ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 646/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016, reclamanta U.A.T. Municipiul București a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, prin care a solicitat instanței să dispună:

- anularea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Adresa nr. x/11.04.2016, înregistrată în evidentele ADRBI sub nr. x/11.04.2016), aferentă proiectului "Consolidare, restaurare și conservare Casa Cesianu"

- anularea Deciziei nr. 46077/31.05.2016, emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (Unitatea Soluționare Contestații POR); înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate și constatarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;

- obligarea pârâtului la plata sumei precizată în Cererea de rambursare nr. x aferentă proiectului "Consolidare, restaurare și conservare Casa Cesianu" constatarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii justificată de necontestarea Deciziei de soluționare a contestației administrative, emisă sub nr. x/27.05.2016.

Prin Sentința nr. 3296 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei privind anularea Deciziei nr. 138/27.05.2016 emisă de M.D.R.A.P., a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București a formulat recurs solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

3.1. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de către instanță, în mod greșit, având în vedere că reclamanta a contestat, prin cererea de chemare în judecată, Decizia nr. 138/27.05.2016

Recurenta-reclamantă arată că este vorba despre o eroare materială, deoarece decizia a fost menționată cu alt număr, respectiv 46077/31.05.2016, în loc de 138/27.05.2016.

Faptul că este vorba despre o eroare materială rezultă din cuprinsul acțiunii, unde se menționează denumirea actului contestat - decizie, precum și "Unitatea Soluționare Contestații POR".

Eroarea materială rezultă și din faptul că s-a criticat aplicarea reducerii procentuale de 5% la punctele A, B, C, critici preluate și în Decizia nr. 138/27.05.2016.

Recurenta-reclamantă consideră astfel că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu a fost săvârșită vreo neregulă și nu s-a cauzat niciun prejudiciu, în subsidiar, se susține că este disproporționată reducerea procentuală aplicată, prin raportare la natura și gravitatea faptelor.

3.2. Cu privire la cele reținute de prima instanță, în sensul îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor excluse prin Adresa nr. x/11.04.2016, înregistrată la ADRBI cu nr. x/11.04.2016

Suma în cuantum de 716,18 RON și suma de 171,88 RON TVA, achitate către SC A. SA sunt eligibile, diferențele dintre cantitățile indicate din oferta financiară și cele solicitate la decontare reprezintă abateri tehnice minore, iar o eventuală modificare a prețului inclusă de corectarea acestora, nu au condus la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedura de atribuire.

Recurenta-reclamantă indică și punctul de vedere al CNSC publicat pe site, cu referire la noțiunea de abatere tehnică minoră.

În ceea ce privește suma în cuantum de 15.030,05 RON și suma de 3.607,21 RON TVA achitată aceleiași societăți, se arată că nu depășește procentul de 10% impus de disp. art. 36 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 925/2006, ce se referă la valoarea totală a achiziției și nu la încadrarea în valoarea fiecărei linii bugetare.

Recurenta-reclamantă consideră a fi eligibilă și suma de 19.250 RON și 4.620 RON TVA achitată către SC B. SRL, deoarece organizarea conferinței de presă și publicarea comunicatului au fost realizate potrivit Actului adițional nr. x/2015 la contractul de finanțare.

Deși se inițiază demersurile pentru prelungirea duratei contractului de finanțare, nu a existat garanția că acestea vor fi aprobate.

Se mai arată că execuția era finalizată, intervenind doar anumite lucrări imprevizibile, iar recepția la terminarea lucrărilor este condiționată de efectuarea plății către Inspectoratul de Stat în Construcții, a cotei de 0,7%.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată că prin Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x înregistrată sub nr. x/11.04.2016, intimatul-pârât a menținut reducerea procentuală de 5% aplicată Contractului nr. x/8.11.2012 încheiat cu SC A. SA, începând cu Cererea de rambursare nr. x și a constatat neeligibilitatea unor cheltuieli solicitate spre rambursare, respectiv sumele în cuantum de 716,18 RON și 171,88 RON TVA; 15.030,05 RON și 3.607,21 RON TVA; 19.250 RON și 4.620 RON TVA.

Recurenta-reclamantă a formulat plângerea prealabilă nr. 46077/11.05.2016 împotriva informării sus-menționate, solicitând constatarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a sumelor încadrate în Tabelul nr. 1.

Prin Decizia nr. 46077/31.05.2016, intimatul-pârât a respins contestația, menținând neeligibilitatea cheltuielilor.

Împotriva aceleiași notificări, recurenta-reclamantă a formulat o altă cerere, intitulată contestație, înregistrată sub nr. x/27.04.2016, prin care a solicitat înlăturarea măsurii reducerilor procentuale de 5%.

Această din urmă contestație a fost respinsă ca tardiv formulată, prin Decizia nr. 138/27.05.2016 emisă de intimatul-pârât.

Prin acțiunea introductivă depusă la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă a arătat că solicită anularea Informării nr. 29113/11.04.2016 și a Deciziei nr. 46077/31.05.2016, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de eligibilitate a cheltuielilor solicitate.

Nicăieri în cuprinsul acțiunii nu se face referire la reducerea procentuală de 5% și la Decizia nr. 138/27.05.2016.

Instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu a contestat la instanța de contencios administrativ Decizia nr. 138/27.05.2016.

Atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, reclamanta susține că este vorba despre o eroare materială, în sensul că decizia a fost menționată cu alt număr, respectiv 46077/31.05.2016, în loc de nr. 138/27.05.20156.

Motivul de recurs analizat este nefondat, în cauză nu poate fi reținută eroarea materială, deoarece, pe de o parte, motivarea acțiunii în contencios administrativ se referă doar la eligibilitatea cheltuielilor și nu la reducerea procentuală de 5%, iar, pe de altă parte, susținerea este în contradicție cu interesul părții dacă acțiunea nu mai privește Decizia nr. 46077/31.05.2016, ce s-a pronunțat pe fondul cheltuielilor solicitate spre rambursare și s-ar referi doar la Decizia nr. 138/27.05.2016, prin care contestația administrativă a fost respinsă ca tardiv formulată.

Față de acestea, criticile ce vizează reducerea procentuală de 5% nu mai pot fi analizate.

2.1. Suma de 716,18 RON și suma de 171,88 RON TVA achitate către SC A. SA conform facturii fiscale nr. x/11.05.2013

Recurenta-reclamantă susține că diferențele dintre cantitățile indicate în oferta financiară și cele solicitate la decontare sunt abateri minore, fără implicații semnificative în ansamblul ofertei.

Instanța de fond constată că prețurile unitare aferente cantitativ solicitate la plată sunt semnificativ mai mari decât prețurile unitare ofertate, sens în care diferența de sumă reprezintă cheltuială neeligibilă.

Înalta Curte, în acord cu cele arătate de prima instanță, va aprecia că, în speță, nu sunt întrunite prevederile art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, deoarece diferența de preț pentru material, de la 0,24 RON, la 10,95 RON nu reprezintă abateri tehnice minore, ci încălcarea disp. art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru ca o cheltuială să fie eligibilă.

2.2. Suma de 15.030,05 RON și 3.607,21 RON TVA achitate către SC A. SA, conform facturii fiscale nr. x/11.05.2015

Recurenta-reclamantă susține că suma în discuție nu depășește procentul de 10% impus de disp. art. 36 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 925/2006, calculat la valoarea totală a achiziției.

Instanța de fond opinează în sensul neeligibilității cheltuielii, deoarece suma excede plafonului prevăzut în bugetul proiectului, parte integrantă a contractului de finanțare.

Critica este nefondată, iar dispozițiile legale invocate de recurenta-reclamantă se referă la situația în care oferta este inacceptabilă, pe când, în cauză este vorba despre nerespectarea clauzelor contractului de achiziție, iar lucrările aferente trebuie să se încadreze în bugetul aprobat.

1.3. Suma de 19.250 RON și suma de 4.620 RON TVA achitate către SC B. SRL, în baza facturii fiscale nr. PMG nr. 36/30.06.2015

Recurenta-reclamantă consideră că suma este eligibilă deoarece conferința de presă s-a realizat în conformitate cu prevederile Actului adițional nr. x/10.07.2015 la contractul de finanțare ce prevedea o perioadă de implementare a proiectului de 48 de luni.

Deși se inițiase demersul pentru prelungirea duratei contractului de finanțare nu există garanția că acesta va fi aprobat.

Prima instanță reține că procesul-verbal de recepție al lucrării a fost datat cu 09.10.2015, iar conferința de presă a fost realizată anterior, în data de 22.06.2015, nefiind respectate prevederile art. 5 - "Eligibilitatea cheltuielilor" din contractul de finanțare și ale Ordinului comun al MDLLP și MEF nr. 144/580/27.02.2008, potrivit cărora "cheltuielile sunt eligibile numai sub condiția respectării prevederilor contractului de finanțare".

Înalta Curte apreciază că este întemeiată critica formulată de recurenta-reclamantă, întrucât aceasta avea obligația să realizeze o conferință de presă la finalizarea proiectului, iar în momentul efectuării cheltuielii durata de implementare a proiectului urma să expire; lucrările erau finalizate, iar ulterior a fost aprobat actul adițional nr. x la contractul de finalizare care a permis efectuarea unor lucrări suplimentare și prelungirea, totodată, a duratei de implementare.

Ținând seama de condițiile concrete în care s-a efectuat cheltuiala cu realizarea conferinței de presă, Înalta Curte consideră că aceasta respectă dispozițiile contractului de finanțare, neexistând vreun prejudiciu adus bugetului UE sau bugetului național.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată urmează să se admită recursul, să se dispună casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată să se admită în parte acțiunea.

Se vor anula în parte actele administrative contestate, în ceea ce privește suma de 19.250 RON și suma de 4.620 RON TVA, reprezentând cheltuieli de publicitate și informare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București împotriva Sentinței nr. 3296 din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, admite în parte acțiunea.

Anulează, în parte, Adresa nr. x din 11.04.2016 și Decizia nr. 46077 din 31.05.2016 emisă de pârât, în ceea ce privește suma de 19.250 RON și TVA în sumă de 4620 RON, reprezentând cheltuieli de publicitate și informare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV