ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2017 sub Dosar nr. x/2017, reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București (SNSPMPDSB) a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței suspendarea executării Deciziei nr. 26/28.11.2013, cu privire la punctul 1.8 din această decizie, a Procesului-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 și a Raportului de audit nr. 4053/28.10.2013.

Prin Sentința nr. 1366 din 12 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată excepția tardivității cererii de suspendare executare și excepția autorității de lucru judecat.

A fost respinsă ca nefondată excepția de inadmisibilitate invocată față de cererea de suspendare a executării Deciziei Curții de Conturi a României nr. 26/28.11.2013, cu privire la măsura de la pct. 1.8.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

S-a dispus suspendarea executării Deciziei Curții de Conturi a României nr. 26/28.11.2013 cu privire la măsura de la pct. 1.8, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 și a Raportului de audit nr. 4053/28.10.2013 emise de Curtea de Conturi a României.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond au vizat interpretarea eronată a dispozițiilor art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 în sensul că posibilitatea formulării unei cereri de suspendare întemeiată pe aceste dispoziții poate opera numai până la momentul soluționării fondului.

Totodată, s-a criticat soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat, în raport de pronunțarea Sentinței civile nr. 2181/10.07.2014 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014.

Pe fondul cererii de suspendare, s-a arătat prin motivele de recurs că executarea actului administrativ nu poate fi considerată o pagubă, iar măsurile dispuse de Curtea de Conturi sunt obligatorii și vizează recuperarea banului public cheltuit nelegal.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendarea a punctului 1.8 din Decizia nr. 26/2013 emisă de Departamentul V din cadrul Curții de Conturi.

În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă intimata Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A apreciat hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei de interes a recursului, în raport de efectul pe care admiterea acesteia îl produce, ceea ce face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În fapt, reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București (SNSPMPDSB) a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței suspendarea executării Deciziei nr. 26/28.11.2013, cu privire la punctul 1.8 din această decizie, a Procesului-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 și a Raportului de audit nr. 4053/28.10.2013.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Art. 15 din același act normativ prevede că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond"

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, numai până la soluționarea definitivă a cauzei.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune.

În speță, prin soluția instanței de fond s-a dispus suspendarea executării deciziei Curții de Conturi până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Dosarul nr. x/2014 a fost soluționat definitiv prin Decizia nr. 463/5.02.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Or, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Cum instanța de recurs s-a pronunțat definitiv asupra acțiunii în anulare, formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința, însă doar în parte, potrivit alin. (2) al aceluiași articol.

Astfel, soluția de admitere a pretențiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiționată numai de dovada avansării acestora ci și de dovada caracterului necesar și proporțional al acestor cheltuieli.

În cauza de față, dată fiind soluția de respingere a recursului pe o excepție care a făcut inutilă soluționarea fondului acestuia, instanța va reduce proporțional cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 1366 din 12 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 de RON către intimata reclamantă Școala de Sănătate publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar, cu aplicarea 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - NN