ÎCCJ, decizie (scj.ro #83920)

Măsuri asigurătorii. Menținerea sechestrului asigurător. Condiții Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii Indice alfabetic: Drept procesual penal - măsuri asigurătorii - menținerea sechestrului asigurător C. proc. pen., art. 163, art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 Măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța procurorului, în conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen., asupra unui autoturism în vederea confiscării speciale, nu poate fi menținută prin sentință, dacă instanța de judecată, soluționând cauza, nu a dispus confiscarea specială a autoturismului. În acest caz, atât sentința prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurător, fără a se dispune confiscarea specială, cât și decizia prin care instanța de apel a respins apelul declarat în cauză, sunt supuse casării, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2094 din 27 mai 2010 Prin sentința nr. 301 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj, Secția penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul S.M., în baza art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 42 alin. (3) raportat la alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 10 luni închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42, art. 74 și art. 76 C. pen., la 10 luni închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare; în baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere față de inculpații S.M. și suspendarea pedepsei accesorii față de acest inculpat conform dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. S-au stabilit în sarcina inculpatului S.M. obligațiile prevăzute în art. 86 3 C. pen., alin. (1) lit. a), b), c) și d) și i s-au pus în vedere dispozițiile art. 86 4 C. pen.

S-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la autoturismele „F.B.” și „S.”, ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, sigilate și depuse în parcul auto al Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj, precum și cu privire la suma de 17.200 lei ridicată de la I.C. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Prin decizia nr. 69 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, între alții, de inculpatul S.M. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.M., fără a arăta în scris motivele de recurs.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, numai cu privire la greșita menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului proprietatea personală a inculpatului, iar în rejudecare, să se dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra autoturismului sus-menționat. Examinând recursul declarat de recurentul inculpat S.M. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente: Din analiza cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția și a inculpatului S.M. în săvârșirea infracțiunilor comise, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului S.M., care, împreună cu alți infractori (inculpații G.L., Ș.Ș., P.D., I.C. și T.C.

- condamnați în aceeași cauză), în cursul anilor 2008- 2009, a constituit o grupare infracțională specializată în fraude informatice și cu mijloace electronice de plată, confecționând și deținând echipamente hardware și software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), a accesat, fără drept, sisteme informatice (bancomate), prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice (conturi de carduri și parole de acces), a transferat neautorizat, prin aceste procedee, date din sisteme informatice, a deținut programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor enunțate mai sus și a cauzat prejudicii patrimoniale, prin retrageri frauduloase a unor sume de bani, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 24 alin. (1) și alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

și art. 33 - 34 C. pen. Din analiza cauzei rezultă că în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 16 aprilie 2009 în dosarul nr. 20D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Gorj, procurorul, în baza art. 163 și urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 59 din Legea nr. 161/2003 și art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului S.M.: autoturismul marca F.B. și suma de 1.000 lei. În considerentele ordonanței menționate, procurorul a constatat că la datele de 13 și 14 aprilie 2009 a fost începută urmărirea penală și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S.M., Ș.Ș., G.L., I.C., P.D.

și T.C., pentru infracțiunile menționate, constând în aceea că sus-numiții, împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2008-2009, au constituit ori aderat la o grupare infracțională specializată în fraude informatice și cu mijloace electronice de plată, confecționând și deținând echipamente hardware și software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), precum și echipamente adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 (guri de bancomat, circuite electronice, cabluri de date, dispozitive pentru vopsire, lipire, telefoane cu cameră foto); au accesat fără drept sisteme informatice (bancomate) prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice (conturi de carduri și parole de acces); au transferat neautorizat, prin aceste procedee, date din sisteme informatice; au deținut programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor enunțate mai sus și au cauzat prejudicii patrimoniale, prin retragerea frauduloasă a unor sume de bani.

Activitatea infracțională s-a desfășurat, atât în România prin procurarea mijloacelor de sustragere a datelor din bancomat, cât și în străinătate, unde au montat dispozitive de copiere a conturilor de carduri (guri și fețe de bancomat) și dispozitive de filmare a persoanelor care efectuau operațiuni cu carduri, în vederea obținerii parolelor de acces ( PIN -uri), disimulate în detectoare de fum și sisteme de acces de la intrarea la locațiile unde se aflau amplasate ATM-urile: în Germania, Austria etc. Ulterior, cu aparatură MSR, au clonat carduri bancare pe care le-au pus în circulație, încredințându-le celorlalți membri ai grupului, care le-au folosit la extragerea frauduloasă a unor sume de bani de la bancomate din România, faptele fiind săvârșite în concurs real și în mod continuat.

La data de 13 aprilie 2009, inculpatul S.M. a pus la dispoziția inculpaților G.L., Ș.Ș., I.C., P.D. și T.C. autoturismul marca S., precum și codurile PIN de la un număr de 49 carduri falsificate, deținute de cei cinci, carduri cu care au extras diferite sume de bani de la bancomate, fiind prinși în flagrant de organele de urmărire penală și, în timp ce încercau să fugă de la locul faptei, au avariat un autoturism al organelor de poliție. Prin referatul din data de 14 aprilie 2009 s-a solicitat instanței efectuarea unor percheziții domiciliare la domiciliile sau alte locații ale inculpaților, dispuse prin încheierea Tribunalului Gorj nr. 15 din 14 aprilie 2009. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare, corporale și auto au fost identificate și ridicate mai multe bunuri și înscrisuri, printre care autoturismele F.B.

