ÎCCJ, decizie (scj.ro #83920)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83920) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Măsuri

asigurătorii. Menținerea sechestrului asigurător. Condiții

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri

procesuale. Măsurile asigurătorii

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

măsuri

asigurătorii

-

menținerea

sechestrului

asigurător

C. proc. pen.,

art. 163, art.

385

9

alin.

(1) pct. 17

1

Măsura sechestrului

asigurător, dispusă prin ordonanța procurorului, în conformitate cu

dispozițiile art. 163 C. proc. pen., asupra unui autoturism în vederea

confiscării speciale, nu poate fi menținută prin sentință, dacă instanța de

judecată, soluționând cauza, nu a dispus confiscarea specială a autoturismului.

În acest caz, atât sentința prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurător,

fără a se dispune confiscarea specială, cât și decizia prin care instanța de

apel a respins apelul declarat în cauză, sunt supuse casării, în temeiul art.

385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2094 din 27 mai 2010

Prin sentința nr. 301

din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj, Secția penală, a condamnat, între

alții, pe inculpatul S.M., în baza art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit.

a) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani

închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 42 alin.

(3) raportat la alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 -

42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2

ani și 10 luni închisoare; în baza art. 46 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2)

din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 - 42, art. 74 și art. 76 C. pen.,

la 10 luni închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art.

41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare; în

baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42

C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 25 din Legea nr.

365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la 5

luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. au

fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare

și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prevăzută în art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere față de inculpații

S.M. și suspendarea pedepsei accesorii față de acest inculpat conform

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au stabilit în

sarcina inculpatului S.M. obligațiile prevăzute în art. 86

3

C. pen.,

alin. (1) lit. a), b), c) și d) și i s-au pus în vedere dispozițiile art. 86

4

C. pen.

S-a menținut măsura asigurătorie

a sechestrului cu privire la autoturismele „F.B.” și „S.”, ce au fost folosite

la săvârșirea infracțiunilor, sigilate și depuse în parcul auto al

Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj, precum și cu privire la suma de

17.200 lei ridicată de la I.C.

S-a luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin decizia nr. 69 din 12 martie

2010 a

Curții de Apel Craiova, Secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, între

alții, de inculpatul S.M.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.M., fără a arăta în scris

motivele de recurs.

Apărătorul

recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea

recursului, casarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză,

numai cu privire la greșita menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului

dispusă asupra autoturismului proprietatea personală a inculpatului, iar în rejudecare,

să se dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra

autoturismului sus-menționat.

Examinând recursul

declarat de recurentul inculpat S.M. împotriva deciziei instanței de apel, în

raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este

fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza cauzei rezultă că

instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la

rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit

vinovăția și a inculpatului S.M. în săvârșirea infracțiunilor comise, în raport

cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte de Casație și

Justiție consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiile art. 63 alin. (2)

C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele

inculpatului S.M., care, împreună cu alți infractori (inculpații G.L., Ș.Ș.,

P.D., I.C. și T.C. - condamnați în aceeași cauză), în cursul anilor 2008-

2009, a

constituit o grupare infracțională

specializată în fraude informatice și cu mijloace electronice de plată,

confecționând și deținând echipamente hardware și software folosite la falsificarea

instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), a accesat, fără drept,

sisteme informatice (bancomate), prin încălcarea măsurilor de securitate, în

scopul obținerii de date informatice (conturi de carduri și parole de acces), a

transferat neautorizat, prin aceste procedee, date din sisteme informatice, a

deținut programe informatice adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor

enunțate mai sus și a cauzat prejudicii patrimoniale, prin retrageri

frauduloase a unor sume de bani, întrunesc conținutul constitutiv al

infracțiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. a) din

Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. a) și b)

și alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 24 alin. (1) și alin. (2)

și art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. și art. 33

- 34 C. pen.

Din analiza cauzei

rezultă că în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 16 aprilie 2009 în

dosarul nr. 20D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, Biroul Teritorial Gorj, procurorul, în baza art. 163 și urm. C. proc.

pen. coroborat cu art. 59 din Legea nr. 161/2003 și art. 118 alin. (1) lit. f)

C. pen., a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra

următoarelor bunuri aparținând inculpatului S.M.: autoturismul marca F.B. și

suma de 1.000 lei.

