ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 aprilie 2016, reclamantul Municipiul Reșița în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, a solicitat anularea Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Reșița înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 27 ianuarie 2016 ca netemeinică și nelegală.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a Notei de neconformare nr. x din 18 decembrie 2015 și a Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016.

Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința nr. 170 din 27 iunie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Reșița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale.

Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Contractul x din 8 octombrie 2008(dosar), perfectat între Municipiul Reșița - Colegiul Economic al Banatului Montan, în calitate de achizitor și SC A. SRL, în calitate de executant au fost contractate lucrări având ca obiect finalizare și întreținere de către executant a lucrării constând în "Acoperiș tip șarpantă cu mansardă la Sala de sport de la Colegiul Economic al Banatului Montan din Municipiul Reșița", iar prețul acestui contract a fost de 1.495.742,32 RON la care se adaugă valoarea TVA de 284.191,04 RON, lucrări a căror executare a fost sistată prin Notificările nr. x din 14 mai 2009, respectiv nr. 1502 din 12 iunie 2009 emise de achizitor.

Ca urmare a Contractului de finanțare nr. x din 22 decembrie 2014, perfectat în cadrul "Programului Operațional Regional 2007 - 2013, Axa prioritară 3, Domeniul Major de intervenție, 3.4. Reabilitarea/modernizarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru, formarea profesională continuă", între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Agenția pentru Dezvoltare Regionala a Regiunii Vest, în calitate de autoritate de management pentru programul operațional regional 2007 - 2013 și parteneriatul dintre Municipiul Reșița și Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița, în calitate de beneficiar, lucrările la acest obiectiv au fost reluate conform ordinului de reluare a lucrărilor nr. 89 din 6 ianuarie 2015 emis de către Municipiul Reșița .

În vederea atribuirii contractului de lucrări suplimentare AA7 din 9 octombrie 2015 la Contractul nr. x din 8 octombrie 2008 încheiat între UATM Reșița și SC A. SRL, reclamantul a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de lucrări suplimentare fiind atribuit astfel contractantului nominalizat anterior.

În vederea implementării proiectului menționat autoritatea contractantă, ca beneficiar, avea obligația de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la momentul obținerii finanțării nerambursabile.

În ipotezele vizate de dispozițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, autoritatea contractantă trebuie să justifice existența unor condiții de natură tehnică, artistică sau legate de protecția unor drepturi în exclusivitate care impun prestarea serviciului/furnizarea produselor/executarea lucrărilor de către un singur operator economic, din aceste motive fiind imposibilă realizarea contractului de către orice alt operator economic.

Prima instanță a înlăturat susținerea reclamantului în sensul că procedura prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 ar fi fost aplicată în mod corect, prin raportare la mențiunea din ghidul solicitantului, conform căreia "nu se acceptă cesionarea contractului de lucrări atât la nivel de autoritate contractantă, dacă aceasta este altă entitate decât potențialii beneficiari enumerați mai sus, cât și la nivel de constructori dacă acesta este în insolvență/faliment/desființat", arătând că în speța de față nu este incidentă situația unei cesionari a contractului, ci de atribuirea contractului privind lucrările suplimentare/achiziție produse, necesare finalizării contractului inițial, pentru care UATM Reșița a primit o finanțare nerambursabilă.

Prima instanță a mai arătat că dispozițiile Ghidului solicitantului privind Programul Operațional Regional 2007 - 2013 Axa prioritară 3 - Îmbunătățirea Infrastructurii sociale Domeniul major de intervenție 3.4 - Reabilitarea modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă, nu ar putea modifica sau abroga dispoziții legale cuprinse într-un act normativ cum este O.U.G. nr. 34/2006, așa fiind, nu exonerează solicitanții de respectarea legislației în vigoare în materia achizițiilor publice, la nivel național și european.

Totodată, conform clauzelor Contractului de finanțare nr. x din 22 decembrie 2014, și anume art. 8, lit. A), alin. (23) din acesta:

"În scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuție de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract, Beneficiarul, în calitate de Autoritate Contractantă, are obligația de a respecta prevederile naționale în domeniul achizițiilor publice. Nerespectarea acestei obligații conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, sau aplicarea de corecții financiare conform legislației în vigoare".

Mai reține prima instanță că, potrivit prevederilor art. 32

4

din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, "În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică corecții financiare. În condițiile Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. (2) În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 32

2

și art. 33

3

".

