ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3368/2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 113 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2010, au fost respinse ca tardive excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată; au fost respinse ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei obiectului cererii; a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D.; au fost obligați pârâții, în solidar, către reclamantă la plata sumei de 171.723,71 RON cu titlu de despăgubiri civile, cât și la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței susmenționate instanța de fond a reținut următoarele:

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, invocate de reclamantul B., instanța de fond a arătat că sunt tardiv formulate, respectiv nu au fost invocate prin întâmpinare, în condițiile art. 115 C. proc. civ. că nu sunt de ordine publică, fapt pentru care nu pot fi invocate după mai mult de zece termene de judecată, fiind administrate probe, inclusiv proba cu expertiza în specialitate contabilă.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de toți pârâții, excepția lipsei calității procedurale pasive și excepția lipsei obiectului cererii, invocate de către pârâții D. și C., excepții unite cu fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că se impune prezentarea, mai întâi a stării de fapt, în contextul căreia se analizează condițiile răspunderii civile delictuale, temeiul prezentei acțiuni în pretenții. Astfel, s-a reținut că din consemnările experților judiciari desemnați în cauză, materializate în cele două rapoarte de expertiză depuse la dosar, din referatul de necesitate nr. x/11.07.2007 Biroul Mecanic din cadrul E., a solicitat conducerii CE. Turceni achiziționarea, în sistem de urgenta, a doua motoferăstrae si a unui utilaj terasier pe senile, multifuncțional, care să fie folosite pentru dotarea formației de defriseri a unei mase lemnoase de pe o suprafața de 46 ha, referatul respectiv a fost aprobat da către Directorul Direcție Bugete Financiar Contabil si Directorul General din cadrul F. Direcția Investiții si Achiziții Terenuri din cadrul CE. Turceni, prin adresele nr. x/18.07.2007, x/09.08.2007 a făcut cunoscut Direcției Comerciale modificările necesare a fi operate in Programul Anual de Achiziții, printre modificări figurând suplimentarea valorii utilajului terasier pe senile multifuncțional cu 6732,4 RON, valoarea noua a acestuia devenind 703.185,48 RON; printr-o alta adresa interna valoarea utilajului terasier a fost suplimentată la 735.185 RON, ca mai apoi prin adresa x/04.10.2007, deci după achiziția utilajului, valoarea acestuia in P.A.A. sa fie diminuata la valoarea de 703.000 RON. Ca atare, instanța de fond a reținut că achiziția utilajului a fost prevăzută in Programul Anual de Achiziții si s-a încadrat in suma prevăzuta pentru acest scop in programul de investiții; a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. x/07.09.2007 între F., în calitate de cumpărător, și G. S.R.L., în calitate de vânzător, pentru achiziționarea utilajului terasier la prețul de 836.570 RON fiind emisă factura fiscală x/27.09.2007. Livrarea efectiva a utilajului s-a făcut in 26.09.2007, încheindu-se Procesul Verbal de predare - primire intre G. prin administratorul sau H. si Directorul Adj. Mecanic de la E., Ing. I., din care reiese la punctul 2 ca,, utilajul a fost testat si corespunde cu cerințele tehnice si calitative pentru care a fost achiziționat", iar la punctul 4 se arata ca,, prezentul proces-verbal consfințește livrarea, recepția, testarea si inspecția tehnica a utilajului"; în data de 02.10.2007 comisia de recepție de la E. întocmind Nota de recepție si constatare de diferențe x. Tot in data de 02.10.2007 comisia de recepție de la E. a întocmit Nota de Constatare nr. x in care se arata ca "utilajul nu este nou, a mai fost folosit" si prezintă mai multe deficiente, iar comisia de recepție a propus sa nu se accepte la plata factura pana ce defecțiunile nu vor fi remediate. In data de 29.10.2007 intre comisia de recepție de la E. si reprezentantul legal al G. S.R.L. Mediaș se încheie Procesul-verbal x prin care furnizorul prin reprezentantul sau, administrator H., garantează remedierea eventualelor defecțiuni ce pot apărea in timpul funcționarii, urmând ca în data de 26.11.2007, Direcția Investiții si Achiziții Terenuri din cadrul E., solicita Serviciului Financiar - Contabilitate restituirea către G. S.R.L. a sumei de 41.828,50 RON, reprezentând contravaloarea garanției de buna execuție constituita la factura x/27.09.2007 motivând ca,, sunt întrunite condițiile de restituire". Prin urmare, s-a concluzionat că din analiza actelor menționate mai sus reiese ca utilajul terasier achiziționat de J. de la G. S.R.L. Mediaș nu a fost nou, a mai fost folosit si a prezentat mai multe defecțiuni la primire, care ulterior au fost remediate de furnizor.

Prin sentința nr. 292 pronunțată la data de 11 iunie 2008 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă conform mențiunii, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F. S.A. împotriva pârâtei G. S.R.L. MEDIAȘ și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 07 septembrie 2007 încheiat între părți și repunerea acestora în situația anterioară, reclamanta urmând să predea pârâtei bunul achiziționat, iar pârâta să restituie reclamantei prețul plătit de 836.570 RON; iar în vederea recuperării prețului bunului, creditoarea F. S.A. a formulat cerere de executare silită fiind înregistrat dosarul nr. x/2008 la Biroul Executorului judecătoresc K., iar conform procesului-verbal de sechestru definitiv din 16.02.2009 prețul utilajului de expertiză este de 588.688 RON fără TVA.

