ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2242/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 27.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență - reprezentată prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 685.592,84 RON, reprezentând avans pentru livrări produse sau prestări servicii, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății.

Prin sentința civilă nr. 838/24.05.2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect - pretenții - formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență - reprezentată prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B. SPRL administrator judiciar al societății A. S.R.L. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 27/2019 din 28 ianuarie 2019 a respins apelul formulat de apelanta reclamantă B. SPRL administrator judiciar al societății A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 838 din 24.05.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimat pârât S.C. C. S.R.L., ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 27/2019 din 28 ianuarie 2019 a Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a declarat recurs.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1530 C. civ. și art. 299 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a textelor incidente în speță, fiind nelegală și netemeinică.

În concret, recurenta arată că așa cum a susținut și în cele două instanțe devolutive, debitorul nu a depus în termenul prevăzut de Legea nr. 85/2014 documentele financiar contabile, însă administratorul special s-a prezentat la sediul administratorului cu o parte din ele.

Administratorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență și un raport la acesta în care a fost analizată situația financiară a debitoarei.

În ceea ce privește creanța solicitată în prezenta cauză, recurenta susține că s-a procedat la notificarea pârâtei pentru achitarea debitului.

Recurenta face precizarea nu este în posesia documentelor care au stat la baza acordării acestor avansuri, lipsa facturilor neechivalând cu inexistența creanței.

Dovada existenței creanței este faptul că avansurile nu au fost stornate, ulterior fiind facturate. De asemenea, relevant este și faptul că prestatorul nu a făcut niciodată dovada îndeplinirii obligațiilor pentru care s-au acordat avansurile.

Mai mult se arată că administratorul pârâtei este același cu cel al reclamantei.

Pentru toate aceste considerente, apreciază creanța solicitată fiind certă, lichidă și exigibilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 03 iulie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 28 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare potrivit dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., iar criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamante au constat în reproducerea în mod aproape identic a motivelor invocate prin cererea de apel.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează nemulțumirea părții în ceea ce privește respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine în cazul motivării necorespunzătoare cât și atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă B. S.P.R.L. ADMINISTRATOR JUDICIAR AL S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 27/2019 din 28 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.P.R.L. ADMINISTRATOR JUDICIAR AL S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 27/2019 din 28 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.