În ceea ce privește susținerea reclamantului vizând faptul că în speță nu s-ar fi aplicat principiul proporționalității la momentul stabilirii reducerii procentuale, prima instanță a arătat că reclamantul nu a argumentat această afirmație, făcând doar trimitere la dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecință, prima instanță a conchis că stabilirea cuantumului reducerii procentuale aplicate în speță a fost realizată în conformitate cu prevederile Părții I - Achiziții publice, punctul 1, lit. B) - nereguli în legătură cu anunțul de participare și documentația de atribuire din anexa la H.G. nr. 519/2014 și O.U.G. nr. 66/2011.

Împotriva Sentinței nr. 170 din 27 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a promovat recurs reclamantul Municipiul Reșița în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a formulat următoarele critici:

În mod greșit a reținut prima instanță că a fost chemată să se pronunțe asupra legalității atribuirii de către reclamantă a Contractului x din 9 octombrie 2015 către SC A. SRL prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006".

Instanța de fond nu a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni/contestații privind atribuirea contractului de achiziție publică, sau o acțiune în constatarea legalității/nelegalității procedurii de achiziție publică finalizată prin încheierea Actului adițional nr. x la Contractul de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008, ci aceasta a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ formulată în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, sens în care avea obligația de a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 și Notei de neconformitate AMPOR x din 18 decembrie 2015, pe motiv că acestea au fost emise în baza unei opinii potrivit căreia, în speță, nu ar fi fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, opinie pe care noi o considerăm eronată și netemeinică.

Soluția instanței de fond în sensul respingerii acțiunii a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ca rezultat al analizării "legalității atribuirii Contractului x din 9 octombrie 2015".

Astfel, așa cum s-a precizat prin Dispoziția de șantier nr. 1 din 28 iulie 2015, "la reluarea lucrărilor (lucrările fiind sistate pe o perioadă de 7 ani, din lipsă de fonduri) la sesizarea constructorului s-au verificat extrasele de armătură din planșele mai sus enumerate, constatându-se omisiunea", în sensul că "referitor la cantitatea de oțel beton de structură cuprinsă în listele de cantități pentru ofertare și cantitatea de oțel beton reală consemnată în planșele de rezistență (...) s-a constatat că s-a omis o cantitate de 12.600 Kg oțel beton".

Prin urmare, este lipsit echivoc faptul că pentru continuarea lucrărilor "acoperiș tip șarpantă cu mansardă la Sala sport de la Colegiul Economic al Banatului Montan din Municipiul Reșița", ce au făcut obiectul Contractului de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008 încheiat cu SC A. SRL Reșița, a fost absolut și imperios necesară încheierea Actului adițional nr. x din 9 octombrie 2015 pentru efectuarea lucrărilor de "Montare armături la construcții, confecționare armături" prin utilizarea cantității de 12.600 Kg oțel beton ce a fost omisă.

În acest sens, în speță, nu s-a realizat achiziția unor lucrări suplimentare independente din punct de vedere tehnic de lucrările contractate inițial prin Contractul nr. x din 8 octombrie 2008, continuarea lucrărilor inițiale contractate de către SC A. SRL Reșița fiind posibilă numai prin efectuarea de către același constructor a lucrărilor de "Montare armături la construcții, confecționare armături" prin suplimentarea și utilizarea cantității de 12.600 Kg otel beton în baza aceluiași proiect tehnic actualizat în anul 2015, armătura reprezentând elementele care susțin, întăresc construcția pe care s-a obligat prestatorul - SC A. SRL Reșița să o realizeze.

Altfel spus, lucrările de montare armături la construcții, confecționare armături au făcut parte din ansamblul lucrărilor pentru proiectul "acoperiș tip șarpantă cu mansardă la sala de sport de Ia Colegiul Economic al Banatului Montan din Municipiul Reșița". Fiind vorba despre continuarea acelorași lucrări pe baza aceluiași proiect tehnic, atribuirea lucrărilor de "Montare armături la construcții, confecționare armături" prin utilizarea cantității de 12.600 Kg oțel beton ar fi însemnat cesionarea în parte a lucrărilor contractate de către SC A. SRL Reșița, ceea ce s-a interzis prin Ghidul solicitantului conform căruia "nu se acceptă cesionarea contractului de lucrări".

