ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 6.03.2017, reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României:

I. 1. Anularea încheierii nr. 6/14.02.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României (în continuare încheierea);

II. Suspendarea măsurii nr. II.3 din Decizie, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Prin sentința nr. 3412 din 2 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul nu contestă situația de fapt reținută de pârâtă, respectiv că așa cum a rezultat din aplicația REVISAL, care gestionează contractele individuale de muncă (C.I.M.) pentru 20 angajați, pe lângă C.I.M., pentru funcția de bază aceștia mai au încheiate cu I.N.S.P., între 1 și 4 contracte cu timp parțial tot cu același institut (unde își exercită funcția de bază). Totodată, aceeași salariați, în paralel, au încheiate contracte individuale de muncă, cât și convenții civile pentru aceeași perioadă pentru programele naționale de sănătate, ajungând unii dintre aceștia să aibă o durată zilnică a timpului lucrat pe fiecare zi calendaristică/lucrătoare situată între 16 ore și 22 ore.

S-a mai arătat că, procedând în acest mod, reclamantul nu a respectat obligativitatea existenței timpului de odihnă într-o zi sau săptămână de lucru, respectiv respectarea prevederii legale care limitează durată maximă a timpului de muncă la 48 ore/săptămână, inclusiv orele suplimentare. Faptul că s-au încheiat convenții civile separat de contractele de muncă, atât cele individuale cât și cele cu timp parțial, nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor din Codul muncii privind durata maximă a timpului de muncă, obiectul convențiilor fiind identic cu al contractelor de muncă.

De asemenea, obiectul contractului/convenției civile pentru fiecare persoană în parte din cele menționate, în perioada 2013-2015, este identic cu domeniul în care își desfășoară activitatea din cadrul institutului, respectiv domeniul medical în cazul medicilor și asistentelor medicale, domeniul economic în cazul responsabililor economici și domeniul juridic în cazul șefului de la Biroul juridic.

A mai arătat prima instanță că ordonatorii de credite ai unităților de specialitate care implementează programe naționale de sănătate publică au obligația de a aproba fișele de post ale coordonatorilor desemnați cu atribuțiile corespunzătoare activităților prevăzute în cadrul programelor naționale de sănătate publică, ceea ce exclude posibilitatea încheierii unor convenții civile.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele:

- instanța de fond, în considerentele hotărârii recurate, face referire la anumite texte legale care au suferit modificări pe parcursul celor 3 ani pentru care a fost efectuat controlul, fără însă a face aplicarea corectă în timp a legii civile. În acest sens, se învederează faptul că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a fost republicată la data de 28.08.2015, suferind modificări substanțiale dar cu toate acestea, instanța de fond motivează hotărârea de respingere a acțiunii pe vechile dispoziții legale.

- cu privire la încheierea contractelor/convențiilor civile, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu au fost respectate prevederile art. 1851 C. civ., motivând această susținere prin aceea că recurenta a intitulat contractul - convenție civilă - iar acest termen nu mai există în reglementarea Legii nr. 287/2009 privind C. civ.. În opinia recurentului, indicarea sau denumirea greșită a unui act/contract nu atrage automat nulitatea lui, dacă prin modul în care a fost redactat poate fi calificat potrivit dispozițiilor legale.

- în aplicarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 95/2006 trebuiau avute în vedere în mod obligatoriu Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate aprobate prin OMS nr. 386 și OMS nr. 422/2015. În conformitate cu prevederile art. 9 din Normele tehnice de realizare a programelor de sănătate publică aprobate prin OMS nr. 422/2013, Programele naționale de sănătate, respective subprogramele se finanțează de la bugetul de stat și din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății de la titlurile bugetare 20 "Bunuri și servicii" și 51 "Transferuri între unități ale administrației publice", prevăzute în Clasificația indicatorilor privind finanțele publice. Aceeași reglementare o regăsim în art. 9 din Normele tehnice de realizare a programelor de sănătate publică aprobate prin OMS nr. 386/2015.

