ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1848/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015/a2, reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B., în contradictoriu cu pârâtul C., a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de președinte al debitoarei, pentru pasivul în cuantum de 73.688 RON.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că, deși debitoarea și președintele acesteia au fost notificați în vederea depunerii la dosar a actelor prevăzute de lege, aceștia nu și-au îndeplinit respectiva obligație legală, cu toate că au semnat confirmările de primire.

De pe site-ul Ministerului de Finanțe lichidatorul a observat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația legală privind ținerea contabilității, în sensul că bilanțul contabil nu a fost depus de la data înființării, respectiv din anul 2012.

A menționat că prin neîndeplinirea obligației de prezentare a actelor prevăzute de Legea nr. 85/2014, respectiv a evidenței contabile a debitoarei, se poate prezuma simplu că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, această faptă putând fi asociată cu ascunderea unor părți din active, însușirea unor fonduri bănești, întârzierea la plată a unor creanțe sau poate fi pusă în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și neachitate, lipsa evidențelor contabile indicând o administrare frauduloasă a averii debitorului.

În drept a invocat dispozițiile art. 169 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința nr. 814 din 21.06.2016 Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B., în contradictoriu cu pârâtul C..

Împotriva sentinței nr. 814 din 21.06.2016 Tribunalul Prahova, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta a declarat apel, prin care a criticat în esență soluția primei instanțe sub aspectul că în mod greșit nu a fost obligat pârâtul să depună la dosarul cauzei înscrisurile contabile prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 216 din 14.03.2017 a admis apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost instituită răspunderea pârâtului pentru plata pasivului debitoarei în cuantum de 73.688 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 216 din 14.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtul C. a declarat recurs.

Obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 216 din 14.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul susține că nu recunoaște suma la care a fost obligat în apel. De observat că nu a invocat niciun temei legal.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de pârât.

În primul rând, obiectul cauzei dedus judecății îl constituie atragerea răspunderii pârâtului în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, care se judecă de către curtea de apel; hotărâri care sunt definitive.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta urmând să respingă recursul declarat de recurentul - pârât C. împotriva deciziei civile nr. 216 din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - pârât C. în contradictoriu cu reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 216 din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.