ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.07.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pârâta C. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună: constatarea caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 1.2, 1.3 lit. a), art. 5.1 din Contractul de credit nr. x/19.03.2008; obligarea pârâtei la calcularea și perceperea pe viitor a dobânzii calculate prin raportare la variația indicelui LIBOR și a marjei fixe a băncii; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate abuziv, fără temei legal, în baza clauzelor contractuale abuzive, cu titlu de comision de acordare în cuantum de 74.000 CHF și cu titlu de dobândă excedentară; constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar; stabilizarea/înghețarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; denominarea în moneda națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 19927 din 29 octombrie 2015, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 09.11.2015, sub nr. x/2015.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1285 din 01 martie 2016, a respins ca nefondată excepția lipsei de interes; a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C.; a constatat nulă clauza cuprinsă în art. 1.2 și 5.1 din contractul de credit doar în ce privește variabilitatea marjei băncii și a respins în rest cererea, ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 118/A din 23 ianuarie 2018 a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții reclamanți A., B. și de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 1285 din 01.03.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 118/A din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta C. S.A. a declarat recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 7; prin încheierea din 23 mai 2019 în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a fost suspendată cauza având în vedere că recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor stabilite de instanță prin adresa emisă la 18 iulie 2018, în sensul că nu a precizat cuantumul pretențiilor contestate și nu a timbrat la valoare.

La termenul din data de 7.05.2020 instanța a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020.

La termenul din 18 iunie 2020, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 noiembrie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță se constată că părțile, ulterior suspendării judecării recursului, măsură dispusă la data de 23 mai 2019, nu au mai săvârșit niciun act de procedură prin care să determine continuarea procesului, cauza rămânând în nelucrare peste termenul de 6 luni reglementat de lege pentru intervenirea perimării.

În raport de considerentele reținute, având în vedere ca au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. (fostă C. S.A.) împotriva Deciziei civile nr. 118/A din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. (fostă C. S.A.) împotriva Deciziei civile nr. 118/A din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și A.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi18 iunie 2020.

GGC - NN