Decizia nr. 116/2020 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 357/2019 a Tribunalului Constanța

Prin sentința civilă nr. 357 din 28 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor A. S.R.L. și B.. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., B.. și E. S.R.L.. A fost obligată pârâta S.C. E. S.R.L. să plătească reclamanților C. și D. suma de 950.000 euro reprezentând diferențe dividende convenite conform contractului de vânzare cumpărare din data de 10.12.2014 încheiat între părți. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B.. A fost obligată pârâta E. S.R.L. să plătească reclamantului D. cheltuieli de judecată astfel: suma de 47.956,70 RON constând în contravaloare taxă timbru și suma de 60.017,65 RON constând în contravaloare onorariu avocat. Au fost obligați reclamanții la plata către pârâta B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 9.760,11 euro constând în onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 511/2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-reclamanți C. și D. și de apelanta-pârâtă E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 357 din 28 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

La 6 ianuarie 2020, pârâta E. S.R.L. a declarat recurs împotriva sus-menționatei decizii.

Prin cererea formulată la data de 10 ianuarie 2020 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2020, petenta E. S.R.L. a solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 511/2019 din 21 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea recursului.

Prin cererea formulată la data de 10 ianuarie 2020 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2020/a1, petenta E. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale prin care a solicitat instanței să dispună suspendarea provizorie a executării deciziei civile nr. 511/2019 din 21 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei. În motivarea cererii de suspendare provizorie, petenta susține că, față de dispozițiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ., sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, respectiv aparența în drept, urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului, arătând că punerea în executare a obligației de a achita sumele de 950.000 EUR și de 169.905,88 RON antrenează o pagubă certă în patrimoniul său, privând-o de mijloacele financiare pentru realizarea proiectului și ar produce un blocaj imediat în activitatea societății, care nu ar mai avea posibilitatea de a derula investiția la care s-a angajat conform planificării. În drept, cererea de suspendare provizorie a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și următoarele C. proc. civ. Examinând cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii formulată în prezenta cauză, în raport de dispozițiile legale incidente și de înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte apreciază cererea ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente: La 10 ianuarie 2020, petenta E. S.R.L. a formulat, în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., o cerere de suspendare a executării deciziei civile nr. 511 din 21 octombrie 2019, atacată cu recurs, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, față de care, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a format dosarul nr. x/2020, cu termen de judecată stabilit în data de 21 ianuarie 2020. Totodată, printr-o altă cerere separată, înregistrată tot la 10 ianuarie 2020, petenta a solicitat, în temeiul art. 997 și următoarele C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării deciziei civile nr. 511 din 21 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, până la soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei mai sus amintite, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale. Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, recursul nu este suspensiv de executare, astfel încât, în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., la cererea recurentului, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă art. 484 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit dispozițiilor art. 484 alin. (2) teza a II-a din același act normativ "cererea se depune direct la instanța de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs și dovada depunerii cauțiunii prevăzute la art. 719". Cu toate că situațiile în care recursul suspendă de drept executarea hotărârii sunt identice cu cele prevăzute de dispozițiile art. 300 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, actualul C. proc. civ. nu mai face trimitere și la procedura de suspendare provizorie a executării hotărârii până la soluționarea cererii de suspendare, așa cum era prevăzută de art. 300 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. de la 1865: "La cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător ". Așadar, se remarcă faptul că, spre deosebire de posibilitatea oferită de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. de la 1865 potrivit căruia: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol", actuala reglementare a suprimat procedura cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii, până la soluționarea cererii de suspendare, în cazul exercitării recursului, astfel încât părțile interesate nu mai pot uza de o astfel de procedură. De altfel, inclusiv termenul maxim de 10 zile indicat în mod expres de art. 484 alin. (4) din actualul C. proc. civ. nu mai permite derularea unei alte proceduri de suspendare cu caracter provizoriu, așa cum era expres prevăzută de normele din vechiul C. proc. civ., mai sus amintite. Cu toate că măsura suspendării provizorii a executării, prin ordonanță președințială, până la soluționarea cererii de suspendare în apel este reglementată în mod expres la art. 450 alin. (5) din actualul C. proc. civ., aceasta nu poate fi aplicată prin analogie și în recurs, deoarece norma de procedură anterior indicată nu este compatibilă cu procedura suspendării executării reglementată de art. 484 C. proc. civ. Așadar, din dispozițiile legale evocate rezultă că, după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., măsura suspendării provizorii, pe calea ordonanței președințiale, nu mai este inclusă printre măsurile procesuale de care pot uza autorii cererilor de recurs. Prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține, în esență, că procedura specială a ordonanței președințiale, reglementată de art. 997 și următoarele C. proc. civ., este aplicabilă numai în situația în care legea nu prevede o altă procedură, cum este cea reglementată de dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. civ., de care, petenta a uzat în speță. Prin urmare, cererea de suspendare provizorie formulată de petenta E. S.R.L. apare ca fiind inadmisibilă, sens în care Înalta Curte urmează a o respinge.