ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 654/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 25 martie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. - Întreprindere Familială a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 27.432,18 RON reprezentând pretenții în legătură cu modul de execuție a contractelor comerciale desfășurate între ei, suma de 58.453,38 RON penalități de întârziere contractuale, suma de 386.825,85 RON cu titlul de daune interese și penalități datorate executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Prin sentința civilă nr. 449 din 15 martie 2018 Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea în pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență - reprezentată prin administrator special C. și administrator judiciar D. - Cabinet Individual de Insolvență, în contradictoriu cu pârâta B. - Întreprindere Familială.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar E..

Prin decizia civilă nr. 63/2019 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar E. împotriva sentinței civile nr. 449 din 15 martie 2018 Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte și, în consecință: a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligată pârâta B. - I.F. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 7.724,34 RON - contravaloarea serviciilor de aerare și tarare efectuate în baza contractului de prestări servicii cereale CRB 120/19.06.2013, au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate; a fost obligată apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, proporțional cu pretențiile respinse în faza procesuală a apelului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. - Întreprindere Familială.

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare, respingerea apelului formulat de reclamantă, cu consecința respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - respectiv a prevederilor din C. civ., referitoare la răspunderea civilă contractuală: art. 1350, 1516, 1518, 1530, 1531, art. 1547-1448 C. civ.

În acest context, recurenta susține că instanța de apel a reținut, în mod nelegal că, în temeiul prevederilor art. 1350 C. civ., apelanta A. S.R.L. ar fi îndreptățită la executarea obligației de plată în sumă de 7.724,34 RON - contravaloarea serviciilor de aerare și tarare efectuate în baza contractului de prestări servicii cereale CRB 120/19.06.2013.

În acest sens, arată că răspunderea civilă contractuală constă în obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutare, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor născute valabil din contract. Prin urmare, recurenta susține că aceste condiții nu sunt îndeplinite pentru a fi în prezența răspunderii civile contractuale, față de următoarele aspecte: pretinsele servicii prestate în temeiul contractului nr. x/2013 reprezintă servicii de aerare, tarare și uscare pentru cantitățile de grâu - 228,34 tone și floarea soarelui - 67,80 tone - recolta 2013; pretinsele servicii prestate sunt evidențiate într-o fișă de calcul întocmită în mod unilateral de către reclamantă; A. S.R.L. a solicitat obligarea societății pârâte la plata respectivelor servicii la aproape 3 ani de zile de la data perfectării contractului, or, potrivit dispozițiilor art. VIII. l din contract, contractul nr. x/19.06.2013 era valabil pe o perioada de 1 an de zile, de asemenea, potrivit prevederilor art. V. l din contract, "plata prestațiilor de servicii se va efectua la livrarea mărfii, în baza facturii fiscale și a calculației emise de Prestatorul de servicii - pentru serviciile prestate pe întreaga perioadă de custodie", iar, conform art. V.3 din contract, "beneficiarul are obligația de a plăti tarifele pentru prestațiile efectuate pe baza facturilor emise de prestator. Totodată, se arată că factura pentru prestările de servicii menționate nu a fost emisă de A. S.R.L., așa cum se arată în raportul de expertiză efectuat în cauză.

Prin urmare, în speță, A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata unor pretinse servicii prestate: în baza unui contract perfectat în urmă cu 3 ani de zile și cu o perioada de valabilitate de 1 an de zile; în baza unei fișe de calcul întocmită în mod unilateral de către reclamantă și cu nerespectarea prevederilor contractuale, respectiv fără ca la momentul livrării mărfii să emită factura fiscală și să întocmească calculația pentru serviciile prestate.

Prin întâmpinarea depusă intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat pe cale de excepție: anularea recursului ca netimbrat, în cazul nedepunerii taxei judiciare de timbru, iar în raport cu motivele de casare menționate a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, Înalta Curte o va respinge având în vedere că dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 246 RON, se află la dosar.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Deși recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile vizează de fapt chestiuni referitoare la situația de fapt reținută și aspecte de netemeinicie, dispozițiile legale fiind invocate formal fără a se arăta în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii.

Astfel, recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a prevederilor din C. civ., referitoare la răspunderea civilă contractuală respectiv, art. 1350, 1516, 1518, 1530, 1531, art. 1547-1448 C. civ., susținând că instanța de apel a reținut, în mod nelegal că, în temeiul prevederilor art. 1350 C. civ., apelanta A. S.R.L. ar fi îndreptățită la executarea obligației de plată în sumă de 7.724,34 RON,

Indicarea acestor texte de lege nu se face însă din perspectiva încălcării acestora ci din aceea a interpretării probelor administrate, atâta timp cât recurenta susține că reclamanta solicită obligarea acesteia la plata unor pretinse servicii prestate, în baza unui contract cu o perioada de valabilitate de 1 an de zile, în baza unei fișe de calcul întocmită în mod unilateral de către reclamantă, cu nerespectarea prevederilor contractuale, fără ca la momentul livrării mărfii să emită factura fiscală și să întocmească calculația pentru serviciile prestate.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentei nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă IF B. împotriva deciziei civile nr. 63/2019 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă IF B. împotriva deciziei civile nr. 63/2019 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.