ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2015

Decizia nr. 1218/2015

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la data de 20 aprilie 2012, reclamanta SC A. SRL - prin lichidator judiciar B. IPURL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA - prin administrator D., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 345.697,82 RON, actualizată în raport cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 299 din 3 octombrie 2012, Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin lichidatorul judiciar B. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA - prin administrator D., precum și cererea de intervenției accesorie formulată de SC E. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea în pretenții este neîntemeiată, pe de o parte, întrucât nu s-a făcut în nici un fel dovada că suma luată de reclamantă ca și credit a fost folosită ca o plată către pârâtă supusă restituirii, pârâta nefiind parte a raporturilor juridice cu B.C.R. SA invocate de reclamantă. Pe de altă parte, chiar dacă creditul ar fi fost folosit pentru cumpărarea de acțiuni, lichidatorul, în cadrul procedurii falimentului reclamantei trebuia să urmeze procedura specială de valorificare a bunurilor debitoarei, respectiv bunuri mobile incorporabile - acțiuni, dacă deținea astfel de bunuri.

A mai reținut instanță că, la data formulării prezentei acțiuni, din înscrisurile aflate la dosar reclamanta SC A. SRL nu mai deținea acțiuni la SC C. SA.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC A. SRL, solicitând în principal admiterea apelului, schimbarea sentinței și obligarea pârâților la plata sumei de 345.697,82 RON, prejudiciu cauzat ca urmare a transferului acțiunilor sale deținute în procent de 39,98% la SC C. SA către D., în mod gratuit și, în subsidiar anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 24/2013 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanta SC A. SRL - prin lichidator B. IPURL, a anulat Sentința nr. 299 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Gorj și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din acțiunea introductivă cât și din apel, reclamanta a chemat în judecată atât pe SC C. SA, prin administrator statutar D. cât și pe D., ca persoană fizică pentru a fi obligați, în solidar la plata sumei de 345.697,82 RON.

Deși D. a fost chemat în judecată atât în calitate de administrator social al SC C. SA, cât și în calitate de persoană fizică, instanța nu l-a citat pe D. în această din urmă calitate și nu s-a pronunțat față de această parte.

Astfel, cererea apelantei-reclamante trebuia analizată în contradictoriu cu toate părțile chemate în judecată, iar cum față de unul dintre pârâți instanța nu s-a pronunțat, Curtea de Apel Craiova a anulat sentința, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/95/2012, fiind introdusă în cauză, în calitate de intimată-intervenientă SC F. prin reprezentant G. SRL, având în vedere Contractul de cesiune de creanță nr. x din 25 octombrie 2012 prin care a intervenit subrogarea de drepturi între intimata-intervenientă SC E. SRL și SC F. prin reprezentant G. SRL. Totodată a fost introdusă în cauză și H., în calitate de moștenitoare a pârâtului D., decedat la data de 2 august 2013.

Prin Sentința nr. 11 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a respins excepția prescripției introducerii acțiunii.

A respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL - prin lichidator judiciar B. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA și cu pârâtul D. - decedat și continuată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia - H.

A respins cererea de intervenție accesorie formulată inițial de SC E. SRL și preluată ulterior de SC F. prin reprezentant G. SRL, conform Contractului de cesiune de creanță nr. x din 25 octombrie 2012.

Tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției introducerii acțiunii de către reclamant, deoarece acțiunea a fost înregistrată la instanța de fond la data de 20 aprilie 2012, având ca obiect suma de 345.697,82 RON, ce ar fi fost datorată de pârâți din perioada 1998 - 2002 și cu care aceștia ar fi prejudiciat societatea SC A. SRL, în faliment, prin lichidatorul judiciar B. IPURL.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 2513 C. civ. conform cărora "prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate", ori în speță instanța a invocat această excepție după acest termen, motiv pentru care tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

În ce privește fondul cauzei, Tribunalul Gorj a constatat că acțiunea nu este întemeiată, reținând că împotriva debitoarei SC A. SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare prin Sentința nr. 392 din 8 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/F/2006. Prin Sentința nr. 667 din 19 mai 2010 a fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar B. IPURL și, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC A. SRL, fiind desemnat lichidator B. IPURL cu atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege.