În considerentele ordonanței

menționate, procurorul a constatat că la datele de 13 și 14 aprilie 2009 a fost

începută urmărirea penală și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

față de inculpații S.M., Ș.Ș., G.L., I.C., P.D. și T.C., pentru infracțiunile

menționate, constând în aceea că sus-numiții, împreună cu alte persoane, în cursul

anilor 2008-2009, au constituit ori aderat la o grupare infracțională

specializată în fraude informatice și cu mijloace electronice de plată,

confecționând și deținând echipamente hardware și software folosite la

falsificarea instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), precum și

echipamente adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 42 -

45 din Legea nr. 161/2003 (guri de bancomat, circuite electronice, cabluri de

date, dispozitive pentru vopsire, lipire, telefoane cu cameră foto); au accesat

fără drept sisteme informatice (bancomate) prin încălcarea măsurilor de

securitate, în scopul obținerii de date informatice (conturi de carduri și

parole de acces); au transferat neautorizat, prin aceste procedee, date din

sisteme informatice; au deținut programe informatice adaptate în scopul

săvârșirii infracțiunilor enunțate mai sus și au cauzat prejudicii

patrimoniale, prin retragerea frauduloasă a unor sume de bani.

Activitatea infracțională s-a

desfășurat, atât în România prin procurarea mijloacelor de sustragere a datelor

din bancomat, cât și în străinătate, unde au montat dispozitive de copiere a

conturilor de carduri (guri și fețe de bancomat) și dispozitive de filmare a

persoanelor care efectuau operațiuni cu carduri, în vederea obținerii parolelor

de acces (

PIN

-uri), disimulate în

detectoare de fum și sisteme de acces de la intrarea la locațiile unde se aflau

amplasate ATM-urile: în Germania, Austria etc. Ulterior, cu aparatură MSR, au

clonat carduri bancare pe care le-au pus în circulație, încredințându-le

celorlalți membri ai grupului, care le-au folosit la extragerea frauduloasă a

unor sume de bani de la bancomate din România, faptele fiind săvârșite în

concurs real și în mod continuat.

La data de 13 aprilie 2009,

inculpatul S.M. a pus la dispoziția inculpaților G.L., Ș.Ș., I.C., P.D. și T.C.

autoturismul marca S., precum și codurile

PIN

de la un număr de 49 carduri falsificate,

deținute de cei cinci, carduri cu care au extras diferite sume de bani de la bancomate,

fiind prinși în flagrant de organele de urmărire penală și, în timp ce încercau

să fugă de la locul faptei, au avariat un autoturism al organelor de poliție.

Prin referatul din data de 14

aprilie 2009 s-a solicitat instanței efectuarea unor percheziții domiciliare la

domiciliile sau alte locații ale inculpaților, dispuse prin încheierea

Tribunalului Gorj nr. 15 din 14 aprilie 2009.

Cu ocazia perchezițiilor

domiciliare, corporale și auto au fost identificate și ridicate mai multe

bunuri și înscrisuri, printre care autoturismele F.B. și S.

După analizarea dosarului cauzei,

văzând și dispozițiile legale cu privire la măsurile asigurătorii, s-a

constatat că este necesară indisponibilizarea acestor bunuri, până la

soluționarea cauzei.

Astfel, prin art. 59

din Legea nr. 161/2003 se prevede în mod obligatoriu luarea măsurilor asiguratorii

prevăzute în art. 118 C. pen., pentru a garanta ducerea la îndeplinire a

confiscării speciale.

Prin sentința

pronunțată de prima instanță s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a

sumei de 5.648 lei, de la inculpatul Ș.Ș. a sumei de 2.069 lei, de la

inculpatul G.L. a sumei de 85 lei, de la inculpatul I.C. a sumei de 31 lei,

precum și a suporturilor optice tip CD/

DVD

, carduri de memorie, cititor carduri,

dispozitiv electronic gură de bancomat, fante de bancomat, telefoane mobile și

cartele telefonice, carduri bancare folosite de inculpați în activitatea

infracțională, bunuri ce se află la camera de corpuri delicte, fiind menținută

măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la autoturismele F.B. și S., ce

au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, sigilate și depuse în parcul

auto al Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj, precum și cu privire la

suma de 17.200 lei ridicată de la I.C.

În considerentele

sentinței, prima instanță nu a motivat menținerea măsurii asigurătorie cu

privire la autoturismele menționate, ci doar a precizat că acestea au fost

folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În considerentele

deciziei pronunțate, instanța de apel a analizat numai critica de nelegalitate

invocată de apelantul inculpat I.C. cu privire la greșita aplicare a

dispozițiilor art. 163 C. proc. pen.

În conținutul

dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la măsurile

asigurătorii, legiuitorul a prevăzut că: „Măsurile asigurătorii se iau în

cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea,

prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea

confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și

pentru garantarea executării pedepsei amenzii.”