În consecință, opinia instanței de fond, potrivit căreia susținerile reclamantei nu pot fi primite de instanță "câtă vreme în speța de față nu este incidență situația unei cesionări a contractului, ci de atribuire a contractului privind lucrările suplimentare/achiziție produse, necesare finalizării contractului inițial", este rezultatul unei aplicări greșite a normelor de drept material.

Contrar acestei concluzii, încheierea Actului adițional nr. x din 9 octombrie 2015 la Contractul de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008 s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, în speță fiind incidente prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la data respectivă, lucrările de "Montare armături la construcții, confecționare armături" fiind absolut necesare pentru continuarea lucrărilor inițiale și interdependente din punct de vedere tehnic de acestea, efectuarea unei alte proceduri de achiziție publică și atribuirea lucrărilor în cauză reprezentând o cesionare parțială a Contractului de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Prin intermediul recursului promovat împotriva Sentinței nr. 170 din 27 iunie 2016, UATM Reșița, în temeiul prevederilor art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea recursului și "casarea în tot a sentinței recurate".

Consideră ca fiind tendențioasă susținerea UATM Reșița, în sensul că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că, prin acțiunea introductivă "a fost chemată" să se pronunțe asupra legalității atribuirii "Contractului x din 9 octombrie 2015", iar referitor la argumentația care stă la baza motivului de recurs invocat, susține că aceasta reprezintă în fapt reiterarea celor prezentate la fondul cauzei și nemulțumirea recurentului reclamant cu privirea la soluția la care a ajuns instanța de fond, fără a fi prezentate în fapt niciun fel de critici de nelegalitate a acesteia.

Cu privire la excepția nulității recursului invocă dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate; dispozițiile art. 488, care prevăd în mod expres și limitativ motivele de casare, precum art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care reglementează sancțiunea nemotivării recursului.

În continuare, în situația în care instanța de recurs va trece peste excepția nulității recursului, solicită înlăturarea "argumentelor" prezentate de către recurentul-reclamant prin prisma aspectelor expuse la paginile 1 - 7 din prezenta dar și considerentele expuse la paginile 9 - 13 din sentința recurată, aspecte pe care înțelege să nu le reitereze.

Cu referire la susținerea în sensul că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că, prin acțiunea introductivă"a fost chemată" să se pronunțe asupra legalității atribuirii "Contractului x din 9 octombrie 2015", sugerând astfel că aceasta nu ar fi înțeles care este obiectul dosarului, solicită instanței de recurs să o înlăture ca necorespunzând realității raportat la următoarele considerente:

- La pagina 1 din sentința recurată, instanța de fond a consemnat următoarele: "Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2016 la data de 20 aprilie 2016, reclamantul Municipiul Reșița în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016" - condiții în care, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a reținut în mod corect care este obiectul dosarului:

- Citatul redat de către recurenta-reclamantă este scos din context astfel că, trebuie avută în vedere analiza instanței de fond, analiză premergătoare afirmației în speță (a se vedea paginile 9 - 10 din sentința recurată), în care s-a reținut faptul că prin Nota de neconformitate nr. x din 18 decembrie 2015 a fost aplicată o reducere procentuală de 100% din valoarea contractului de lucrări suplimentare AA7 din 9 octombrie 2015 la Contractul nr. x din 8 octombrie 2015 pentru încălcarea art. 2 alin. (2), lit. a), b), d), f), art. 47 alin. (1) și 122, lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și art. 57 din H.G. nr. 925/2006. În aceste condiții instanța de fond a reținut în mod absolut corect faptul că temeinicia și legalitatea Notei de neconformitate nr. x din 18 decembrie 2015 și a Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 depindeau de legalitatea atribuirii Contractului x din 9 octombrie 2015.

Prin prisma celor expuse, solicită anularea recursului promovat de către de către Unitatea administrativ municipiul Reșița, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Recurentul -reclamant a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

Pe fondul cauzei a reiterat susținerile din cererea de recurs.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Analizând excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondată, întrucât criticile invocate de recurentul-reclamant pot fi încadrate la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat.

Într-o primă critică recurentul reclamant a susținut că în mod greșit a reținut prima instanță că a fost chemată să se pronunțe asupra legalității atribuirii de către reclamantă a Contractului x din 9 octombrie 2015 către SC A. SRL, prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, în realitate, aceasta avea obligația de a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 și Notei de neconformitate AMPOR x din 18 decembrie 2015, pe motiv că acestea au fost emise cu nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

În acord cu intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că temeinicia și legalitatea Notei de neconformitate nr. x din 18 decembrie 2015 și a Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 depindeau de legalitatea atribuirii Contractului x din 9 octombrie 2015, de respectarea dispozițiilor art. 2 alin. (2), lit. a), b), d), f), art. 47 alin. (1) și 122, lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, prin urmare critica în sensul că prima instanță a stabilit în mod greșit obiectul acțiunii este nefondată.

