceste cheltuieli încadrate în Capitolul bugetar -Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație au fost angajate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1170/2010, fiind cheltuieli efectuate cu materialele consumabile.

În consecință, în mod corect judecătorul fondului a apreciat ca întemeiată cererea de chemare în judecată, raportat la concluziile raportului de expertiză contabilă care a reținut că suma de 212.862,43 RON aferentă capitolelor bugetare resurse umane, participanți, alte tipuri de costuri, cheltuieli indirecte/cheltuieli generale este eligibilă, gradul de realizare al indicatorilor proiectului fiind de 100%. Chiar și în situația aplicării ajustărilor reținute de recurentul-reclamant (86,4386%) suma eligibilă nu a fost corect calculată de pârât în raport de dispozițiile Instrucțiunii nr. 53/2011.

Legat de cheltuielile judiciare la care pârâtul a fost obligat de către instanța de fond, recurentul-pârât și-a motivat recursul pe încălcarea principiului contradictorialității cu privire la acordarea acestor cheltuieli și pe faptul că în cauză litigiul s-a născut din executarea de către OIPOSDRU a atribuțiilor sale generale și specifice și a misiunii pe care o îndeplinește (garantarea legalității cheltuirii banilor alocați din fonduri europene/naționale).

Consideră recurentul-pârât că prin obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată s-ar ajunge la utilizarea resurselor alocate funcționării și realizării atribuțiilor specifice contrar interesului public.

Înalta Curte reține că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată" dispoziția legală nefăcând distincție cu privire la calitatea în care a acționat emitentul actelor administrative ce au constituit obiectul prezentului litigiu.

Cheltuielile de judecată (taxa de timbru, onorariu expert și onorariu avocat) au fost solicitate la termenul din data de 6 decembrie 2016, termen la care recurenta-pârâtă a fost legal citată.

Cum fundamentul plății cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, în mod corect judecătorul fondului a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru - 400 RON, onorariu expertiză contabilă - 300 RON și onorariu avocat - 2.500 RON) conform documentelor justificative aflate la dosarul cauzei.

Împrejurarea că recurentul-pârât este persoană juridică de drept public nu justifică exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă.

Pentru toate acestea, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Organismul Intermediar POSDRU - Centrul de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic împotriva Sentinței nr. 304 din 21 decembrie 2016 și a încheierilor de ședință din 2 iunie 2015 și 29 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2019.

GGC - LM