ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2-București la 13 ianuarie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a), b),c) din contractul de credit nr. x din 23 mai 2008 și a clauzei referitoare la modificarea dobânzii în mod unilateral de către bancă, menționată în același contract; să dispună restituirea tuturor sumelor cu titlu de comision de administrare garanții (730,9 RON), comision de risc și de administrare (9089,75 CHF) și dobânda nedatorată, achitate în baza clauzelor ce urmează a fi constatate ca fiind abuzive și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestor sume, stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată durata derulării acestuia, denominarea în moneda națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională, stabilirea dobânzii fixe de 3,99% și restituirea dobânzii încasate nelegal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5331 din 14 mai 2015, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 1 iulie 2015 sub dosar nr. x/2015.

Prin cererea depusă de reclamantă la 29 septembrie 2015, aceasta și-a completat cererea introductivă cu motivele de fapt și de drept ale capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 5 lit. a) din Condiții Speciale și art. 3.5. din Condiții Generale (comision de risc); art. 5 lit. b) din Condiții speciale si art. 3.7. din Condiții Generale (comision de rambursare în avans); art. 5 lit. c) comision administrare garanții.

Prin sentința civilă nr. 3752 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, s-a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâtă cu privire la capetele de cerere privind comisionul de risc și dobânda aferentă acestuia și în consecință a respins capetele de cerere referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a) din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale - "comision de risc", precum și la art. 3 lit. d) din condițiile speciale - "data ajustării dobânzii", din convenția de credit nr. x din 23 mai 2008, precum și cele accesorii acestora, ca lipsite de interes, a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate și a respins ca neîntemeiată cererea de majorare a onorariului formulată de expertul C..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în complet de apel, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3752 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015; s-a dispus schimbarea sentinței în sensul că s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și, în consecință, s-a reținut cauza pentru evocarea fondului cu privire la capetele de cerere vizate de lipsa de interes.

În complet de divergență, au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la comisionul de risc și dobânda aferentă sumelor plătite cu acest titlu. Cu opinie separată în sensul admiterii capetelor de cerere respective. În rest, în completul de apel, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin încheierea nr. 30 din 23 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1619 din 20 octombrie 2017.

Împotriva deciziei civile nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs reclamanta A..

La data de 27 iulie 2018 recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 7; prin încheierea din 21 februarie 2019 completul de judecată a admis în principiu recursul declarat în cauză și a acordat termen de judecată la data de 9 mai 2019 în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 9 mai 2019, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 23 ianuarie 2020, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 9 noiembrie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță se constată că părțile, ulterior suspendării judecării recursului, măsură dispusă la data de 9 mai 2019 nu au mai săvârșit niciun act de procedură prin care să determine continuarea procesului, cauza rămânând în nelucrare peste termenul de 6 luni reglementat de lege pentru intervenirea perimării.

În raport de considerentele reținute, având în vedere ca au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata D. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1619 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.