În acest context, trebuie menționat că recurentul-reclamant nu a invocat alte critici de nelegalitate față de actele prin care autoritatea pârâtă a stabili neregula și a aplicat corecția financiară decât cele ce vizează legalitatea atribuirii contractului de lucrări financiare, prima instanță evidențiind în mod corect acest aspect prin considerentul criticat.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor de drept material, pentru a respinge acțiunea formulată, prima instanță a arătat că "nota justificativă întocmită de către reclamant nu cuprinde motive apte să impună alegerea negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, context în care reclamantul nu a asigurat o competiție adecvată, încălcând astfel principiul tratamentului egal, al concurenței și al transparenței cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice", respectiv că susținerea potrivit căreia procedura prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost aplicată în mod corect prin raportare la mențiunea din Ghidul solicitantului "nu poate fi primită, câtă vreme în speța de față nu este incidență situația unei cesionări a contractului, ci de atribuirea contractului privind lucrările suplimentare/achiziție produse, necesare finalizării contractului inițial", autoritatea contractantă având obligația de a respecta prevederile naționale în domeniul achizițiilor publice.

Înalta Curte observă că, în vederea atribuirii contractului de lucrări suplimentare AA7 din 9 octombrie 2015 la Contractul nr. x din 8 octombrie 2008 încheiat între UATM Reșița și SC A. SRL, s-a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, reclamantul apreciind că atribuirea directă a fost necesară datorită faptului că a fost vorba despre continuarea lucrărilor în baza aceluiași proiect tehnic, lucrările fiind sistate timp de 7 ani din lipsă de fonduri, nu s-au atribuit lucrări suplimentare ci s-au continuat lucrări sistate, respectiv acelea de "Montare armături la construcții, confecționare armături" prin utilizarea cantității de 12.600 Kg oțel beton ce a fost omisă din lucrarea inițială, iar aceste lucrări nu puteau fi cesionate altei societăți.

În acord cu prima instanță Înalta Curte apreciază că vederea implementării proiectului menționat autoritatea contractantă, ca beneficiar, avea obligația de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la momentul obținerii finanțării nerambursabile. Astfel, conform clauzelor Contractului de finanțare nr. x din 22 decembrie 2014, și anume art. 8, lit. A), alin. (23) din acesta:

"În scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuție de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract, Beneficiarul, în calitate de Autoritate Contractantă, are obligația de a respecta prevederile naționale în domeniul achizițiilor publice. Nerespectarea acestei obligații conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, sau aplicarea de corecții financiare conform legislației în vigoare".

Continuarea unui proiect anterior sistat din lipsă de fonduri nu se încadrează în ipotezele vizate de dispozițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, în aplicarea cărora autoritatea contractantă trebuie să justifice existența unor condiții de natură tehnică, artistică sau legate de protecția unor drepturi în exclusivitate care impun prestarea serviciului/furnizarea produselor/executarea lucrărilor de către un singur operator economic, din aceste motive fiind imposibilă realizarea contractului de către orice alt operator economic.

Prima instanță a înlăturat în mod corect susținerea reclamantului în sensul că procedura prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 ar fi fost aplicată în mod corect, prin raportare la mențiunea din ghidul solicitantului, conform căreia "nu se acceptă cesionarea contractului de lucrări atât la nivel de autoritate contractantă, dacă aceasta este altă entitate decât potențialii beneficiari enumerați mai sus, cât și la nivel de constructori dacă acesta este în insolvență/faliment/desființat". În speța de față nu ar fi fost incidentă situația unei cesionari a contractului, întrucât un astfel de act juridic presupune un acord de voință prin care una dintre părți cedează către un terț locul pe care îl ocupă în cadrul unui raport juridic, cu consimțământul celeilalte părți, fiind o operațiune ce nu poate fi confundată cu procedurile de atribuire a contractului privind lucrările suplimentare/achiziție produse, necesare finalizării contractului inițial, pentru care UATM Reșița a primit o finanțare nerambursabilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi reținute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de pârât.

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Reșița, împotriva Sentinței nr. 170 din 27 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - LM