Prevederile art. 118

alin. (1) C. pen. privind confiscarea specială stipulează că: „Sunt supuse

confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de

legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea

unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei

persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi

dispusă în cazul infracțiunilor săvârșite prin presă; c) bunurile produse,

modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, dacă au fost

utilizate la comiterea acesteia și dacă sunt ale infractorului. Când bunurile

aparțin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau

adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu știința

proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea

unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin

săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei

vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile

a căror deținere este interzisă de lege.”

Înalta Curte de

Casație și Justiție, verificând critica formulată de recurentul inculpat S.M.

cu privire la greșita menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă

asupra autoturismului marca F.B., precum și la nerestituirea sumei de bani ce

i-a fost reținută, în contextul concret al cauzei, precum și față de conținutul

dispozițiilor legale mai sus arătate, constată că aceasta este fondată, având

în vedere că, pe de-o parte, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în

cauză, iar pe de altă parte, măsura de siguranță a confiscării speciale a autoturismului

sau a vreunei sume de bani nu a fost dispusă față de inculpatul S.M.

Așadar, Înalta Curte

de Casație și Justiție consideră că, în cauză, în mod greșit a fost menținută

măsura asigurătorie a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B., sigilat

și depus în parcul auto al Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj în

vederea confiscării, aparținând inculpatului S.M., atâta timp cât partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar față de inculpatul S.M. nu a fost

dispusă măsura de siguranță a confiscării speciale nici a autoturismului și

nici a vreunei sume de bani.

Astfel, condițiile de

instituire a măsurilor asigurătorii prevăzute în art. 163 alin. (1) C. proc. pen.,

ce prevăd că acestea se iau în vederea confiscării speciale sau asigurării

reparării pagubei produse prin infracțiune ori pentru garantarea executării

amenzii pedepsei au fost corect aplicate numai la luarea măsurii asigurătorii a

sechestrului asupra autoturismului mai sus arătat, precum și a sumei de 1.000

lei, în cursul urmăririi penale, întrucât au fost dispuse în vederea

confiscării, potrivit ordonanței procurorului.

Or, în cursul

judecății, atât prima instanță, cât și instanța de apel, în limitele efectului devolutiv

al apelului exercitat de către inculpatul S.M., în condițiile art. 371 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., nu a aplicat măsura confiscării speciale asupra

autoturismului ce aparținea inculpatului S.M. și nici nu a verificat condițiile

confiscării speciale, care de altfel nici nu se impunea, întrucât, așa cum a

rezultat din situația de fapt stabilită de instanțe, autoturismul a fost

folosit pentru transportul inculpaților, atât în străinătate, cât și în țară,

acesta neservind la realizarea laturii obiective a vreuneia din infracțiunile

comise de inculpat și nici nu s-a dovedit că ar fi fost fabricat, pregătit ori

adaptat în scopul realizării laturii obiective a infracțiunilor reținute în

sarcina inculpatului, care vizau mijloace electronice de plată, confecționarea

și deținerea de echipamente hardware și software folosite la falsificarea

instrumentelor de plată electronică, accesare fără drept de sisteme

informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de

date informatice, transfer neautorizat, prin aceste procedee, de date din

sisteme informatice, deținere de programe informatice adaptate în scopul

săvârșirii infracțiunilor menționate, așa încât menținerea măsurii sechestrului

asupra autoturismului nu era justificată, fiind făcută o greșită aplicare a

legii și, în consecință, este incident cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că, deși prin ordonanța dată de procuror s-a dispus și indisponibilizarea,

în vederea confiscării, a sumei de 1.000 lei aparținând inculpatului S.M., în

cauză, instanțele, nedispunând măsura confiscării speciale a sumei menționate

ce aparținea inculpatului S.M., au omis să se pronunțe asupra restituirii sumei

arătate, în condițiile art. 169 C. proc. pen.

Astfel, măsura indisponibilizării

luată corect inițial, în temeiul art. 163 C. proc. pen., nu mai avea nicio

justificare în condițiile nedispunerii măsurii confiscării speciale, ceea ce

avea drept consecință restituirea sumei arătate, așa încât și sub acest aspect

a fost făcută o greșită aplicare a legii, fiind incident același caz de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de recurentul

inculpat S.M. împotriva deciziei nr. 69 din 12 martie

2010 a

Curții de Apel Craiova, Secția penală

și pentru cauze cu minori, a casat decizia atacată și sentința nr. 301 din 25

noiembrie

2009

a

Tribunalului Gorj, Secția penală, numai cu privire la greșita menținere a

măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă asupra autoturismului marca F.B. și

la nerestituirea sumei de 1.000 lei, a înlăturat măsura sechestrului asigurător

dispusă asupra autoturismului sus-menționat și a dispus restituirea autoturismului

marca F.B. și a sumei de 1.000 lei, către inculpatul S.M., menținând celelalte

dispoziții.