ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25 ianuarie 2019, A. și B. au formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1089 din 19 decembrie 2018, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a fi analizate pe fond și admise cererile de valorificare a rezultatelor obținute la Concursul de promovare în funcții de execuție organizat în data de 16 septembrie 2018 la materiile drept civil și drept penal și, pe cale de consecință, promovarea pe loc la materia drept civil a contestatorului A. și la materia drept penal a contestatoarei B., prin valorificarea rezultatelor obținute la concurs.

În motivarea cererii formulate, contestatorii au arătat că au solicitat intimatului, prin cererile înregistrate la sediul CSM, valorificarea rezultatelor obținute la Concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 16 septembrie 2018, la materiile drept civil și drept penal, întrucât la ultima sesiune de transferuri, judecătorii care ocupau locuri din cele aferente promovării pe loc, au promovat efectiv la instanțele superioare, iar locurile la promovarea pe loc au devenit astfel vacante. S-a precizat că cererile au fost analizate de Plenul CSM care, prin hotărârea ce face obiectul acțiunii introductive, a respins ca inadmisibile cererile formulate.

Contestatarii au arătat că la data pronunțării hotărârii atacate au formulat o cerere către intimat pentru comunicarea notelor direcției, precum și pentru lipsă de apărare, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare la ședința Plenului CSM. S-a arătat că cererea de amânare și comunicare a înscrisurilor nu a fost pusă în discuția Plenului CSM.

Contestatorii au arătat situația de fapt cu privire la fiecare. Astfel, s-a precizat că ambii contestatari au susținut concursul de promovare pe loc din data de 16 septembrie 2018, iar A. a obținut la materia Drept civil nota 9,525, fiind clasat pe poziția 9, iar B. a obținut la materia Drept penal nota 8,750, fiind clasată pe poziția 18.

S-a arătat că numărul de posturi alocat pentru materiile Drept civil și respectiv Drept penal au fost de 8 și respectiv 15, iar contestatorii nu s-au încadrat în acest număr de posturi stabilit de intimat după suplimentarea numărului de locuri.

Contestatarii au arătat că la sesiunea de transferuri organizată în luna noiembrie 2018 judecătorii care au ocupat locuri la promovarea pe loc au promovat efectiv la Curțile de Apel, iar locurile lor au devenit vacante, motiv pentru care s-a solicitat intimatului în termen legal valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare.

Contestatarii au criticat soluția adoptată de Plenul CSM, care a reținut că instituția valorificării vizează exclusiv promovarea efectivă, arătând că regulamentul nu face nicio distincție între cele două tipuri de promovări, apreciind că interpretarea textului din regulament trebuie să asigure drepturi egale atât candidaților la promovare pe loc, cât și celor de la promovare efectivă.

Astfel, s-a susținut că nu există nicio rațiune pentru a nu se recunoaște acest drept de valorificare a rezultatelor concursului și pentru candidații care au susținut concursul pentru promovarea pe loc, atâta vreme cât locurile ocupate inițial de cei promovați pe loc au devenit vacante prin promovarea efectivă a acestora, ele fiind ocupate temporar până la promovarea efectivă.

S-a apreciat că prin maniera de interpretare a regulamentului judecătorii care susțin concursul de promovare pe loc sunt discriminați față de cei care susțin concursul la promovarea efectivă, întrucât aceștia din urmă pot să valorifice rezultatele concursului fără a mai fi nevoiți să susțină un nou concurs de promovare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că prin Hotărârea Plenului nr. 1089 din 19 decembrie 2018 au fost respinse ca inadmisibile cererile formulate de judecătorii A. și B. privind valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție, din data de 16 septembrie 2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, intimatul a avut în vedere faptul că instituția valorificării vizează exclusiv promovarea efectivă, scopul acesteia fiind de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare imediat după vacantarea efectivă, fără a mai fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare. De asemenea, Plenul a avut în vedere faptul că promovarea pe loc se desfășoară la nivel național numai pentru obținerea gradului corespunzător instanței ierarhic superioare.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, procedând la verificarea competenței materiale în soluționarea cererii, a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, este competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată contestatorii au supus controlului judiciar hotărârea emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a cererilor adresate Consiliului Superior al Magistraturii de către A., judecător la Tribunalul Argeș, și B., judecător la Judecătoria Câmpulung, prin care au solicitat valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 16 septembrie 2018.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004:

"Atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și ale secțiilor acestuia, referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, se exercită cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete, iar concursul se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.

Potrivit art. 45 din aceiași lege, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispozițiile art. 106 lit. f) din același act normativ prevăd: "Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I: (f) Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor".

Prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Conform art. 1 din Regulament, promovarea judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curți de apel se face numai prin concurs, organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanțe și parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcții de execuție, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și regulament.

În baza art. 4 alin. (2) din Regulament, posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv locurile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct.

Potrivit art. 4 alin. (22) din același act normativ, la promovarea pe loc locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel național, corespunzător gradelor instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabilește cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ținând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicție pentru care se scot locurile la concurs și de necesitățile sistemului.

Înalta Curte constată că, în cauză, criticile contestatorilor au în vedere, pe de o parte, faptul că regulamentul nu face nicio distincție între cele două tipuri de promovări, apreciind că interpretarea textului din regulament trebuie să asigure drepturi egale atât candidaților la promovare pe loc, cât și celor de la promovare efectivă, iar, pe de altă parte, criticile privesc aplicarea unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește forma de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare efectivă, întrucât aceștia din urmă pot să valorifice rezultatele concursului fără a mai fi nevoiți să susțină un nou concurs de promovare.

Înalta Curte reține că în ceea ce privește modalitatea de promovare a judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele superioare, reglementarea primară și cea secundară în materie stabilesc două forme de promovare, și anume, efectivă și pe loc, ambele în limita unui număr de locuri, respectiv în limita posturilor vacante existente pentru promovarea efectivă și a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.

Principala formă de promovare a magistraților este cea efectivă, întrucât noțiunea de "promovare" implică o avansare într-o funcție sau într-un rang superior și desfășurarea propriu zisă a atribuțiilor ce revin funcției în care s-a promovat, în timp ce promovarea pe loc trebuie privită ca o formă de avansare subsidiară, aceasta presupunând doar obținerea gradului superior, cel promovat într-o asemenea modalitate desfășurându-și în continuare activitatea la aceeași instanță sau parchet.

Potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, numărul de locuri alocat pentru promovarea pe loc se stabilește la nivel național, corespunzător gradelor instanțelor și parchetelor, distinct de cele stabilite pentru promovarea efectivă, cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite.

Stabilirea distinctă a numărului de locuri pentru promovarea efectivă și respectiv promovarea pe loc are la bază și rațiuni de ordin bugetar, întrucât în ceea ce privește promovarea efectivă, locurile scoase la concurs sunt deja finanțate, prin evidențierea lor pe schemele instanțelor, în timp ce scoaterea la concurs a unor posturi pentru promovarea pe loc, separat de posturile vacante efectiv în sistem la nivelele superioare, implică un efort bugetar suplimentar, astfel că pentru organizarea concursului de promovare pe loc este necesară asigurarea în prealabil a finanțării necesare de către ordonatorii principali de credite, respectiv Ministerul Justiției.

În cazul promovării pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată. Aceasta pentru că intimata este cea care are în vedere finanțarea locurilor, dar și faptul că judecătorii și procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

În același timp, numărul de locuri scoase la concursul de promovare pe loc este influențat și de schemele de personal de la instanțe și parchete, deoarece în situația în care magistrații care au promovat concursul formulează cereri de transfer, este necesar ca la instanțele și parchetele la care li se acordă transferul să existe posturi vacante și susceptibile de a fi ocupate în această modalitate.

Prin urmare, numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanțării corespunzătoare, și de eventuala posibilitate a magistratului de a-și desfășura activitatea la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

Stabilirea de către legiuitor a unor cerințe distincte de promovare este determinată astfel obiectiv, având în vedere cele arătate.

Totodată, Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) și (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs, fiecare candidat poate formula o singură opțiune, care nu mai poate fi modificată după expirarea termenului de înscriere.

Verificând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte reține că în cauză contestatorii și-au exprimat opțiunea de promovare pe loc.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 30 din Hotărârea CSM nr. 621/2006, care prevăd faptul că pot fi promovați în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, se referă exclusiv la judecătorii și procurorii care au formulat la înscrierea la concurs cerere de promovare efectivă. Aceasta întrucât dispozițiile art. 4 alin. (4) din Regulament stabilesc că în cazul promovării pe loc opțiunea candidatului se poate face doar pentru obținerea gradului, deci nu și pentru un post la o anumită instanță, iar, pe de altă parte, alin. (2) al art. 30 face trimitere doar la dispozițiile art. 28 alin. (4), care se referă exclusiv la promovarea efectivă.

Noțiunea de "discriminare" este definită de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării. în condiții de egalitate. a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice a/te domenii ale vieții publice ".

Alin. (3) al aceluiași articol exclude din conceptul de discriminare, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor instituite la alin. (1), față de alte persoane, dacă acestea sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situații identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situații diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferit

Or, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Văzând și dispozițiile Hotărârii nr. 290/2007 a Plenului CSM prin care a fost statuat faptul că în cazul promovării pe loc candidații nu au posibilitatea de a valorifica rezultatul obținut, se constată că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.

În consecință, în exercitarea controlului judecătoresc asupra legalității și oportunității actului contestat, Înalta Curte constată că intimatul nu a manifestat un exces de putere care, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, reprezintă "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici critica formulată de contestatori cu privire la faptul că deși au solicitat comunicarea notelor direcției și amânarea soluționării cererilor depuse, Plenul CSM nu a ținut cont de cererile formulate, Înalta Curte constatând că prin soluționarea cererilor formulate de contestatori Plenul CSM nu a încălcat în niciun mod dreptul la apărare al acestora.

Contestatorii au formulat cerere de valorificare a rezultatelor concursului, au prezentat motivele acesteia, iar Plenul CSM, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 a soluționat cererile formulate, fiind emisă Hotărârea ce constituie obiectul acțiunii de față.

Or, având în vedere faptul că hotărârea ce face obiectul acțiunii judiciare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, Înalta Curte va respinge contestația formulată.

Pentru toate aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. și B. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1089 din 19 decembrie 2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - LM