A mai reținut prima instanță că, prin Sentința nr. 420 din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr. x/95/2010 a fost admisă în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale, astfel cum a fost precizată de către lichidatorul B. IPURL, iar în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 a fost obligat pârâtul J., la plata sumei de 345.697,82 RON. A fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii materiale față de pârâții D. și K.

S-a reținut în sentința evocată că, debitoarea SC A. SRL a avut ca administratori sociali pe pârâtul D. din 4 aprilie 1996 până în 18 decembrie 2001 și pe pârâtul J. din 15 iulie 2002 până la data deschiderii procedurii falimentului debitoarei și că administratorul social al debitoarei, J., deși a fost notificat de către lichidator, nu a prezentat documentele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, ceea ce a condus la concluzia că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Totodată s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie privind pe pârâtul J., respectiv prejudiciul creditorilor înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, ale căror creanțe nu se pot acoperi, neputându-se identifica eventualele active ale debitoarei constând în stocuri, disponibilității bănești în casa și conturi bancare, creanțe, fapta ilicită a administratorului social al debitoarei de a nu fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea, culpa acestuia, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creditorilor.

S-a menționat în considerentele sentinței că, deși pârâtul D. a avut calitatea de administrator social al debitoarei, nu se poate reține în sarcina acestuia niciuna dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, care să atragă răspunderea materială pentru masa pasivă a debitoarei SC A. SRL.

Sentința pronunțată în procedura insolvenței a fost recurată, iar prin Decizia nr. 1842 din 19 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de lichidator și s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de J.

Din considerentele acestei decizii s-a reținut că, pentru suma de 345.697,82 RON, solicitată de SC A. SRL prin lichidatorul B. IPURL, în Dosarul nr. x/95/2012, există hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit că aceasta trebuie achitată de pârâtul J., către averea debitoarei, fiind exonerat irevocabil pârâtul D. de obligația plății acestei sume.

În acest context, s-a reținut că vinovat de prejudicierea debitoarei SC A. SRL cu această sumă este numai pârâtul J. și ca atare, nici pârâta SC C. SA nu poate fi obligată să plătească încă o dată această sumă debitoarei.

În ce privește cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, reclamantul neavând dreptul să primească suma solicitată de la pârâți.

Împotriva sentinței nr. 11 din 23 ianuarie 2014 a formulat apel reclamant SC A. SRL - prin lichidator B. IPURL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 262/2014 din 10 iunie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut referitor la motivele de apel ce vizează greșita motivare a soluției fără luarea în considerare a probatoriului administrat, că acestea sunt neîntemeiate, întrucât argumentele tribunalului privind hotărârea prin care s-a soluționat cererea de antrenare a răspunderii materiale nu constituie o pronunțare și motivare pe un alt temei juridic decât cel invocat de parte în cererea de chemare în judecată, așa cum greșit susține apelanta în motivele de apel.

Aceste referiri vizează prezumția de lucru judecat, de care se bucură o hotărâre judecătorească și anume efectul pozitiv al sentinței de antrenare a răspunderii patrimoniale pronunțate în procedura insolvenței, în sensul că o chestiune litigioasă odată tranșată de o instanță nu mai poate fi dedusă judecății, deoarece ceea ce a stabilit o instanță nu poate fi contrazis ulterior printr-o hotărâre a altei instanțe.

Raportat la această prezumție, prima instanță a concluzionat corect că, atâta timp cât printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat că numitul D. nu răspunde și că numitul J., în calitate de administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței SC A. SRL, răspunde pentru suma de bani reprezentând credit, contractat conform Contractului de credit nr. x din 18 noiembrie 1999, utilizat pentru achiziționarea pachetului de acțiuni la SC C. SA, dobândit ulterior de către D., chestiunea litigioasă referitoare la suportarea de către D. a sumelor reprezentând contravaloarea acțiunilor nu mai poate face obiectul analizei instanței.

