ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2383/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. x/2017, la data de 27 decembrie 2017, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., a sesizat instanța cu o acțiune în atragerea răspunderii contractuale a pârâtei C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 691.330,65 RON și a dobânzii legale aferente, calculată până la data plății efective.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1530 C. civ., iar în dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu interogatorul pârâtei.

Prin Sentința civilă nr. 961 din 12 iunie 2018 Tribunalul Constanța, secția a II-a Civilă a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B. administrator judiciar al societății A. S.R.L., invocând ca temei de drept dispozițiile, art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272 și art. 1516, art. 1530 C. civ.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2019 a respins apelul promovat de către apelantul - reclamant B. administrator judiciar al societății A., împotriva Sentinței civile nr. 961 din 12 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata - pârâtă societatea C. S.R.L., ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 42 din 31 ianuarie 2019 a Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a declarat recurs.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1530 C. civ. și art. 299 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a textelor incidente în speță, fiind nelegală și netemeinică.

În concret, recurenta arată că așa cum a susținut și în cele două instanțe devolutive, debitorul nu a depus în termenul prevăzut de Legea nr. 85/2014 documentele financiar contabile, însă administratorul special s-a prezentat la sediul administratorului cu o parte din ele.

Administratorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele ca au dus la apariția stării de insolvență și un raport la acesta în care a fost analizată situația financiară a debitoarei.

În ceea ce privește creanța solicitată în prezenta cauză, recurenta susține că s-a procedat la notificarea pârâtei pentru achitarea debitului.

Recurenta face precizarea nu este în posesia documentelor care au stat la baza acordării acestor avansuri, lipsa facturilor neechivalând cu inexistența creanței.

Dovada existenței creanței este faptul că avansurile nu au fost stornate, ulterior fiind facturate. De asemenea, relevant este și faptul că prestatorul nu a făcut niciodată dovada îndeplinirii obligațiilor pentru care s-au acordat avansurile.

Mai mult se arată că administratorul pârâtei este același cu cel al reclamantei.

Pentru toate aceste considerente, apreciază creanța solicitată fiind certă, lichidă și exigibilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților prin încheierea de la 19 septembrie 2019, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Părțile nu prezentat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară în respectarea principiului ce reglementează ordinea de soluționare a excepțiilor, consacrat de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru următoarele considerente:

În raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate și ținând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare potrivit dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., iar criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamante au vizat nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei-reclamantă vizează nemulțumirea părții în ceea ce privește respingerea acțiunii ca nedovedită.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai în cazul motivării necorespunzătoare ci și atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă B. Administrator judiciar al S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 42 din 31 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă B. Administrator judiciar al S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 42 din 31 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM