ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2017

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Notarilor Publici Pitesti, anularea parțială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Pitești, prin care a fost aprobată menținerea valabilității expertizei Camerei Notarilor Publici Pitești întocmită în anul 2011 și pentru anul 2013 cu privire la comuna Dărmănești, județul Argeș; verificarea, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a legalității tuturor actelor și operațiunilor prealabile emiterii hotărârii atacate. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că, având dreptul la despăgubiri, Comisia Națională de Compensare a Imobilelor a stabilit valoarea despăgubirilor la infima suma de 0,1 RON/mp, evaluarea având la bază grila Camerei Notarilor Publici Pitești. A considerat că Hotărârea nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Pitești este nelegală, invocând nerespectarea condițiilor care privesc această hotărâre.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civila nr. 3082 din 12 mai 2016, pronunțata de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, instanța a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a apreciat că, față de dispozițiile Legii nr. 36/1995, notarul public are statutul unei funcții autonome, iar Camera Notarilor Publici este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, înființată prin lege, având sigiliu propriu.

În consecință, acțiunea nu este de competența unei instanțe de contencios administrativ, fiind vorba de o acțiune civilă de drept comun, revenind în competența de soluționare a Judecătoriei Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 25 iulie 2016.

Prin sentința civilă nr. 2995 din 28 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Pitești, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Pitești și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Judecătoria a considerat că raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ, fiind contestată legalitatea procedurii de adoptare a unui act administrativ, astfel încât, reținând și dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale art. 116 C. proc. civ., competența de soluționare, din punct de vedere material și teritorial revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la 2 mai 2017 la secția a II -a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea din 09 mai 2017 a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea dosarului spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în raport de obiectul cauzei și de competența funcțională a secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare revine secției specializate în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin încheierea nr. 2048 din 31 mai 2017 a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la secția a II -a Civilă a aceleiași curți.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut că, din punct de vedere material, soluționarea conflictului negativ de competență este Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță comună și superioară, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., iar din punct de vedere funcțional, competența de soluționare a conflictului negativ de competență revine secției din cadrul instanței superioare și comune, întrucât are aceeași specializare cu cea aparținând secției sau completului instanței în fața căreia a fost sesizat conflictul.

Prin decizia civilă nr. 207 din 11 septembrie 2017, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II -a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța astfel, Înalta Curte a constatat că, în cazurile speciale în care conflictul negativ de competență poartă asupra competenței funcționale a celor două instanțe - Tribunalul București și Judecătoria Pitești - ca urmare a specializării completelor de judecată sau a existenței unor secții specializate la nivelul instanțelor de judecată, competența de soluționare a conflictului revine secției din cadrul instanței superioare și comune, având aceeași specializare cu cea aparținând secției sau completului instanței în fața căreia a fost sesizat conflictul.

Astfel, în cauză conflictul s-a ivit în fața Judecătoriei Pitești, sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție provenind de la secția Civilă a acestei instanțe, de aceea rezultă că, sub aspect funcțional, competența de soluționare revine secției similare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv secției a II -a Civilă, potrivit dispozițiilor art. 136 C. proc. civ. și ale art. 19 alin. (2), raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II -a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 noiembrie 2017 sun numărul unic 2750/3/2016**.

Înalta Curte constată existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, fiind întrunită situația premisă prevăzută de art. 133 pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea formulată de reclamantul A., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Notarilor Publici Pitesti, anularea parțială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunarii Generale a Camerei Notarilor Publici Pitești, prin care a fost aprobată menținerea valabilității expertizei Camerei Notarilor Publici Pitesti întocmită în anul 2011 și pentru anul 2013, cu privire la comuna Dărmănești, județul Argeș și verificarea legalității tuturor actelor și operațiunilor prealabile emiterii hotărârii atacate.

Ulterior, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată inițial promovată, în ceea ce privește obiectul acesteia, respectiv a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Pitești, prin care a fost aprobată menținerea valabilității expertizei Camerei Notarilor Publici Pitești întocmită în anul 2011 și pentru anul 2013, doar cu privire la circumscripția Judecătoriei Câmpulung, vizând valoarea terenurilor situate pe raza comunei Dărmănești, județul Argeș.

Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995 și ale Regulamentului de punere în aplicare a acestei legi nu reies prevederi legate de procedura de anulare a hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Camerei Notarilor Publici.

Problema care se impune a fi dezlegată în soluționarea prezentului conflict este aceea dacă hotărârea a cărei anulare în parte se cere - emisă de către Adunarea generală a Camerei Notarilor Publici ca organ de conducere a acesteia - este un act administrativ sau nu.

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Prin urmare, actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) b) autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

De asemenea, se impune a se preciza că, potrivit art. 35 din Statutul Uniuni Naționale a Notarilor Publici din 2 octombrie 2014, Camera este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, înființată prin lege și are sigiliu propriu, iar potrivit art. 36 din același act. organele de conducere ale Camerei sunt: a) Adunarea generală a notarilor publici; b) Colegiul director; c) președintele Colegiului director al Camerei.

În cauza de față, anularea Hotărârii nr. 10/2012 a Adunării generale a Camerei Notarilor Publici Pitești a fost dată în aplicarea și executarea Legii nr. 571/2003.

În cauză fiind vorba de un act emis de către unul dintre organele de conducere ale Camerei Notarilor Publici Pitești, respectiv de o autoritate publică de drept privat - așa cum este pârâta din prezenta cauză - competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul are alegerea de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie celei de la domiciliul pârâtului, iar potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, o dată făcută alegerea instanței, aceasta devenind obligatorie.

Cum în speță, reclamantul a optat să sesizeze, instanța de la domiciliul său - București, str. x, Sectorul 5 - instanța apreciază că este competent din punct de vedere teritorial Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2017.