Decizia nr. 107/2004 — ÎCCJ, Secția penală — Eroare materială. Computarea arestării preventive

Eroare materială. Computarea arestării preventive. Neconcordanță între date din minută și din dispozitivul hotărârii. Recurs Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Calculul pedepselor. Computarea reținerii și a arestării preventive. Drept procesual penal. Partea generală. Îndreptarea erorilor materiale. Partea specială. Căi de atac. Recurs Indice alfabetic: Drept penal. Drept procesual penal - Computarea arestării preventive - Îndreptarea erorii materiale C. pen., art. 88 C. proc.

pen., art. 195, art. 385 9 alin. (1) pct. 9 Indicarea corectă în minută, precum și în considerentele hotărârii, a datei de la care se deduce din durata pedepsei pronunțate timpul arestării preventive, și menționarea în dispozitivul hotărârii a aceleiași zile și luni, dar a altui an decât în minută, nu constituie motiv de casare, ci o evidentă eroare materială ce se îndreaptă de instanța de judecată care a pronunțat hotărârea, potrivit procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 107 din 9 ianuarie 2004 Prin sentința penală nr. 30 din 19 mai 2003 a Tribunalului Covasna, Ș.I. și O.Z. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit . b) și alin. (2 1 ) lit . a) și c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 234 din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins apelul procurorului. Recursul declarat de procuror, cu motivarea, între altele, că s-a dedus greșit durata arestării preventive a inculpatului Ș.I. de la 7 martie 2002, deși a fost arestat preventiv la 7 martie 2003, este nefondat. Din verificarea minutei sentinței Tribunalului Covasna, care constituie rezultatul deliberării și a fost pronunțată în ședință publică, rezultă că arestarea preventivă a inculpatului s-a dedus corect, de la 7 martie 2003 la 19 mai 2003. De asemenea, în motivarea sentinței s-a menționat corect data arestării preventive. Dintr-o evidentă eroare materială, la dactilografiere s-a trecut în dispozitivul sentinței data de 7 martie 2002, în loc de 7 martie 2003. Această greșeală nu constituie motiv de casare; erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă, potrivit art. 195 C. proc.

pen., de însăși instanța de judecată care a întocmit actul. În consecință, recursul declarat de procuror a fost respins.