- interpretând în mod restrictiv prevederile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, instanța de fond încearcă să scoată în evidență faptul că INSP a încheiat convenții civile cu persoanele care desfășoară activitate în cadrul programelor de sănătate în detrimentul contractelor individuale de muncă, ceea ce demonstrează că instanța a ignorat practic prevederile Normelor tehnice de realizare a programelor de sănătate publică care au stabilit în mod categoric faptul că fondurile pentru programele naționale de sănătate au fost alocate doar pentru bunuri și servicii. Totodată, atâta timp cât la nivelul INSP nu existau posturi vacante, nu putea fi angajat personalul cu contract individual de muncă.

S-a reținut în mod incorect că activitățile din cadrul UATM s-au desfășurat în timpul programului de lucru, deși s-a demonstrat în mod extrem de clar că aceste activități aveau loc după ora 15 când personalul termina programul de lucru, iar în mod excepțional dacă o activitate avea loc în timpul programului de lucru, aceste ore erau recuperate în alte zile.

- în mod greșit s-a reținut de către Curtea de Apel faptul că atribuțiile INSP prevăzute în ROF sunt identice cu cele ale programelor naționale de sănătate, fără a se ține cont de faptul că acestea din urmă au fost concepute pentru anumite situații specifice. Dacă am admite acest raționament am ajunge la concluzia că nu ar trebui să existe aceste programe naționale de sănătate publică, de vreme ce aceste atribuții existau deja în ROF la INSP.

- un alt aspect pe care l-a reținut în mod greșit instanța de fond este acela că "ordonatorii de credite ai unităților de specialitate care implementează programe naționale de sănătate publică au obligația de a aproba fișele de post ale coordonatorilor desemnați cu atribuțiile corespunzătoare activităților prevăzute în cadrul programelor de sănătate publică." UATM este o structură fără personalitate juridică, organizată în cadrul instituțiilor din subordinea Ministerului Sănătății, prin care se asigură asistență tehnică și management pentru programele naționale de sănătate publică. Noțiunea de UATM a fost reglementata prin dispozițiile art. 1, pct. 8 din O.U.G. nr. 91/2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul sănătății (Monitorul Oficial, Partea I nr. 886 din 27.12.2012).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Curtea de Conturi a României a solicitat ca, pe baza motivelor susținute și a probatoriului administrat, să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 3412/02.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și, pe cale de consecință, să se mențină ca legală sentința recurată.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant Institutul Național de Sănătate Publică a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Curții de Conturi a României solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea încheierii nr. 6/14.02.2017 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 16/V/16.12.2016 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de audit financiar încheiat în urma acțiunii privind "Auditul financiar asupra contului de execuție a instituțiilor publice subordonate, sub autoritatea și în coordonarea Ministerului Sănătății pentru perioada 2013-2015, la Institutul Național de Sănătate Publică", înregistrat la I.N.S.P. cu nr. 18382/18.11.2016, anularea măsurii nr. II.3 din Decizie, cu referire la constatarea de la pct. 5 a acesteia și suspendarea până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul susține că instanța de fond, în considerentele hotărârii recurate, face referire la anumite texte legale care au suferit modificări pe parcursul celor 3 ani pentru care a fost efectuat controlul, fără însă a face aplicarea corectă în timp a legii civile. În acest sens, se învederează faptul că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a fost republicată la data de 28.08.2015, suferind modificări substanțiale dar cu toate acestea, instanța de fond motivează hotărârea de respingere a acțiunii pe vechile dispoziții legale.

Critica este nefondată după cum vom arăta în continuare. Este adevărat că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a fost republicată la data de 28.08.2015 (MO nr. 652/2015), textele primind o nouă numerotare. Însă, prima instanță a avut în vedere faptul că recurenta a încheiat contracte individuale de muncă cu referire la perioada anilor 2013-2015. Or, dispozițiile art. 49 alin. (3-6), citate de instanță, au devenit după republicare art. 52 alin. (3-6), iar dispozițiile art. 53 alin. (6) au devenit după republicare art. 57 alin. (6). Conținutul acestor norme a rămas neschimbat indiferent de numărul articolului.

În aceste condiții, nu se poate reține că hotărârea este afectată de nelegalitate și nu se impune admiterea acestui motiv de casare.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, în urma desfășurării auditului financiar, în perioada 10.10-18.11.2016, asupra conturilor de execuție a instituțiilor publice subordonate, sub autoritatea și coordonarea Ministerului Sănătății, Curtea de Conturi a constatat, la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), abateri de la legalitate și regularitate fiind emisă Decizia nr. 16/V/16.12.2016, prin care s-au dispus măsuri de remediere a acestora.

Prin măsura de la pct. II.3, s-a dispus în sarcina conducerii entității verificate, următoarele:

"Pentru neregulile constatate și prezentate mai sus la punctul 5, veți proceda la:

- analiza situației de fapt corelat cu prevederile legale incidente în ceea ce privește stabilirea întinderii prejudiciului, recuperarea drepturilor bănești plătite contrar prevederilor legale având în vedere și prevederile art. 731 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare și regularizarea obligațiilor cu bugetul general consolidat, precum și înregistrarea în evidența financiar-contabilă a operațiunilor specifice;

- extinderea verificărilor tuturor categoriilor de drepturi bănești acordate personalului încadrat prin convenții civile/contracte cu timp parțial în anul 2013, 2014 și 2015, în vederea identificării eventualelor erori în aplicarea prevederilor legale în vigoare, stabilirea cuantumului erorilor constatate și a măsurilor pentru remedierea acestora;

- aplicarea corectă a legislației privind relațiile de muncă în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice de către personalul cu atribuții în calcularea, vizarea, aprobarea și înregistrarea în evidența financiar -contabilă a sumelor ce reprezintă cheltuieli de personal, acordate fără respectarea prevederilor legale, în vederea evitării prejudicierii bugetului entității."

Curtea de Conturi a reținut că valoarea estimativă a abaterii constatate este în sumă totală de 1.246.160 RON reprezentând drepturi salariale nelegale acordate în același timp unui număr de 69 persoane din cadrul institutului în baza unor convenții civile, care desfășurau activități similare cu cele ale funcției de bază, la care se adaugă suma de 64.800 RON reprezentând contribuțiile angajatorului către bugetul asigurărilor de sănătate, aferente acestor plăți pentru perioada 2013-2015.

Prima instanță a reținut că pentru îndeplinirea atribuțiilor UATM (unitatea de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate), legislația în materie nu permitea recurentului INSP să încheie contracte/convenții civile pentru propriul personal care desfășura activități specifice.

Răspunzând punctual criticilor recurentului subsumate acestui motiv de recurs se constată că prima susținere vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu au fost respectate prevederile art. 1851 C. civ., motivând că INSP a intitulat contractul - convenție civilă - iar acest termen nu mai există în reglementarea Legii nr. 287/2009 privind C. civ.. În opinia recurentului, indicarea sau denumirea greșită a unui act/contract nu atrage automat nulitatea lui, dacă prin modul în care a fost redactat poate fi calificat potrivit dispozițiilor legale.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată:

"Programele naționale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătății, cu participarea CNAS, iar derularea acestora se realizează distinct, după cum urmează:

a) de către Ministerul Sănătății pentru programele naționale de sănătate publică;

b) de către CNAS pentru programele naționale de sănătate curative."

Recurentul Institutul Național de Sănătate Publică este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății, înființat în baza Hotărârii de Guvern nr. 1414/2009.

Conform art. 52 din același act normativ (art. 49 înainte de republicare):

"(1) Implementarea programelor naționale de sănătate se realizează prin unități de specialitate selectate în baza criteriilor aprobate în normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate.

(2) În înțelesul prezentei legi, unitățile de specialitate sunt:

a) instituții publice;

b) furnizori publici de servicii medicale;

c) furnizori privați de servicii medicale pentru serviciile medicale care excedează capacității furnizorilor publici de servicii medicale;

d) furnizori privați de medicamente și dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive.

(3) Unitățile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot angaja personal pentru implementarea programelor naționale de sănătate ca acțiuni multianuale pe toată perioada de implementare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.

(4) Pentru realizarea atribuțiilor și activităților prevăzute în cadrul programelor naționale de sănătate, unitățile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot încheia contracte de prestări de servicii cu medici, asistenți medicali și alte categorii de personal, după caz, precum și cu persoane juridice, potrivit dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, și în condițiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate.

(5) Contractele de prestări de servicii/Convențiile civile încheiate în condițiile alin. (4) de către unitățile de specialitate stabilite la alin. (2) prevăd acțiuni multianuale, sunt de natură civilă și se încheie pentru toată perioada de implementare a programelor naționale de sănătate.

(6) Sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (3) și (4) sunt cuprinse în fondurile alocate programelor naționale de sănătate."

Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că recurentul Institutul Național de Sănătate Publică, în calitate de unitate de specialitate selectată să implementeze programe naționale de sănătate, avea la dispoziție trei posibilități: 1.să desfășoare programul cu proprii angajați în virtutea atribuțiilor specifice institutului, 2.să angajeze personal, în condițiile legii, pe perioadă determinată, dacă avea posturi vacante sau 3.să încheie contracte de prestări de servicii cu terțe persoane: medici, asistenți medicali, alte categorii de personal, persoane juridice. Aceste contracte de prestări servicii intrând sub incidența art. 1851 și urm. C. civ. - contractul de antrepriză.

Or, în cauză recurentul a încheiat convenții civile de prestări servicii cu proprii angajați pentru implementarea și derularea unor programe naționale de sănătate, deși aceștia aveau contracte individuale de muncă. În aceste condiții, nelegalitatea măsurii adoptate nu este dată de titulatura convenției încheiate ci de calea aleasă pentru desfășurarea activității.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2013 și 2014, din 29.03.2013 aprobate prin Ordinului ministrului sănătății nr. 422/2013:

"(1) Pentru asigurarea asistenței tehnice și managementului programelor naționale de sănătate publică se aprobă înființarea de unități de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate publică, ca structuri fără personalitate juridică, în cadrul instituțiilor din subordinea Ministerului Sănătății, după cum urmează:

a) în cadrul Institutului Național de Sănătate Publică București se aprobă înființarea Unității de asistență tehnică și management a Institutului Național de Sănătate Publică București care asigură, la nivel național, asistență tehnică și management pentru:

a.1. Programul național de imunizare;

a.2. Programul național de supraveghere și control al bolilor transmisibile prioritare;

a.3. Programul național de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale și monitorizare a utilizării antibioticelor și a antibiotico-rezistenței;

a.4. Programul național de monitorizare a factorilor determinanți din mediul de viață și muncă; a.5. Programul național de depistare activă precoce a cancerului de col uterin;

a.6. Subprogramul de promovare a unui stil de viață sănătos;

a.7. Subprogramul de supraveghere a stării de sănătate a populației;(...)

(4) Pentru realizarea atribuțiilor de asistență tehnică și management al programelor naționale de sănătate publică, instituțiile publice în cadrul cărora se înființează structurile prevăzute la alin. (1) pot pune în aplicare art. 53 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Structura de personal a unităților de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate publică prevăzute la alin. (1) este următoarea:

a) o persoană cu studii superioare în domeniul sănătății care asigură coordonarea unității de asistență tehnică și management;

b) un număr de maximum 8 persoane cu studii superioare în domeniul medical, economic, juridic, informatic;

c) un număr de maximum 5 persoane cu studii medii în domeniul medical și auxiliar medical, tehnic, economic, informatic;

(5

1

) Prin excepție de la alin. (5), structura de personal a unității de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate publică din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică se suplimentează cu un număr de maximum două persoane, în condițiile legii, pentru fiecare program/subprogram coordonat.

(6) Structura de personal a unităților de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate publică prevăzute la art. 7 alin. (1) și a cheltuielilor estimate pentru remunerare se aprobă de către ministrul sănătății, la propunerea Agenției Naționale pentru Programe de Sănătate, în baza solicitării fundamentate a conducerii instituțiilor în care acestea se organizează. La estimarea cheltuielilor se va avea în vedere complexitatea activităților desfășurate în cadrul unității de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate publică, numărul persoanelor necesare pentru asigurarea funcționării acesteia, nivelul pregătirii profesionale al personalului, numărul de ore propuse a fi lucrate efectiv pe perioada unei luni calendaristice.

(7) Personalul care desfășoară activități în cadrul unității de asistență tehnică și management va fi remunerat pentru activitatea depusă în funcție de numărul de ore lucrate pe perioada unei luni calendaristice, certificate prin semnarea unei fișe de pontaj care să ateste timpul efectiv lucrat de către coordonatorul unității de asistență tehnică și management, precum și cu încadrarea în următoarele limite tarifare orare pentru venitul brut realizat:

a) 40 RON/oră pentru personalul de specialitate cu studii superioare care îndeplinește funcția de coordonator al unității de asistenta tehnică și management;

b) 30 RON/oră pentru personalul de specialitate cu studii superioare;

c) 20 RON/oră pentru personalul cu studii medii;

(8) Cheltuielile privind organizarea și funcționarea unităților de asistență tehnică și management a programelor naționale de sănătate publică sunt incluse în sumele alocate programelor naționale de sănătate publică pe care le gestionează, acestea stabilindu-se în raport cu complexitatea activității desfășurate și cu încadrarea în limita bugetului aprobat;(...)"

Ordinului ministrului sănătății nr. 386/2015 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2015 și 2016, reia în mare aceleași dispoziții menționate mai sus, iar la art. 9, invocat de recurent se arată că:

"(1) Din fondurile alocate la titlul 20 "Bunuri și servicii" și titlul 51 "Transferuri între unități ale administrației publice" se pot finanța, următoarele categorii de cheltuieli: medicamente, materiale sanitare, reactivi, dezinfectanți, materiale de laborator, furnituri de birou, bunuri de natura obiectelor de inventar cu durată de folosință mai mare de 1 an și valoare unitară sub 2.500 RON, carburanți pentru autovehiculele din dotare, piese de schimb, poștă, comunicații, internet, materiale și prestări servicii cu caracter funcțional, bunuri și servicii pentru întreținere și funcționare, hrană pentru oameni, uniforme și echipament de protecție, deplasări interne ale personalului propriu, potrivit prevederilor legale în vigoare, cărți și publicații, pregătire profesională, protecția muncii, tichete de masă pentru donatorii de sânge, servicii medicale, alte categorii de bunuri și servicii, cheltuieli efectuate pentru realizarea atribuțiilor și activităților prevăzute în cadrul programelor naționale de sănătate publică, în condițiile prevăzute de art. 49 alin. (3) - (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cheltuielile eligibile care fac obiectul finanțării sunt prevăzute distinct la titlul "Natura cheltuielilor eligibile" în cadrul fiecărui program/subprogram național de sănătate publică.

(3) Din fondurile alocate unităților de specialitate care implementează programe naționale de sănătate publică nu se pot finanța cheltuieli de natura utilităților și de capital."

Se constată că Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică aprobate prin ordin al ministrului sănătății nu vin în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, evidențiate mai sus, ci doar vin să detalieze anumite aspecte tehnico-funcționale și nu prevăd posibilitatea pentru recurent de a încheia convenții de prestări servicii cu proprii angajați.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Sănătate Publică împotriva sentinței nr. 3412 din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.