Creditoarea F. S.A. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei G. S.R.L. MEDIAȘ la data de 07.06.2011, creanța sa în valoare totală de 859.674,44 RON, conform sentinței nr. 292/2008, a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe asupra debitoarei G. S.R.L.

Prin sentința nr. 274 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2012 s-a dispus condamnarea inculpaților B., C., D., pârâți în prezenta cauză civilă, precum și a altor inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Lege anr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen. Au fost obligați inculpații în solidar la suma de 836.570 RON cu dobânda legală aferentă părții vătămate A., succesoare în drepturi a societății F. S.A.

Prin decizia nr. 237 din 24 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2012 a fost desființată în parte sentința anterior menționată, dispunând-se înlăturarea dispozițiilor primei instanțe privind soluționarea acțiunii civile, s-a luat act că persoana vătămată A., succesoarea în drepturi a societății F. S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Față de cele reținute în fapt, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și a considerat în acest sens că momentul nașterii dreptului material la acțiune este momentul în care s-a constatat că achiziționarea utilajului cu nerespectarea regulilor din Programul anual de achiziții creează un prejudiciu societății, cel mai devreme acest moment fiind punerea în funcțiune a utilajului, respectiv 12.12.2007, având în vedere faptul că în acest moment se putea observa că utilajul achiziționat nu era unul nou, conform cerințelor PAA, putându-se aprecia asupra prejudiciului. Referitor la această excepție, instanța de fond a reținut că pârâții au deținut funcții de directori în cadrul societății reclamante, conform fișei postului depusă la dosar, iar răspunderea directorilor societății pe acțiuni este o răspundere contractuală, dar care împrumută din particularitățile răspunderii delictuale, determinat de faptul că temeiul juridic este legea societăților care stabilește o răspundere a administratorilor/directorilor societății în cazul neîndepliniriri unor atribuții din contractul de mandat sau îndeplinirea defectuoasă, creând prejudiciu societății (răspundere contractuală), dar și pentru neîndeplinirea obligațiilor special prevăzute de legea societăților (răspundere delictuală).

Ca atare, pornind de la particularitățile răspunderii directorilor societății pe acțiuni, instanța a apreciat că dreptul material la acțiune pentru repararea prejudiciului creat se naște în momentul creării unui prejudiciu societății sau momentul când trebuia să se constate prejudicierea societății, caz în care se analizează cauza, respectiv neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor directorilor societății generatoare de prejudiciul societății. În acest sens, instanța de fond a apreciat că în cauză data de 12.12.2007, când a fost pus în funcțiune utilajul, s-a putut constata că acesta nu era nou și raportându-se la acest moment a apreciat că nu operează prescripția dreptului material la acțiune și a respins excepția prescripției dreptului material.

Referitor la excepția lipsei calității procedurale pasive, invocată de pârâții D. și C., instanța de fond a apreciat, de asemenea, că este neîntemeiată, deoarece pârâții au îndeplinit funcția de directori ai societății reclamante și au fost în raport obligațional cu societatea prin prisma dispozițiilor art. 152 și art. 144

2

din Legea nr. 31/1990.

Referitor la excepția lipsei obiectului cererii, motivată pe lipsa prejudiciului, instanța de fond a apreciat, de asemenea că este neîntemeiată, deoarece pârâții în calitate de directori ai societății reclamante au produs un prejudiciu societății prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor lor și ca atare, a fost respinsă și această excepție.

Referitor la fondul cauzei, tribunalul a apreciat că este întemeiată în parte acțiunea. Astfel, s-a analizat răspunderea directorilor atât pentru obligațiile rezultând din mandatul acordat, din dispozițiile speciale prevăzute de lege ce determină răspunderea directorilor societății, cât și din răspunderea delictuală, fiind supuse analizei următoarele condiții: existența unei legături contractuale între persoana responsabilă și societate; existența unei fapte ilicite constând într-o nerespectare a unei obligații contractuale sau legale, prin care se aduce atingere intereselor societății; producerea unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția administratorului care a săvârșit fapta ilicită.

Referitor la existența unei fapte ilicite a pârâților, directori ai societății reclamante, precum și referitor la vinovăția pârâților în săvârșirea faptei ilicite, tribunalul a apreciat că atât fapta ilicită generatoare de prejudiciu societății, cât și vinovăția au fost reținute de instanța penală prin sentința nr. 274 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2012 prin care s-a dispus condamnarea inculpaților B., C., D., pârâți în prezenta cauză civilă, precum și a altor inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Lege anr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen. Au fost obligați inculpații în solidar la suma de 836.570 RON cu dobânda legală aferentă părții vătămate A., succesoare în drepturi a societății F. S.A.

Instanța penală a reținut că faptele inculpatului B., care în calitate de director al S.C. F. S.A. a dat dispoziții personalului aflat în subordine din cadrul E. - Direcției Investiții și Achiziții Terenuri și Direcției Comerciale, a transmis datele necesare constând în caracteristicile tehnice și denumirea firmelor care să fie invitate în vederea întocmirii documentației de achiziție a utilajului oferit de S.C. G. S.R.L., a semnat documentele întocmite, respectiv adresele x/11.07.2007 și 11706/15.08.2007 emise de E. privind necesitatea și urgența achiziției unui utilaj terasier multifuncțional, adresele Direcției Investiții și achiziții terenuri nr. x/18.07.2007, nr. x/09.08.2007, nr. x/20.08.2007 și anexele acestora privind modificarea programului anual de achiziții produse, privind introducerea achiziției utilajului terasier și majorarea valorii estimate, nota justificativă nr. x/21.08.2007 emisă de Direcția Comercială privind selectarea procedurii de achiziție, negocierea fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, raportul procedurii nr. x/05.09.2007 prin care Comisia de Negociere a hotărât acceptarea ofertei S.C. G. S.R.L., contractul de furnizare produse nr. x/07.09.2007, s-a implicat în recepționarea utilajului și a aprobat efectuarea plății contravalorii acesteia, cauzând prejudicierea S.C. F. S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen.

Faptele inculpatului C., care în calitate de director al Direcției Investiții și Achiziții Terenuri din cadrul S.C. F. S.A., a dat dispoziții personalului din subordine pentru întocmirea caietului de sarcini înregistrat sub nr. x/01.08.2007 pe care l-a semnat după efectuarea mai multor modificări, fără a-l transmite pentru însușire și semnare de către persoanele semnatare ale variantei inițiale, a semnat adresa nr. x/15.08.2007 privind necesitatea și urgența achiziției utilajului, a dispus introducerea în programul anual de achiziții produse a achiziției utilajului și majorarea valorii estimate fără a exista vreo fundamentare a acestei valori, semnând adresele nr. x/18.07.2007, nr. x/09.08.2007 și nr. x/20.08.2007 întocmite în acest sens, încălcându-se legislația referitoare la achizițiile publice, a dat dispoziții în vederea înștiințării furnizorului pentru remedierea defecțiunilor și Comisiei de recepție pentru efectuarea unei noi recepții, deși utilajul nu era corespunzător, nu avea certificate de calitate și garanție valabil emise (nefiind semnate și ștampilate) fapt ce impunea înlocuirea utilajului cu altul nou, prin acestea contribuind la prejudicierea S.C. F. S.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen.

Faptele inculpatului D., care în calitate de director al Direcției Comerciale din cadrul S.C. F. S.A., a dat dispoziții personalului din subordine referitor la procedura de achiziție care să fie selectată - negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare și firmele ce vor fi invitate, semnând Nota justificativă înregistrată sub nr. x/21.08.2007 întocmită în acest sens dar și varianta inițială a notei din care a fost eliminată una dintre firmele invitate și anume S.C. L. S.R.L, a semnat contractul de furnizare produse nr. x/07.09.2007, încălcându-se dispozițiile legale privind achizițiile publice, prin acestea contribuind la prejudicierea S.C. F. S.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen.

Cu privire la săvârșirea faptelor penale anterior reținute în sarcina pârâților din prezenta acțiune în răspundere, precum și a vinovăției lor în săvârșirea acestor fapte generatoare de prejudiciu societății pârâte, sentința nr. 274 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2012, a fost menținută prin decizia nr. 237 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2012.

Potrivit art. 22 din vechiul C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ca atare, s-a concluzionat că faptele ilicite săvârșite de către pârâți în prejudicierea societății reclamante, precum și vinovăția acestora, ca elemente ale răspunderii materiale față de societate pentru prejudiciul creat prin faptele respective sunt dovedite în cauză cu sentința penală anterior menționată, care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză pe aceste elemente ale răspunderii materiale a pârâților față de societatea reclamantă.

Cu privire la prejudiciul suferit de societatea reclamantă prin faptele ilicite ale pârâților s-a reținut că nu există o soluție definitivă în instanța penală, față de dispoziția din decizia nr. 237 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2012 prin care a fost desființată în parte sentința 274 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2012, dispunând-se înlăturarea dispozițiilor primei instanțe privind soluționarea acțiunii civile și s-a luat act că persoana vătămată A., succesoarea în drepturi a societății F. S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Având în vedere dispozițiile art. 19 din vechiul C. proc. pen., care prevăd că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune, societatea reclamantă A. are calitate procesuală activă în formularea unei acțiuni în răspundere față de pârâți, directori ai societății, condamnați penal pentru faptele ilicite generatoare de prejudiciu societății reclamante.

Ca atare, s-a reținut că în ce privește cuantumul prejudiciului creat societății reclamante prin faptele ilicite reținute pârâților, acesta urmează a fi apreciat de instanța civilă.

Prin acțiunea în pretenții, precizată, reclamanta a indicat prejudiciul în cuantum de 859.674,44 RON, reprezentând prețul plătit pentru utilajul achiziționat prin faptele ilicite ale pârâților reținute de instanța penală în prejudiciul societății.

Instanța de fond a apreciat că în speță prejudiciul produs societății reclamante este în sumă de 171.723,71 RON. În acest sens s-a reținut faptul că din starea de fapt arătată rezultă că actul de vânzare cumpărare nr. x/07.09.2007 între F., în calitate de cumpărător și G. S.R.L., în calitate de vânzător, pentru achiziționarea utilajului terasier la prețul de 836.570 RON a fost anulat prin sentința nr. 292 pronunțată la data de 11 iunie 2008 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă conform mențiunii, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F. S.A. împotriva pârâtei G. S.R.L. MEDIAȘ și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 07 septembrie 2007 încheiat între părți și repunerea acestora în situația anterioară, reclamanta urmând să predea pârâtei bunul achiziționat, iar pârâta să restituie reclamantei prețul plătit de 836.570 RON. S-a arătat că sentința nr. 292/2008 este titlu executoriu în baza căruia creditoarea A., succesoarea în drepturi a societății F. S.A. era îndreptățită la recuperarea sumei de 836.570 RON, însă prin exercitarea căilor juridice date în puterea sa de normele legale în materie.

Instanța de fond a apreciat faptul că, deși s-a formulat o cerere de executare silită, A. nu poate fi absolvită de culpa de a nu fi depus toată diligența recuperării creanței de la debitorul principal G. S.R.L., așteptând o perioadă de 3 ani de la data titlului executoriu în a lua o măsură decisivă față de acest debitor, formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei societatea G. S.R.L., procedură în care utilajul terasier a fost vândut la un preț derizoriu de 16.900 RON, așa cum menționează reclamanta în nota de ședință depusă la dosar la 17.02.2016. Instanța de fond a reținut că valoarea reală a utilajului stabilită în faza executorii silite, prin raport de evaluare de expert autorizat a fost de 588.688 RON fără TVA, conform procesului-verbal de sechestru definitiv din 26.02.2009. În concluzie, instanța de fond a apreciat că societatea creditoare trebuia să depună diligența necesară în recuperarea creanței din titlul executoriu menționat, chiar și numai parțial la valoarea reală a utilajului de 588.688 RON fără TVA și ca atare i s-a reținut culpa în nerecuperarea acestei sume.

Ca atare, s-a apreciat că se impune, în vederea calculării despăgubirilor la care ar fi îndreptățită societatea reclamantă de la pârâți, ca din prejudiciul total încercat de 836.570 RON să fie scăzută suma de 588.688 RON pentru considerentele arătate anterior, precum și amortizarea utilajului pentru perioada cât s-a aflat în funcțiune în folosul societății reclamante, în cuantum de 76.158,29 RON. Amortizarea de 76.158,29 RON a fost stabilită de către experții judiciari desemnați în cauză regăsindu-se consemnată în rapoartele de expertiză depuse la dosar, dar și în nota de contabilitate. Prin urmare, a rezultat cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățită societatea reclamantă în sumă de 171.723,71 RON, ce va fi suportată în mod solidar de către pârâți, neputându-se stabili o cotă parte din vina fiecăruia la producerea prejudiciului.

Împotriva sentinței nr. 113 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2010, au declarat recurs reclamanta A. S.A., cât și pârâții B., C. și D., iar prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a recalificat calea de atac ca fiind apel.

Prin decizia nr. 786/2017 din 26 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantul S.C. A. S.A. și de pârâtul B., împotriva sentinței nr. 113/2016 din data de 22 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010 precum și apelurile declarate de pârâții C. și D. atât împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2015, cât și împotriva sentinței nr. 113/2016 din data de 22 decembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele considerente:

Astfel, în ce privește apelurile declarate de către D. și C. împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2015, prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în garanție, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile celor doi apelanți pârâți și, ca atare, a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva acestei încheieri de ședință. În acest sens, s-a constatat că la data de 3.11.2010 a fost înregistrată pe rolul instanței de fond cererea reclamantei M., iar prin aceeași cerere s-a solicitat și suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecata a fost reluată ca urmare a cererii formulate de M., termenul de judecată fiind stabilit la 15.04.2015, când reclamanta a mai depus o precizare ce a fost comunicată pârâtului B., care a solicitat termen pentru observare și angajare apărător, iar instanța de judecată a stabilit un nou termen la data de 13.05.2015; la acest termen s-a considerat necesar să se depună înscrisuri în vederea dovedirii valorii utilajului, iar pârâtul D. a solicitat un termen în vederea angajării unui apărător; în urma admiterii cererii sale s-a acordat termen la 27.05.2015, când reclamanta M. a depus un set de acte care au fost înmânate pârâților spre observare și, ca urmare a solicitării acestora, s-a acordat termen la 10.06.2015. În conformitate cu art. 61 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., cererea de chemare în garanție se depune o dată cu întâmpinarea, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare. În cauză, cererea de chemare în garanție nu a fost formulată în cuprinsul unei întâmpinări și, în consecință, ne raportăm la prima zi de înfățișare. Referitor la acest aspect, din derularea lucrărilor dosarului, așa cum a fost anterior descrisă, Curtea a apreciat că prima zi de înfățișare nu este data de 10.06.2015, așa cum au invocat cei doi apelanți pârâți, căci conform art. 134 din vechiul C. proc. civ., este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Or, în cauză, examinând încheierile la care s-a făcut trimitere anterior, s-a constatat că prima zi de înfățișare este la o dată anterioară acestui termen invocat de către apelanți, căci anterior, după ce s-a acordat termen de judecată chiar și pentru angajare apărător și s-au depus înscrisuri de către reclamantă, teoretic părțile aveau posibilitatea legală să depună și concluzii.

Referitor la apelul pârâtului D. împotriva sentinței nr. 113 din 22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile de apel formulate de acest pârât.

Astfel, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, care au fost invocate de altfel și la instanța de fond, Curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a arătat că sunt tardiv formulate, respectiv nu au fost invocate prin întâmpinare, în condițiile art. 115 C. proc. civ., iar aceste excepții nu sunt de ordine publică și, prin urmare, părțile nu aveau posibilitatea legală să le invoce după mai multe termene de judecată, când deja se administraseră probatorii. De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990, invocate de către apelanții pârâți, rezultă că legiuitorul se referă la administratorii/directorii în funcție la data adunării generale, ori în cauză, la data promovării cererii de chemare în judecată niciunul dintre apelanții pârâți nu mai dețineau calitatea de directori. În ipoteza în care adunarea generală nu a desemnat persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție îndreptată împotriva altei persoane decât persoanele având drept de reprezentare a societății, acțiunea se introduce de către societate prin reprezentantul său legal, de la data introducerii acțiunii, iar în cauză acțiunea a fost promovată de către directorul general al societății de la data introducerii acțiunii. S-a făcut trimitere de către apelanții pârâți la Hotărârea AGA nr. x din 15.03.2016, prin care nu s-ar fi ratificat acțiunea de antrenare a răspunderii împotriva apelanților pârâți, iar apelanta reclamantă a invocat o hotărâre AGOA nr. x din 23.05.2016, care a ratificat promovarea prezentei acțiuni. Dincolo de analiza valabilității în ce privește ratificarea promovării prezentei acțiuni, Curtea a apreciat că prioritar este faptul că excepțiile arătate nu au fost invocate în termenul legal și, prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt tardiv formulate.

Referitor la critica apelantului pârât privind prescripția dreptului material la acțiune, invocată de altfel de toți apelanții pârâți, Curtea a apreciat că și acest motiv de apel este nefondat, căci în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material al acțiunii invocată, de altfel de către pârâți și la instanța de fond. Astfel, se constată că instanța de fond în analiza acestei excepții a apreciat că momentul nașterii dreptului material la acțiune este momentul în care s-a constatat că achiziționarea utilajului cu nerespectarea neregulilor din Programul anual de achiziții creează un prejudiciu societății, cel mai devreme acest moment fiind punerea în funcțiune a utilajului, respectiv 12.12.2007, având în vedere faptul că în acest moment se putea observa că utilajul achiziționat nu era unul nou conform cerințelor PAA putându-se aprecia asupra prejudiciului. Referitor la această excepție a dreptului material la acțiune s-a constatat că apelanta reclamantă M. a invocat în cadrul criticilor de apel un alt moment de la care începe cursul prescripției extinctive respectiv faptul că termenul de prescripție începe să curgă de la data pronunțării deciziei penale nr. 237 din 24.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Penală, considerând că acesta este momentul când s-au cunoscut cu certitudine persoanele vinovate de producerea prejudiciului. Referitor la acest aspect, Curtea a constatat că acțiunea inițială a fost formulată cu mult înainte de pronunțarea deciziei penale invocate de către apelanta reclamantă, respectiv a fost promovată din anul 2010 și, prin urmare, analiza prescripției dreptului material la acțiune se va raporta la acest moment. În consecință, Curtea a dat relevanță aprecierilor instanței de fond cu privire la excepția dreptului material la acțiune, raportându-ne la momentul când s-a pus în funcțiune utilajul, respectiv 12.12.2007, având în vedere că în acest moment s-a observat că utilajul nu era unul nou. Prin urmare, Curtea nu a dat relevanță aprecierilor apelantului pârât referitor la faptul că momentul nașterii dreptului material la acțiune ar fi altul, respectiv data efectuării ultimei plăți a utilajului, respectiv octombrie 2007.

Critica apelantului pârât D. referitoare la lipsa obiectului cererii, s-a apreciat ca nefondată, având în vedere că prin decizia penală susmenționată s-a luat act că persoana vătămată S.C. F. S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar în conformitate cu art. 19 din vechiul C. proc. pen. persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru recuperarea pagubei materiale pricinuite prin infracțiune.

De asemenea, s-a apreciat că sunt nefondate și criticile referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive, căci, deși se invocă de către apelantul pârât o serie de aspecte în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală, relevanță în cauză sub acest aspect o au considerentele deciziei penale nr. 237 din 24.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2012. În acest sens, s-a constatat că potrivit deciziei penale sus-menționate, apelanții pârâți, în calitate de directori ai S.C. F. S.A., au procedat la achiziționarea utilajului multifuncțional x, utilaj care nu era nou, conform contractului de achiziție și care a prezentat defecțiuni, iar în calitatea lor de directori la societatea reclamantă, apelanții pârâți aveau obligația legală să acționeze în interesul societății cu prudența și diligența unui bun proprietar, astfel că prin conduita lor aceștia au creat un prejudiciu societății. Prin faptele săvârșite pârâții au fost trași la răspundere penală conform deciziei penale arătate, astfel că există autoritate de lucru judecat în ce privește existența faptei și a persoanelor care au săvârșit-o, stabilindu-se cine se face prejudiciat de prejudicierea societății prin achiziționarea utilajului. În acest sens, în decizia penală referitor la inculpatul D. s-a reținut faptul că acesta, în calitate de director al direcției comerciale din cadrul S.C. F. S.A. a dat dispoziții personalului din subordine referitor la procedura de achiziție, care să fie selectată fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare și a firmelor ce vor fi invitate, a semnat nota justificativă înregistrată sub nr. x din 21.08.2007, dar și varianta inițială a notei din care a fost eliminată una dintre firmele invitate și anume, S.C. L. S.R.L.; a semnat contractul de furnizare produse nr. 667 din 7.09.2007, încălcându-se dispozițiile legale privind achizițiile publice, iar prin aceasta a contribuit la prejudicierea S.C. F. S.A., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen. În considerentele deciziei penale, referitor la inculpatul D. s-a reținut interesul acestuia în invitarea și ulterior desemnarea S.C. G. S.R.L. drept câștigătoare pentru încheierea acestui contract, fapt ce rezultă și din împrejurarea confirmată de martori că acesta a intrat în sala în care aveau loc negocierile între membrii comisiei și reprezentantul S.C. G. S.R.L., dar și din faptul că două dintre firmele ce trebuiau invitate pentru a participa la negociere nu au primit aceste oferte. Ca atare, a fost găsită nefondată critica apelantului pârât referitoare la faptul că nu ar avea calitate procesuală pasivă, indiferent de aspectele învederate de către acesta în cadrul cererii sale de apel întrucât decizia penală a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra faptului că apelanții pârâți sunt vinovați de producerea prejudiciului.

Totodată, s-a apreciat că este nefondată și critica de apel potrivit căreia s-ar realiza o îmbogățire fără just temei, în condițiile în care, potrivit deciziei penale nr. 237 din 27.02.2015 a Curții de Apel Craiova, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012, s-a dispus confiscarea de la inculpatul H., reprezentant al S.C. G. S.R.L. Mediaș, a sumei de 586.570,04 RON, ori măsura confiscării produce cu totul alte efecte juridice, respectiv suma se atribuie statului și nicidecum nu intră în patrimoniul apelantei reclamante.

Referitor la fondul cauzei, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile apelantului pârât, căci în mod corect instanța de fond l-a obligat împreună cu ceilalți apelanți pârâți la suma de 171.723,71 RON. În acest sens, s-a constatat că în mod neîntemeiat s-a invocat de către apelantul pârât, cum de altfel s-a invocat și de către ceilalți apelanți pârâți faptul că nu s-ar fi scăzut amortizarea utilajului, căci din examinarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, s-a constatat că s-a luat în calcul acest aspect, respectiv s-a scăzut valoarea amortizării utilajului în sumă de 76.158,29 RON, așa cum a fost stabilită de către experții judiciari desemnați în cauză. De asemenea, s-a invocat de către apelantul pârât, cum de altfel s-a invocat și de către ceilalți apelanți pârâți faptul că nu s-a scăzut valoarea de 16.900 RON obținută din vânzarea utilajului în procedura insolvenței debitoarei S.C. G. S.R.L. Mediaș, dar s-a constatat că în cadrul procedurii insolvenței acestei debitoare suma respectivă nu i-a fost atribuită apelantei reclamante S.C. M. S.A., ci rang de prioritate la distribuire a avut-o creditorul bugetar (fapt susținut de reprezentantul apelantei și necontestat în cauză). În condițiile în care în patrimoniul apelantei reclamante M. nu a intrat această sumă obținută din valorificarea utilajului în cadrul procedurii insolvenței S.C. G. Mediaș S.R.L., în mod neîntemeiat s-a invocat de către apelanții pârâți faptul că instanța de fond trebuia să scadă din suma reținută în sarcina acestora și suma de 16.900 RON obținută din valorificarea utilajului în procedura insolvenței.

Referitor la apelul declarat de apelantul pârât B., Curtea a constatat că în principiu, acesta a invocat același critici de apel ca și apelantul pârât D., dar criticile acestui apelant s-au referit strict doar la sentința nr. 113 din 22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, dar nu și împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2015, în cadrul căreia s-a respins ca tardivă cererea de chemare în garanție.

Referitor la criticile acestui apelant pârât privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia, s-a apreciat că din aceleași considerente avute în vedere și la apelul declarat de apelantul pârât D., s-a impus respingerea acestei excepții. Astfel, deși s-a invocat de către apelantul pârât o serie de aspecte în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală, relevanță în cauză sub acest aspect o au considerentele deciziei penale nr. 237 din 24.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2012. În acest sens, s-a constatat că potrivit deciziei penale sus-menționate, apelanții pârâți, în calitate de directori ai S.C. F. S.A. au procedat la achiziționarea utilajului multifuncțional x, utilaj care nu era nou, conform contractului de achiziție și care a prezentat defecțiuni, iar în calitatea lor de directori la societatea reclamantă, apelanții pârâți aveau obligația legală să acționeze în interesul societății cu prudența și diligența unui bun proprietar, astfel că prin conduita lor aceștia au creat un prejudiciu societății. Prin faptele săvârșite pârâții au fost trași la răspundere penală conform deciziei penale arătate, astfel că există autoritate de lucru judecat în ce privește existența faptei și a persoanelor care au săvârșit-o, stabilindu-se cine se face prejudiciat de prejudicierea societății prin achiziționarea utilajului. În acest sens, în decizia penală referitor la inculpatul B. s-a reținut că acesta, în calitate de director al S.C. A. S.A. a dat dispoziții personalului din aflat în subordine din cadrul E. - Direcția Investiții și achiziții terenuri și direcția comercială, a transmis datele necesare constând în caracteristicile tehnice și denumirea firmelor care să fie invitate în vederea întocmirii documentației de achiziție a utilajului oferit de S.C. G. S.R.L., a semnat documentele întocmite, respectiv adresele nr. x din 11.07.2007 și x din 15.08.2007 emise de E., privind necesitatea și urgența achiziției utilajului terasier, adresele Direcției de Investiții și Achiziții Terenuri nr. x din 18.07.2007, nr. x din 09.08.2007, nr. x din 20.08.2007 și anexele acestora privind modificarea programului anual de achiziții produse, privind introducerea achiziției utilajului terasier, nota justificativă nr. x din 21.08.2007 emisă de Direcția Comercială privind selectarea procedurii de achiziție, negocierea fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, raportul procedurii nr. x din 05.09.2007 prin care comisia de negociere a hotărât acceptarea ofertei S.C. G. S.R.L., contractul de furnizare produse nr. x din 07.09.2009; s-a implicat în recepționarea utilajului și a aprobat efectuarea plății contravalorii acestuia, cauzând astfel prejudicierea S.C. F. S.A.

