ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 746/2020

Ședința publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 31 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești constând în bonusuri neacordate, aferente perioadei 2015-2016, în valoare de 38.560 RON, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 160 și 170 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 2161 pronunțată la data de 28 septembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 38.560 RON, cu titlu de prime neîncasate aferente vânzărilor efectuate în perioada 2015-2016, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume pentru perioada cuprinsă între 25 aprilie 2017 și data plății efective, precum și la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Prin sentința civilă nr. 3056 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant pentru completarea sentinței civile anterior menționate, reținând, în esență, că solicitarea de a preciza caracterul de suma brută sau netă cuvenită reclamantului ține de lămurirea titlului, iar din considerente rezultă caracterul net al sumei ce trebuie plătită.

Împotriva sentinței civile nr. 3056 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă a declarat apel reclamantul A., iar împotriva sentinței civile nr. 2161 din data de 28 septembrie 2018, pronunțată de aceeași instanță, a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondate, atât apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2161 din data de 28 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, cât și apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3056 din data de 13 decembrie 2018 pronunțată de aceeași instanță.

A obligat apelanta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 3000 RON în favoarea reclamantului A., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

La data de 8 aprilie 2019, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, apelul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 15 aprilie 2019.

În cadrul recursului formulat, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., considerând că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respectiv cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, la data de 20 mai 2019, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil. Într-un prim subsidiar, a invocat excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de textul art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Într-un al doilea subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, întrucât decizia pronunțată de instanța de apel este definitivă, fiind pronunțată în cadrul unui litigiu având ca obiect conflict de muncă.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 3 aprilie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că recursul declarat vizează decizia nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în cadrul fazei de apel a prezentului litigiu, al cărui obiect constă într-un conflict individual de muncă.

În speță sunt incidente dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., al cărui prim alineat stipulează, în forma în vigoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată, că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit alin. (2) al textului menționat:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs".

În raport cu obiectul cererii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente și prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, cu privire la litigiile având ca obiect conflicte de muncă, cum este cazul în speță, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 coroborate cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în raport și cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată de intimatul-reclamant și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 91/CM din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 91/CM din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi 3 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.