ÎCCJ, decizie (scj.ro #82392)

Cererea cetățeanului străin de restituire în

natură a unei construcții și a terenului aferent.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil – teren cu

construcții preluat de stat, prin aplicarea Decretului nr. 223/1974. Cererea cetățeanului

străin de restituire în natură a unei construcții și a terenului aferent.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Proprietate preluată de stat (Decretul nr. 223/1974);

-

Teren (preluat de stat prin aplicarea Decretului nr. 223/1974);

-

Restituirea terenului (preluat de stat prin aplicarea Decretului

nr. 223/1974).

Decretul nr. 223/1974;.

Legea nr. 10/2001;

OUG nr. 184/2002;

Legea nr. 48/2004.

În temeiul art II din Legea nr. 48/2004, de aprobare, cu modificări și

completări, a OUG nr. 148/2002, cetățenii străini și apatrizii pot obține, la

cerere, folosința terenurilor preluate de stat –în speță în aplicarea

Decretului nr. 223/1974 – iar nu și dreptul de proprietate care îi va reveni

doar dacă obține cetățenia română.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9820 din 28 noiembrie

2005

La 3 noiembrie 2003 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu

contestația formulată de A.A. împotriva dispoziției nr.394/2003 a primarului orașului

Agnita, prin care i s-a restituit în natură imobilul – construcție înscris în

C.F. 586, top 47,48 Agnita și i s-a recunoscut dreptul de folosință special

asupra terenului aferent în suprafață de 1649 mp.

Petenta a solicitat să i se recunoască dreptul de proprietate și

asupra terenului.

Prin sentința civilă nr.1307 din 22 decembrie 2003 Tribunalul

Sibiu a respins contestația. S-a reținut în motivarea sentinței că având în

vedere calitatea de cetățean străin a petentei, în mod corect primarul din Agnita

a făcut aplicarea art. II din O.U.G. nr.184/2004 pentru modificarea Legii

nr.10/2001, care conferă cetățenilor străini un drept de folosință special

asupra terenurilor din România, constând în aceleași drepturi și obligații cu

ale proprietarului, mai puțin dispoziția, care este grevată de un drept de

preempțiune în favoarea statului.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.761 din 13 mai

2004 a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința, a anulat în parte dispoziția

emisă de primar și l-a obligat pe acesta să-i restituie în proprietate deplină

terenul aferent construcției restituite în natură. Instanța a motivat soluția

prin caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului – prin aplicarea

Decretului nr.223/1974 – astfel încât revenirea la situația anterioară în

privința dreptului de proprietate asupra terenului nu ar contraveni dispoziției

constituționale care interzice cetățenilor străini să dobândească dreptul de

proprietate asupra terenurilor.

Primarul orașului Agnita a declarat recurs susținând, în esență,

că atribuirea terenului în proprietatea unui cetățean străin contravine, în

prezent, dispozițiilor constituționale și O.U.G. nr.184/2002 privind

modificarea Legii nr.10/2001.

Recursul este fondat.

Reclamanta este cetățean străin și a pierdut proprietatea asupra

terenului în anul 1978, ca urmare a aplicării Decretului nr.223/1974.

Legea nr.10/2001 reglementează retrocedarea imobilelor ce au

fost preluate  de stat, în sfera ei de aplicarea intrând și ipoteza din

speță.

Ca atare, reclamanta s-a adresat unității

administrativ-teritoriale cu cerere de retrocedare, care i-a fost aprobată în

condițiile expuse anterior.

Potrivit art.25 alin.(4) din Legea nr.10/2001, decizia de

aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății

persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris

autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după

îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Ca atare, dispoziția emisă de primar constituie – prin voința

legiuitorului – un act translativ de proprietate de la stat către persoana

îndreptățită, chiar dacă este vorba de redobândirea dreptului de proprietate.

Constituția României, revizuită, nu permite cetățenilor străini

să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor decât pe calea

moștenirii legale, celelalte moduri de dobândire –

inter vivos

sau prin

moștenire testamentară – fiind condiționate de clauzele tratatului de aderare a

României la Uniunea Europeană sau de alte tratate internaționale (art.44

alin.2).

Pentru a corela această incapacitate constituțională – relativă

și parțială – cu dispozițiile Legii nr.10/2001, a fost adoptată O.U.G.

nr.184/2002.

Potrivit art. II (1) din acest act normativ (text a cărui formă

s-a păstrat și după aprobarea ordonanței de urgență prin Legea nr.48/2004 și

chiar după Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției) cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane

îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri

situate în intravilanul localităților pot opta pentru dobândirea unui drept de

folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite

de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție.

Prin Legea nr.48/2004 la art. II s-a adăugat alin.4, potrivit cu

care în situația cetățenilor străini și apatrizilor care au dobândit un drept

de folosință special asupra unor terenuri în condițiile alin.1, dreptul de

folosință astfel dobândit se convertește la cerere în drept de proprietate,

după obținerea cetățeniei române de către persoana respectivă.

Cum legea specială în temeiul căreia reclamanta a redobândit

dreptul asupra imobilului ce i-a fost preluat în anul 1978 se aplică numai

anumitor persoane, care au avut ei, sau autorii lor calitatea de proprietari,

teza dezvoltată prin acțiune și prin întâmpinarea la prezentul recurs ar duce

la lipsirea totală de efecte a reglementării.

Ținând seama de principiul potrivit cu care interpretarea

trebuie făcută în sensul în care actul să producă efecte juridice, corelat cu

intervenția repetată a legiuitorului pentru reglementarea problemei dobândirii

dreptului de proprietate de către cetățenii străini asupra terenurilor în

România (inclusiv prin Legea nr.312/2005 privind dobândirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi,

precum și de către persoanele juridice străine, ulterioară Tratatului de

aderare a României la Uniunea Europeană și Legii nr.247/2005 – art.3 din Titlul

X) concluzia care se impune este aceea că dispoziția emisă de primarul orașului

Agnita este legală, contestația petentei fiind respinsă în mod corect de către

instanța de fond, a cărei soluție, prin admiterea prezentului recurs, a fost

menținută.