În considerentele deciziei penale s-a reținut faptul că în scopul de a se încerca ascunderea intenției directe de achiziționare a utilajului s-a încercat crearea unei aparențe de legalitate prin întocmirea unor acte sumare, dar care fac referire în mod clar și precis la utilajul care se dorea a fi achiziționat.

Curtea a reținut că sunt nerelevante în cauză criticile invocate de către apelantul pârât B. referitoare la faptul că acesta și-ar fi exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu, că a semnat raportul procedurii nr. x din 15.09.2007 numai după ce comisia de evaluare a hotărât acceptarea ofertei S.C. G. S.R.L. Mediaș sau că, de exemplu, a semnat contractul de furnizare produse nr. x din 07.09.2007 abia după ce comisia de evaluare a hotărât oferta câștigătoare, conform art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 sau că în ce privește recepția utilajului nu ar fi fost implicată în vreun fel.

Referitor la celelalte excepții invocate de către apelantul pârât B., respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, cât și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, Curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a arătat că sunt tardiv formulate, respectiv faptul că nu au fost invocate prin întâmpinare și, cum aceste excepții nu sunt de ordine publică, părțile nu aveau posibilitatea legală să le invoce după mai multe termene de judecată, când deja se administraseră probatorii. Pe de altă parte, având aceleași considerente ca și cele reținute în cadrul apelului formulat de pârâtul D., Curtea a reținut că dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 invocate și de către acest apelant pârât se referă la administratorii, respectiv directorii în funcție la data adunării generale, ori în cauză, la data promovării cererii de chemare în judecată niciunul dintre apelanții pârâți nu mai deținea calitatea de director.

Referitor la critica apelantului pârât privind prescripția dreptului material la acțiune, din aceleași considerente avute și la apelul pârâtului D. referitor la acest aspect, Curtea a apreciat că este nefondată această critică a apelantului privind prescripția dreptului material la acțiune, căci în cauză în mod corect instanța de fond s-a raportat la momentul când s-a pus în funcțiune utilajul, respectiv 12.12.2007, având în vedere că în acest moment s-a constatat că utilajul nu era unul nou.

În ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, Curtea a apreciat că și aceste critici sunt nefondate, căci în mod netemeinic s-a invocat de către acest apelant pârât, cum de altfel s-a invocat și de către ceilalți apelanți pârâți, faptul că nu s-ar fi scăzut amortizarea utilajului. Din examinarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a constatat că s-a luat în calcul acest aspect, respectiv s-a scăzut valoarea amortizării utilajului în sumă de 76.158,29 RON. Totodată, s-a apreciat că în mod corect nu s-a diminuat din suma la care au fost obligați apelanții pârâți și valoarea de 16.900 RON obținută din vânzarea utilajului în procedura insolvenței debitoarei S.C. G. S.R.L. MEDIAȘ, căci s-a constatat că în cadrul procedurii insolvenței acestei debitoare suma respectivă nu i-a fost atribuită apelantei reclamante S.C. M. S.A., litigiul în cauză fiind cu această parte.

Referitor la apelul declarat de apelantul pârât C., Curtea a constatat că în principiu, acesta a invocat aceleași critici de apel ca și apelantul pârât D., criticile acestui apelant pârât referindu-se atât la sentința nr. 113 din 22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, dar și la încheierea de ședință din data de 11.11.2015, în cadrul căreia s-a respins ca tardivă cererea de chemare în garanție.

Referitor la criticile acestui apelant pârât privind încheierea de ședință din 11.11.2015 în cadrul căreia s-a respins ca tardivă cererea de chemare în garanție, Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru considerentele avute anterior și, prin urmare, nu se mai impune o nouă examinare a acestora.

Referitor la criticile acestui apelant pârât, C., privind sentința nr. 113 din 22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, Curtea a apreciat că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea a apreciat ca nefondate criticile acestui apelant pârât privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia, din aceleași considerente avute în vedere și la apelul declarat de ceilalți doi apelanți pârâți cu privire la această excepție. Astfel, deși s-a invocat de către apelantul-pârât o serie de aspecte în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală, relevanță în cauză sub acest aspect o au considerentele deciziei penale nr. 237 din 24.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2012. În acest sens, s-a constatat că apelanții pârâți, în calitate de directori ai S.C. F. S.A. au procedat la achiziționarea utilajului terasier pe șenile multifuncțional x, utilaj care nu era nou, conform contractului de achiziție și care a prezentat defecțiuni, iar în calitatea lor de directori la societatea reclamantă, apelanții pârâți aveau obligația legală să acționeze în interesul societății cu prudența și diligența unui bun proprietar, astfel că prin conduita lor aceștia au creat un prejudiciu societății. Prin faptele săvârșite pârâții au fost trași la răspundere penală conform deciziei penale arătate, astfel că există autoritate de lucru judecat în ce privește existența faptei și a persoanelor care au săvârșit-o, stabilindu-se cine se face prejudiciat de prejudicierea societății prin achiziționarea utilajului. În acest sens, în decizia penală referitor la inculpatul C. s-a reținut faptul că acesta, în calitate de director al Direcției Investiții și Achiziții Terenuri din cadrul S.C. F. S.A. a dat dispoziții personalului din subordine pentru întocmirea caietului de sarcini înregistrat sub nr. x din 01.08.2007, pe care l-a semnat după efectuarea mai multor modificări (eliminarea cerințelor privind standardele de calitate, includerea unor date tehnice specifice utilajului x), fără a-l transmite pentru însușire și semnare de către persoanele semnatare ale variantei inițiale, a semnat adresa nr. x.706 din 15.08.2007 privind necesitatea și urgența achiziției utilajului, a dispus introducerea în programul anual de achiziții a achiziției utilajului și a majorat valoarea estimată fără a exista vreo fundamentare a acestei valori, a semnat adresele nr. x din 18.07.2007, nr. x din 09.08.2007 și nr. x din 20.08.2007, încălcând legislația referitoare la achiziții publice, a dat dispoziții în vederea înștiințării furnizorului pentru remedierea defecțiunilor și comisiei de recepție pentru efectuarea unei noi recepții, deși utilajul nu era corespunzător, nu avea certificate de calitate și garanție valabil emise și prin aceasta a contribuit la prejudicierea S.C. A. S.A.

