Decizia nr. 3496/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 112/2015 a Curții de Apel Brașov

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SA. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții solicită a se dispune anularea parțială a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 11 martie 2015, inclusiv anularea parțială a măsurilor dispuse prin actul de control contestat, și nu în ultimul rând anularea integrală a Deciziei de soluționare a contestației cu nr. x din 13 mai 2015.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 112 din 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, având ca obiect anularea parțială a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 mai 2015, cât și anularea Deciziei dată în soluționarea contestației cu nr. x din 13 mai 2015, ambele întocmite de către pârât.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 112 din 29 octombrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC A. SA prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată. În drept, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: - sentința atacată nu este motivată, deoarece judecătorul fondului a îmbrățișat și a preluat în considerentele hotărârii exclusiv apărările intimatei-pârâte, fără însă a indica, măcar sumar, de ce a înlăturat criticile de nelegalitate ce afectează actele administrative contestate care au fost invocate în acțiune; - instanța consideră că inspectorii intimatei au sancționat în mod corect încheierea Contractului de furnizare nr. x/2012 cu societatea B. SRL, deși corecția aplicată de intimată pentru acest contract nu a făcut obiectul acțiunii; - lipsesc cu desăvârșire din considerentele sentinței orice aprecieri cu privire la temeinicia sau netemeinicia argumentelor de natură tehnică pe care le-am prezentat în favoarea caietelor de sarcini, prima instanță reluând literal mențiunile prepușilor intimatei potrivit cărora condițiile incluse în caietele de sarcini ar fi excesive și restrictive de concurență; - această tehnică de motivare, cu ignorarea deplină a argumentelor unei părți, este echivalentă cu lipsa motivării sentinței, iar sancțiunea aplicabilă este casarea. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: - prima instanță a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la aplicarea în timp a normelor legale, considerând că aplicabile achizițiilor ce au făcut obiectul controlului, ar fi fost Instrucțiunile de achiziție valabile în perioada 4 aprilie 2011 - 29 iulie 2012, publicate de autoritate ca și anexă în cadrul Ghidului aferent sesiunii de proiecte din anul 2011, ghid aplicabil noilor apeluri de finanțare care nu putea obliga beneficiarii care au semnat contracte pe apelurile anterioare; - aplicabile achizițiilor supuse controlului nu pot fi decât prevederile Anexei VIII din Ghidul de finanțare aferent sesiunii de proiecte din anul 2010, atunci când a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din 13 iulie 2010; - nu există niciun argument de natură normativă sau contractuală, în sensul că instrucțiunile noi, valabile pentru perioada 4 aprilie 2011 - 29 iulie 2012, s-ar fi aplicat retroactiv contractelor aflate deja în derulare anterior intrării lor în vigoare; - nici înaintea organizării licitațiilor verificate de structura de control, nici după ținerea acestor licitații, subscrisa beneficiară nu am fost notificată cu privire la eventuale modificări ale Instrucțiunilor de achiziție aflate în vigoare la data semnării contractului de finanțare (2010), deși, potrivit prevederilor anexei nr. 1 art. 9 alin. (3) din contractul de finanțare: "orice modificare a prezentului contract de finanțare nerambursabilă se va face cu acordul părților contractante, cu excepția situațiilor în care intervin modificări ale legislației aplicabile finanțării nerambursabile, când autoritatea contractantă va notifica în scris beneficiarul cu privire la aceste modificări, iar beneficiarul se obligă să le respecte întocmai".

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 ianuarie 2016, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, având în vedere că instanța de fond a făcut o corectă aplicare la speță a dispozițiilor legale. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, și s-a dispus comunicarea acestuia prin încheierea din 22 mai 2018. Ulterior, instanța constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., prin rezoluția din 31 octombrie 2018 a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În susținerea acestei rezoluții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 109 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC A. SA este nefondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii judecătorești vor cuprinde obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Înalta Curte costată că sentința atacată cuprinde toate aceste elemente, instanța de fond arătând pe larg motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantei. În jurisprudență și doctrină s-a reținut în mod constant că judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de parte, fiind suficient ca din considerentele hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente chiar în mod implicit. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la un proces echitabil) obligă instanțele să-și motivele hotărârile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument al unei părți (Hotărârea din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija versus Spania). În consecință, contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că sentința atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Cu privire la al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în timp a dispozițiilor normative. La data derulării procedurii de atribuire a Contractelor de achiziție cu nr. x din 6 iunie 2012, cât și a Contractului cu nr. x din 13 iunie 2012 erau aplicabile Instrucțiunile pentru atribuirea contractelor de achiziții de produse, servicii sau lucrări de către beneficiari care nu sunt autorități contractante, cofinanțate din FEP prin POP 2007 - 2013 . În Manualul de procedură pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, aplicabil în perioada derulării achizițiilor menționate în Nota de constatare, se precizează că "în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 sau aplicarea acesteia se rezumă la respectarea prevederilor unor articole, beneficiarii sunt obligați să respecte Instrucțiunile pentru atribuirea contractelor de achiziții de produse, servicii sau lucrări finanțate din FEP prin POP 2007 - 2013, efectuate de către beneficiari sau partenerii acestuia, care nu sunt autorități contractante, în sensul art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006". Reclamanta este o societate comercială, nu o autoritate sau instituție publică care să acționeze la nivel central sau local, un organism înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial, o întreprindere publică sau o asociere formată de una sau mai multe autorități contractante, astfel încât îi sunt opozabile Instrucțiunile mai sus menționate. În stabilirea dispozițiilor normative aplicabile, contrar susținerilor recurentei, sunt relevante dispozițiile normative în vigoare la data derulării procedurii de atribuire a contractelor de achiziție, nu cele în vigoare la data când a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din 13 iulie 2010. Prevederile anexei nr. 1 art. 9 alin. (3) din Contractul de finanțare nr. x din 13 iulie 2010 privind obligația notificării scrise se referă la modificarea acestui contract de finanțare nerambursabilă și nu la modificarea dispozițiilor privind procedura pentru atribuirea contractelor de achiziție publică. Aprobarea cererilor de plată de către Autoritatea de Management nu are semnificația validării procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică astfel cum susține, în mod neîntemeiat, recurenta. În consecință, Înalta Curte constată că sentința atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.