ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2237/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 martie 2019, A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1639 din 24 aprilie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014.

Revizuentul a invocat în susținerea cererii de revizuire cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând în esență faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra invocării de către recurent a excepției inadmisibilității excepției care a fost invocată din oficiu de Curtea de Apel, și anume asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului privind anularea Rezoluției de clasare, întrucât în cauză nu figurează persoanele vizate de Rezoluția a cărei anulare se cere.

Prin Decizia nr. 1639 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1638 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect soluționarea de către instanță a contestației formulată de reclamantul A. împotriva Rezoluției nr. 4790/IJ/3811/DIJ/2014 din 7.11.2014 emisă de Inspecția Judiciară, prin care s-a clasat sesizarea formulată de acesta, cu privire la modul de solutionare a Dosarului nr. x/2012 de către magistrații Judecătoriei Mediaș și cei ai Tribunalului Sibiu.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului, ca inadmisibilă, reținând în esență că, potrivit art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004, raportul juridic dedus judecății impunea chemarea în judecată a magistraților vizați de sesizarea acestuia. În contextul în care reclamantul a renunțat la chemarea în judecată a magistraților vizați de cercetarea efectuată de Inspecția Judiciară, instanța de fond a apreciat că cererea acestuia este inadmisibilă, demersul său judiciar făcând imposibilă judecarea cauzei cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, prevăzute de art. 13 și 14 din C. proc. civ., republicat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte a apreciat că nu este întemeiat, având în vedere că instanța de fond a prezentat în conținutul hotărârii recurate elementele de fapt și de drept care au format opinia sa în raport cu soluția pronunțată.

În ceea ce privește criticile invocate prin cererea de recurs, ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de recurs le-a apreciat, de asemenea, ca fiind neîntemeiate, arătând faptul că au fost interpretate și aplicate corect în cauză prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004, în raport cu cererea reclamantului de renunțare la chemarea în judecată a magistraților vizați de cercetarea efectuată de intimata-pârâtă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport cu hotărârea atacată, cazul de revizuire invocat și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

Văzând dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, nu este întrunită condiția generală instituită de alin. (1) din art. 509 din C. proc. civ., respectiv hotărârea atacată nu evocă fondul.

Înalta Curte constată că instanța învestită cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. a respins cererea reclamantului, ca inadmisibilă, iar instanța de recurs a menținut soluția instanței de fond, fiind respins recursul formulat ca nefondat.

Or, Înalta Curte constată că textul de lege invocat nu lasă loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiție de admisibilitate, iar, în cauza de față, constată că instanța de recurs nu a soluționat fondul cererii reclamantului, întrucât a avut de analizat soluția instanței de primă jurisdicție dată cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută la pct. 1 din textul de lege analizat, respectiv motivul de revizuire ce vizează minus petita invocat de revizuent, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Or, evident că instanța de fond nu a soluționat fondul cererii de chemare în judecată, fiind în imposibilitate de a cerceta situația de fapt a cauzei, întrucât cauza a fost soluționată pe excepție.

Ca atare, Înalta Curte reține că decizia ce face obiectul revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor definitive ce pot face obiectul unei revizuiri.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de A. împotriva Deciziei nr. 1639 din 24 aprilie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB