ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2479/2016

Decizia nr. 2479/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1.Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, Fundația A. și Universitatea B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării parțiale a Deciziei nr. 4 din 23 ianuarie 2014 - măsura II pct. 2 pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare nr. 3262 din 19 decembrie 2013 și a Încheierii nr. 8 din 28 februarie 2014 ale Curții de Conturi Departamentul IX privitoare la măsura II.2.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 7 octombrie 2014, a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4 din 23 ianuarie 2014 - măsura II pct. 2 pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare nr. 3262 din 19 decembrie 2013 și a Încheierii nr. 8 din 28 februarie 2014 ale Curții de Conturi Departamentul IX privitoare la măsura II.2.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că intimata-reclamantă nu a justificat în niciun fel îndeplinirea condiției cazului bine justificat, neaducând niciun argument întemeiat care să demonstreze că în cauză sunt împrejurări de natură să susțină existența cazului bine justificat.

În opinia Curții de Conturi, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că recurenta a respectat prevederile legale la emiterea actelor atacate, mai mult decât atât în considerentele hotărârii nu se arată care sunt împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității acestora.

Raportat la condiția existenței pagubei iminente, se susține că nu se demonstrează îndeplinirea acesteia, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu a cărui suspendare se solicită este doar consecința nerespectării prevederilor contractuale asumate.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării parțiale a Deciziei nr. 4 din 23 ianuarie 2014 - măsura II pct. 2 pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare nr. 3262 din 19 decembrie 2013 și a Încheierii nr. 8 din 28 februarie 2014 ale Curții de Conturi Departamentul IX privitoare la măsura II.2.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin Încheierea din data de 7 octombrie 2014, ce formează obiectul recursului s-a admis cererea formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4 din 23 ianuarie 2014 - măsura II pct. 2 pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare nr. 3262 din 19 decembrie 2013 și a Încheierii nr. 8 din 28 februarie 2014 ale Curții de Conturi Departamentul IX privitoare la măsura II.2.

Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 3574/2014 din 23 decembrie 2014, a admis în tot acțiunea și a anulat în parte Decizia nr. 4/2014, Procesul-verbal nr. 3261/2013 și Încheierea nr. 8 din 28 februarie 2014, în ceea ce privește aspectele care fac obiectul Măsurii II.2 din Decizia nr. 4/2014.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea deciziei atacate aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

În fine, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct 6 sau 8 din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Încheierii de ședință din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN