ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 651/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 651/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29.03.2017 sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței să dispună anularea Sentinței arbitrale nr. 8/17.01.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 3404 din 2 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea în anularea Sentinței arbitrale nr. 8/17.01.2017 formulată de reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca nefondată.
A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON, parțial onorariu de avocat.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 3404 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul anulării Sentinței arbitrale nr. 8/17.01.2017.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunsul la întâmpinare
Recurenta-reclamantă Societatea A. S.A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, în cadrul căruia a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de către partea adversă și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Soluția instanței de recurs
Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul-pârât, pe fondul recursului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi excepția tardivității declarării recursului, invocată la acest termen de judecată, în ședință publică, de către intimata-pârâtă.
În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 3404 din 2 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 28.11.2017, conform Dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 14.12.2017, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.
În cauză, cererea de recurs a fost depusă la poștă, la data de 15.12.2017, conform ștampilei aplicată pe plicul înaintat către Curtea de Apel București, atașat la dosarul instanței de recurs, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 15.12.2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14.12.2017.
De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității declarării recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. și va respinge recursul, ca tardiv formulat, aplicând astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 3404/2017 din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2020.