ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1396/2017

HOTĂRÂRE

04.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1396/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr. x/2016 la data de 21.11.2016, contestatorul MINISTERUL JUSTIȚIEI a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi, emise în dosarul de executare nr. 2553/2016 al BEJA B..

Prin sentința civilă nr. 1993/16.02.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost admisă excepția necompetentei teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 26.04.2017, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 4292 din 12 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de contestatorul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Iași.

În drept, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare", iar prin potrivit art. 651 C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În cauză s-a apreciat că sunt aplicabile de asemenea, prin analogie, dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care cererea privește mai mulți pârâți, se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia. Astfel fiind, întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorului, ca și instanță de executare competentă teritorial, este Judecătoria Iași, cum reiese din încheierea din data de 09.09.2016, dată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Iași, cea din urmă judecătorie menționată este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, având ca obiect contestație la executare, iar nu Judecătoria Sectorul 5 București.

Prin încheierea nr. 2105/2017 din 23 august 2017 pronunțată de Judecătoria Iași, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 5 București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Instanța a reținut, în esență, că debitorul din dosarul de executare, contestatorul din prezentul dosar, are domiciliul în București, astfel că Judecătoria Iași nu este competentă să soluționeze cauza. S-a reținut că nu prezintă relevanță faptul că Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită, instanța de executare fiind determinată de sediul debitorului, iar nu de instanța ce încuviințează executarea silită.

Textul legal prevede în mod clar și nu lasă loc de interpretări în sensul că domiciliul debitorului atrage competența instanței de executare iar în aplicarea acestuia nu se poate adăuga la lege. Mai mult decât atât, printre motivele invocate de contestator se numără chiar și aspectul necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) din art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că creditorul A., prin C., executor judecătoresc în cadrul BEJA B. s-a adresat Judecătoriei Iași cu o cerere de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 116 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, încuviințare ce a fost admisă prin încheierea nr. 12240/2016/CS din 9 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite (și nu data înregistrării cererii de executare silită sau data promovării contestației la executare). De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori de întoarcere a executării silite.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că în cauză instanța de executare este Judecătoria Iași, competență ce a fost dobândită prin încheierea nr. 12240/2016/CS din 9 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.