În considerentele deciziei penale nr. 237 din 24 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Penală, s-a reținut că deși utilajul nu întrunea condițiile stabilite prin contractul de furnizare nr. x din 07.09.2007 pentru a fi achiziționat, nefiind nou, fiind folosit și nefiind de ultimă generație, "inculpatul C. a insistat asupra membrilor comisiilor de recepție și asupra anumitor persoane din cadrul Direcției Comerciale să fie înlăturate deficiențele și să fie acceptată factura de plată".

Prin urmare, având în vedere aspectele sus-menționate, sunt nerelevante în cauză criticile invocate de către apelantul pârât C. referitoare la faptul că acesta și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu în funcția de director investiții, în temeiul contractului individual de muncă și în conformitate cu fișa de post sau că acesta nu și-a desfășurat activitatea în baza unui contract de mandat încredințat de către acționari prin actul constitutiv sau prin intermediul Adunării Generale a Acționarilor sau faptul că acesta nu ar figura în evidențele contabile ale apelantei reclamante ca debitor.

S-a apreciat că este nefondată și critica acestui apelant pârât referitoare la faptul că acțiunea ar fi lipsită de obiect, căci în mod nefondat s-a invocat de către acest apelant faptul că prin precizarea de acțiune formulată de către reclamanta M. prin care aceasta a solicitat suma de 836.570 RON nu s-ar fi detaliat sau argumentat în concret ce ar reprezenta această sumă. În condițiile în care reclamanta a făcut referire la hotărârea penală, iar în cauză valoarea de achiziționare a utilajului era de 836.570 RON, în mod neîndoielnic apelanta reclamantă s-a referit în precizarea sa de acțiune la valoarea inițială de achiziționare a utilajului și a considerat că prejudiciul societății se raportează la această valoare. Prin urmare, în cauză nu se pune problema că acțiunea intentată de către reclamanta M. nu ar avea obiect, în condițiile în care prin precizarea de acțiune nu s-a realizat decât o majorare a câtimii obiectului supus judecății.

Referitor la criticile de apel vizând fondul cauzei, pentru aceleași considerente avute de către Curte și la ceilalți doi apelanți pârâți, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile acestui apelant și, prin urmare, nu s-a mai impus examinarea din nou a acestora.

Referitor la apelul declarat de către A. S.A., în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile acestei apelante reclamante împotriva sentinței nr. 113 din 22.12.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj și, în consecință, va respinge ca nefondat apelul având în vedere următoarele considerente:

Curtea a constatat că, deși nu s-a dat relevanță de către instanțe de fond criticilor apelanților pârâți privind prescripția dreptului material la acțiune, apelanta reclamantă a invocat în cadrul criticilor sale de apel un alt moment de la care ar începe cursul prescripției extinctive decât cel reținut de către instanța de fond. Astfel, s-a constatat că M. a invocat faptul că termenul de prescripție ar începe să curgă de la data pronunțării deciziei penale nr. 237/24.02.2015, apreciind că acesta reprezintă momentul în care s-au cunoscut cu certitudine persoanele vătămate de producerea prejudiciului. Referitor la acest aspect, așa cum de altfel s-a reținut și anterior, Curtea a constatat că acțiunea inițială a fost formulată cu mult înainte de pronunțarea deciziei penale invocate de către apelanta reclamantă, respectiv a fost promovată în anul 2010 și, prin urmare, dincolo de analiza valabilității acestei critici invocată de către apelanta reclamantă, analiza prescripției dreptului material la acțiune nu se poate raporta decât la momentul introducerii acțiunii, respectiv anul 2010. Prin urmare, chiar dacă aparent este valabilă argumentarea apelantei reclamante potrivit căreia numai după pronunțarea în mod definitiv a hotărârii penale, respectiv a deciziei penale nr. 237 din 24.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Penală, se pot cunoaște în mod cert persoanele vinovate ca moment temporal, analiza prescripției dreptului material la acțiune nu se poate realiza decât prin raportare strictă la data introducerii acțiunii prezente, respectiv anul 2010. În consecință, Curtea a dat relevanță aprecierilor instanței de fond cu privire la excepția dreptului material la acțiune, considerând că în mod corect aceasta s-a raportat la momentul când s-a pus în funcțiune utilajul, respectiv 12.12.2007, având în vedere că din acest moment s-a constatat că utilajul avea deficiențe de funcționare și nu era unul nou.

De asemenea, s-a invocat de către această apelantă reclamantă, în cadrul criticilor sale de apel, faptul că instanța de fond ar fi pronunțat sentința cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din vechiul C. proc. civ., conform cărora hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Or, în cauză, din examinarea sentinței se constată că prim