În consecință, soluția de respingere a acțiunii față de pârâtul D. este temeinică și legală, de asemenea instanța de apel a constatat că și soluția de respingere a acțiunii față de SC C. SA este corectă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală, întrucât a menținut soluția instanței de fond, care a motivat greșit respingerea acțiunii reclamantei SC A. SRL având în vedere considerentele Sentinței civile nr. 420/2011 din 18 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Această susținere este motivată de faptul că, prin acea sentință s-a admis cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâtului J., în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2006, în calitate de administrator social pentru faptul că nu a prezentat la cererea lichidatorului, documentele SC A. SRL ceea ce a dus la prejudicierea creditorilor.

În opinia recurentei, această motivare a Tribunalului Gorj preluată și de instanța de apel este greșită, întrucât prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. X/1998 reclamanta SC A. SRL a cumpărat acțiuni reprezentând 39,984% din capitalul social al SC C. SA, iar prin actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul D. a devenit debitor al SC A. SRL, având în vedere că acesta a cumpărat acțiunile reprezentând 39,984% din capitalul social al SC C. SA, fără însă să plătească contravaloarea acestora.

În acest context, recurenta susține că, analizând cauza sub toate aspectele reiese clar că este vorba de o îmbogățire fără justă cauză a numitului D., în detrimentul SC A. SRL, realizată în perioada când acesta a fost administrator și acționar în societatea debitoare în perioada 1999 - 2001.

Mai susține recurenta că, reclamanta a solicitat nu numai restituirea sumei de 345.697,82 RON, reactualizată cu dobânda medie bancară la data plății, suma reprezentând prețul celor 115.979 acțiuni dobândite de D. de la SC A. SRL, ori revenirea celor 115.979 acțiuni (39,98%) în patrimoniul SC A. SRL, context în care aceasta ar deveni acționară la SC C. SA, iar în legătură cu acest aspect niciuna dintre cele două instanțe nu s-a pronunțat.

Prin întâmpinările formulate de intimata-pârâtă H., depusă la dosar la data de 8 decembrie 2014 și de intimata-intervenientă F. prin reprezentant G. SRL pentru SC E. SRL, depusă la data de 15 ianuarie 2015 s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că, în mod greșit instanța de apel a analizat cauza din perspectiva dispozițiilor art. 1201 C. civ., dând prevalență doar Sentinței civile nr. 420/2011 din 18 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, pe care și-a întemeiat exclusiv motivarea deciziei atacate.

Această susținere este fondată, având în vedere că prin această sentință a fost admisă în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorului J., fiind respinsă cererea de antrenare a răspunderii materiale față de pârâții D. și K., aspect ce a fost analizat din perspectiva unui alt raport contractual întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2006, întrucât, deși administratorul social al debitoarei, J. a fost notificat de către lichidator, acesta nu a prezentat documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Față de această situație, se constată că pe calea prezentei acțiunii, reclamanta a solicitat examinarea unui alt raport contractual, respectiv cesiunea acțiunilor de la SC A. SRL la D., sens în care se constată că nu a fost cercetat fondul litigiului, și anume îndeplinirea condițiilor îmbogățiri fără justă cauză a numitului D., în detrimentul SC A. SRL, realizată în perioada 1999 - 2001, când acesta a fost administrator și acționar în societatea debitoare.

În acest sens, se apreciază ca fiind fondate criticile formulate în cauză, având în vedere că din considerentele deciziei pronunțate se constată că prin soluția de respingere a apelului reclamantei nu s-a cercetat efectiv fondul cauzei, instanța de apel nerespectând caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită.

Raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte reține ca fiind fondate criticile dezvoltate de reclamantă circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1), (3) și alin. (5) din același cod, urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL și să caseze decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, care în conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

Va examina toate criticile și apărările formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator B. IPURL împotriva Deciziei nr. 262/2014 din 10 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2015.

Procesat de GGC - MI