ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2214/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de 6 martie 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat obligarea intimatului CSM la emiterea unei hotărâri de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare din data de 16.09.2018, prin promovarea sa efectivă într-o funcție de execuție la Curtea de Apel Pitești.

În motivarea contestației, s-a susținut, în esență, că Hotărârea Plenului CSM nr. 22/2019 este nelegală având în vedere că la data soluționării cererii de valorificare s-a vacantat un post la secția penală și pentru cause cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel Pitești, secție pentru care contestatoarea a optat, vacantarea postului având loc ca urmare a eliberării din funcție prin pensionare a unui judecător.

Mai arată contestatoarea că intimatul a reținut în hotărârea contestată faptul că 2 din cele 4 posturi vacante au fost ocupate prin transfer în ședința secției pentru judecători din 22.01.2019, iar celelalte două posturi, precum și postul care s-a vacantat ulterior, ca urmare a eliberării din funcție prin pensionare a unui judecător, au fost repartizate unul secției I civilă și 2 secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal așa cum rezultă din adresa nr. x/5.02.2019 a Curții de Apel Pitești însă acest raționament contravine dispozițiilor art. 30 din Hotărârea nr. 62/21.09.2006, întrucât existau 3 locuri vacante, iar la data de 11.01.2019 a depus o cerere prin care își exprima acordul de a funcționa în cadrul oricărei secții în funcție de nevoile instanței.

Prin decizia nr. 3762 din 4 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Motivând soluția astfel pronunțată, Înalta Curte a reținut că contestatoarea, judecător cu grad de tribunalul, a participat la examenul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 16.09.2018, optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru această secție a fost scos la concursul menționat un singur post, ocupat prin promovare de către candidatul care s-a plasat pe primul loc, în timp ce contestatoarea s-a clasat pe locul al doilea, cu media 8,750.

Rezultatele finale ale concursului de promovare desfășurat în data de 16.09.2018 au fost validate în ședința Plenului CSM din data de 11.10.2018, astfel că termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 11.01.2019.

În ședința Plenului CSM din data de 11.10.2018 au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare desfășurat în data de 16.09.2018, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 11.01.2019.

Înalta Curte reținând și Hotărârea nr. 496/26.04.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii menținută prin Hotărârile nr. 155/26.02.2018 și nr. 1042/13.11.2018 care au stabilit cu valoare de principiu că cererile de transfer au prioritate față de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicita valorificarea rezultatelor. Când cererile de transfer sunt formulate de candidații care au participat la același concurs de promovare, au prioritate cererile de valorificare față de cererile de transfer.

Având în vedere lipsa posturilor vacante la Curtea de Apel Pitești, secția penală, în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea contestată a respins cererea contestatoarei privind valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 16.09.2018

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:

Revizuenta A. a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de revizuire care reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive, determinat de împrejurarea că instanța de judecată "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În raport de motivele cererii, Înalta Curte reține că revizuenta invocă ipoteza textului de lege referitoare la pronunțarea instanței asupra unui lucru care nu s-a cerut, susținându-se că instanța a îngreunat situația contestatoarei în propria cale de atac reținând că "aparent există două adrese cu conținut contradictoriu emise de Curtea de Apel Pitești.

Prima, adresa cu nr. x/5.02.2019 emisă de Curtea de Apel Pitești despre care se face vorbire în cuprinsul hotărârii contestate se referă la faptul că două posturi vacante din cadrul instanței plus postul care s-a vacantat ulterior, prin eliberarea din funcție, ca urmare a pensionării unui judecător au fost repartizate celor două secții civile.

Cea de-a doua adresă nr. 657/16.05.2019 emisă de Curtea de Apel Pitești menționează că nu există o hotărâre a Colegiului prin care postul dlui. B. (judecător eliberat din funcție prin pensionare) să fi fost repartizat către o altă secție din cadrul instanței.

Această împrejurare nu prezintă însă relevanță în economia cauzei, având în vedere că Decretul nr. 112 privind eliberarea din funcție prin pensionare a dlui. B. a fost emis la data de 8.02.2019 și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 104 din 11.02.2018, ambele date fiind ulterioare momentului la care s-a împlinit termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor examenului de promovare desfășurat în data de 16.09.2018.".

În sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate doar motivele invocate de revizuentă, precum și întreg materialul probator administrat în cauză de către toate părțile din proces, sfera de incidența a textului potrivit căruia instanța s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu regăsește în prezenta cauză.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată a fi nefondate susținerile revizuentei expuse prin calea extraordinară de atac, din analiza deciziei atacate rezultând că instanța a analizat capătul de cerere vizând anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii 22/2019 prin care a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 16.09.2018 și obligarea intimatului CSM la emiterea unei hotărâri de valorificare a rezultatului obținut, pe care l-a respins, ca nefondat, prin raportare la criticile formulate, cu o expunere detaliată a motivelor de fapt și a temeiurilor de drept care constituie fundamentul soluției pronunțate.

Prin urmare, în speță nu este întrunită ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acest caz de revizuire presupunând, cu necesitate, existența unei pretenții asupra căreia instanța s-a pronunțat, deși nu a fost învestită în mod legal cu soluționarea acesteia. Or, din analiza motivelor invocate de către revizuientă rezultă în mod evident faptul că acestea nu conțin elemente care sa aibă vreo relevanță în cauză și nici nu au calitatea de a modifica hotărârea instanței.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de petenta A. împotriva împotriva deciziei nr. 3762 din data de 4 iulie 2019 pronunțate de Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3762 din data de 4 iulie 2019 pronunțate de Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2020.