și S. După analizarea dosarului cauzei, văzând și dispozițiile legale cu privire la măsurile asigurătorii, s-a constatat că este necesară indisponibilizarea acestor bunuri, până la soluționarea cauzei. Astfel, prin art. 59 din Legea nr. 161/2003 se prevede în mod obligatoriu luarea măsurilor asiguratorii prevăzute în art. 118 C. pen., pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării speciale. Prin sentința pronunțată de prima instanță s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a sumei de 5.648 lei, de la inculpatul Ș.Ș. a sumei de 2.069 lei, de la inculpatul G.L. a sumei de 85 lei, de la inculpatul I.C.

a sumei de 31 lei, precum și a suporturilor optice tip CD/ DVD , carduri de memorie, cititor carduri, dispozitiv electronic gură de bancomat, fante de bancomat, telefoane mobile și cartele telefonice, carduri bancare folosite de inculpați în activitatea infracțională, bunuri ce se află la camera de corpuri delicte, fiind menținută măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la autoturismele F.B. și S., ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, sigilate și depuse în parcul auto al Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj, precum și cu privire la suma de 17.200 lei ridicată de la I.C. În considerentele sentinței, prima instanță nu a motivat menținerea măsurii asigurătorie cu privire la autoturismele menționate, ci doar a precizat că acestea au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În considerentele deciziei pronunțate, instanța de apel a analizat numai critica de nelegalitate invocată de apelantul inculpat I.C. cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 163 C. proc. pen. În conținutul dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la măsurile asigurătorii, legiuitorul a prevăzut că: „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.” Prevederile art. 118 alin. (1) C. pen.

privind confiscarea specială stipulează că: „Sunt supuse confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor săvârșite prin presă; c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia și dacă sunt ale infractorului.

Când bunurile aparțin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu știința proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror deținere este interzisă de lege.” Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând critica formulată de recurentul inculpat S.M.

cu privire la greșita menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B., precum și la nerestituirea sumei de bani ce i-a fost reținută, în contextul concret al cauzei, precum și față de conținutul dispozițiilor legale mai sus arătate, constată că aceasta este fondată, având în vedere că, pe de-o parte, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar pe de altă parte, măsura de siguranță a confiscării speciale a autoturismului sau a vreunei sume de bani nu a fost dispusă față de inculpatul S.M. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că, în cauză, în mod greșit a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B., sigilat și depus în parcul auto al Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj în vederea confiscării, aparținând inculpatului S.M., atâta timp cât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar față de inculpatul S.M.

nu a fost dispusă măsura de siguranță a confiscării speciale nici a autoturismului și nici a vreunei sume de bani. Astfel, condițiile de instituire a măsurilor asigurătorii prevăzute în art. 163 alin. (1) C. proc. pen., ce prevăd că acestea se iau în vederea confiscării speciale sau asigurării reparării pagubei produse prin infracțiune ori pentru garantarea executării amenzii pedepsei au fost corect aplicate numai la luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului mai sus arătat, precum și a sumei de 1.000 lei, în cursul urmăririi penale, întrucât au fost dispuse în vederea confiscării, potrivit ordonanței procurorului. Or, în cursul judecății, atât prima instanță, cât și instanța de apel, în limitele efectului devolutiv al apelului exercitat de către inculpatul S.M., în condițiile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., nu a aplicat măsura confiscării speciale asupra autoturismului ce aparținea inculpatului S.M.

și nici nu a verificat condițiile confiscării speciale, care de altfel nici nu se impunea, întrucât, așa cum a rezultat din situația de fapt stabilită de instanțe, autoturismul a fost folosit pentru transportul inculpaților, atât în străinătate, cât și în țară, acesta neservind la realizarea laturii obiective a vreuneia din infracțiunile comise de inculpat și nici nu s-a dovedit că ar fi fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, care vizau mijloace electronice de plată, confecționarea și deținerea de echipamente hardware și software folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică, accesare fără drept de sisteme informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice, transfer neautorizat, prin aceste procedee, de date din sisteme informatice, deținere de programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor menționate, așa încât menținerea măsurii sechestrului asupra autoturismului nu era justificată, fiind făcută o greșită aplicare a legii și, în consecință, este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, deși prin ordonanța dată de procuror s-a dispus și indisponibilizarea, în vederea confiscării, a sumei de 1.000 lei aparținând inculpatului S.M., în cauză, instanțele, nedispunând măsura confiscării speciale a sumei menționate ce aparținea inculpatului S.M., au omis să se pronunțe asupra restituirii sumei arătate, în condițiile art. 169 C. proc. pen. Astfel, măsura indisponibilizării luată corect inițial, în temeiul art. 163 C. proc. pen., nu mai avea nicio justificare în condițiile nedispunerii măsurii confiscării speciale, ceea ce avea drept consecință restituirea sumei arătate, așa încât și sub acest aspect a fost făcută o greșită aplicare a legii, fiind incident același caz de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de recurentul inculpat S.M. împotriva deciziei nr. 69 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat decizia atacată și sentința nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, Secția penală, numai cu privire la greșita menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B. și la nerestituirea sumei de 1.000 lei, a înlăturat măsura sechestrului asigurător dispusă asupra autoturismului sus-menționat și a dispus restituirea autoturismului marca F.B. și a sumei de 1.000 lei, către inculpatul S.M., menținând celelalte dispoziții.