ÎCCJ, Decizia nr. 207/2017

Decizia civilă nr. 207/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:

Circumstanțele cauzei

I.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Notarilor Publici Pitești, a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 10 din 14 decembrie 2012 a Adunării Generale a Camerei Notarilor Publici Pitești, prin care a fost aprobată menținerea valabilității expertizei Camerei Notarilor Publici Pitești întocmită în anul 2011 și pentru anul 2013, cu privire la comuna Dărmănești, jud. Argeș, precum și verificarea, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a legalității tuturor actelor și operațiunilor prealabile emiterii hotărârii atacate.

I.2. Conflictul de competență ivit

Prin sentința civilă nr. 3082 din 12 mai 2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta camera Notarilor Publici Pitești, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că, față de dispozițiile Legii nr. 36/1995, notarul public are statutul unei funcții autonome, iar Camera Notarilor Publici este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, înființată prin lege, având sigiliu propriu.

În consecință, s-a reținut că acțiunea nu este de competența unei instanțe de contencios administrativ, fiind vorba de o acțiune civilă de drept comun, competența de soluționare revenind Judecătoriei Pitești.

La rândul său, Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 2995 din 28 martie 2017, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice și persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să preteze un serviciu public, astfel cum este cazul pârâtei din prezenta cauză.

Instanța a considerat că raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ, fiind contestată legalitatea procedurii de adoptare a unui act administrativ, astfel încât, raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 și la cele ale art. 116 C. proc. civ., competența de soluționare, din punct de vedere material și teritorial, revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

I.3. Hotărârile de declinare a competenței

Prin încheierea nr. 814 din data de 9 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sesizată fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului, spre competentă soluționare, secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, față de obiectul cauzei și de competența funcțională a secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare revine secției specializate în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 2048 din camera de consiliu de la 31 mai 2017, a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, a trimis cauza, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul, spre competentă soluționare, completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare s-a făcut referire, în esență, la prevederile art. 136 C. proc. civ., art. 19 alin. (2) raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, la obiectul principal al cererii de chemare în judecată și la instanța în fața căreia s-a ivit conflictul negativ de competență și care a sesizat Înalta Curte, în considerarea cărora, completului de judecată al secției a II-a civilă, învestit prin repartizare aleatorie, s-a considerat că îi revine competența să judece conflictul de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) C. proc. civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine secției a II-a civilă, potrivit celor ce succed.

Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.

În speță, ceea ce s-a dedus judecății Înaltei Curți este un conflict negativ de competență, ivit între Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria Pitești în soluționarea unei cauze.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze conflictul, se determină potrivit regulilor prevăzute de dispozițiile art. 133-136 C. proc. civ., care constituie sediul materiei.

Potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.: „Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.”

Întrucât, în speță, cele două instanțe fac parte din circumscripțiile teritoriale ale unor curți de apel diferite, în mod corect a fost înaintată cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanța superioară și comună, potrivit textului procedural precitat.

În conformitate cu dispozițiile art. 136 C. proc. civ.:

„(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetența și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.

(3) Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători.

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate.”

În cauza pendinte, urmare calificării diferite date de către Tribunalul București, respectiv de către Judecătoria Pitești, actului juridic contestat și calității organului emitent, conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe de judecată s-a manifestat, atât sub aspect material, cât și sub aspect funcțional.

Or, în cazurile speciale în care conflictul negativ poartă (și) asupra competenței funcționale a celor două instanțe (ca urmare a specializării completelor de judecată sau a existenței unor secții specializate la nivelul instanțelor de judecată), competența de soluționare a conflictului negativ revine secției din cadrul instanței superioare și comune, având aceeași specializare cu cea aparținând secției sau completului instanței în fața căreia a fost sesizat conflictul.

Întrucât, în cauza de față, conflictul s-a ivit în fața Judecătoriei Pitești, sesizarea adresată Înaltei Curți provenind de la secția civilă a acestei instanțe, rezultă că, sub aspect funcțional, competența de soluționare revine secției similare din cadrul Înaltei Curți, respectiv secției a II-a civilă, potrivit dispozițiilor art. 136 C. proc. civ. și ale art. 19 alin. (2), raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În atare situație, completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului, prin repartizare aleatorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2016, în favoarea secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2017.