ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 427/C din data de 10.06.2015, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. și, în consecință, a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.564.415,53 RON, reprezentând valoarea părții reclamantului din patrimoniul societății pârâte S.C. B. S.R.L. A obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 36.656,89 RON cheltuieli de judecată parțiale. A respins restul pretențiilor. A obligat pârâtele să plătească D., în contul expertului E., suma de 3.920 RON, reprezentând diferență onorariu expert pentru întocmirea raportului de expertiză nr. x/29.04.2015și Statului Român suma de 8.598,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru care reclamantul a beneficiat de reducere de la plata taxei judiciare de timbru.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 627Ap din 26 aprilie 2016, a admis apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinței civile nr. 427/C/2015, pe care a schimbat-o în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva acestei pârâte. A fost păstrat restul dispozițiilor din sentință. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași hotărâri. Au fost obligați apelanții A. și S.C. B. S.R.L. să plătească Statului Român sumele de care au beneficiat ca ajutor public judiciar, respectiv suma de 2.862,36 RON și suma de 4.877,5 RON.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește apelul formulat de reclamantul A., Curtea a constatat că nu există elemente probatorii care să evidențieze contribuții proprii și exclusive ale reclamantului sub formă de împrumuturi acordate societății.

Astfel, instanța de apel a apreciat că nu poate valorifica în acest sens expertizele extrajudiciare invocate și, în lipsa oricăror alte înscrisuri, nu poate constata că banii intrați în societate la nivelul anului 2005 ar reprezenta un împrumut acordat societății și, cu atât mai mult, că acest împrumut ar fi fost acordat prin contribuția exclusivă a unuia dintre asociați.

Pe de altă parte, aceste sume nu pot fi evidențiate decât în contul de pasiv al societății, reprezentând datorii ale acesteia, care trebuie să se reîntoarcă în proporțiile statutare la cei doi asociați.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâta C., curtea de apel s-a pronunțat cu precădere asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție de fond, absolută și dirimantă, care poate fi invocată în orice stadiu al pricinii.

În raport de interpretarea art. 224 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, instanța de apel a reținut că în speță calitatea procesuală pasivă aparține în exclusivitate societății, în patrimoniul căreia se regăsesc elementele de activ și pasiv, și nu asociatului persoană fizică, care nu răspunde decât în limita aportului său la capitalul social.

În acest fel este evidențiată distincția legală între patrimoniul societății și cel al persoanei fizice asociat al acesteia; drepturile și obligatiile ce constituie patrimoniul societar nu pot fi confundate cu drepturile și obligatiile personale ale asociaților.

Din interpretarea dispozițiilor art. 224 din legea societăților comerciale, dreptul asociatului exclus la o parte proporțională din patrimoniul societății conduce la concluzia imposibilității impunerii acestor pretenții față de patrimoniul persoanei fizice al asociatului rămas în societate.

Pentru aceste motive, excepția lipsei calității procesuale pasive a asociatului C. a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă, instanța apreciind de prisos analizarea celorlalte motive de apel ce privesc fondul pricinii. De asemenea, au fost respinse față de această pârâtă și cererile privind suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului A..

În ceea ce privește apelul formulat de către pârâta S.C. B. S.R.L., Curtea a reținut că acesta vizează în principal criteriul de evaluare folosit de către judecătorul fondului la determinarea patrimoniului societății, invocându-se necesitatea unei determinări a valorii întregii întreprinderi printr-o evaluare contabilă a părților de activ și nu printr-o evaluare la nivelul pieței a imobilelor din patrimoniul societății.

Curtea a apreciat că pretențiile reclamantului se raportează la temeiul prevăzut de art. 224 alin. (2) din Legea societăților comerciale, dispoziție legală care se referă în mod expres la dreptul asociatului exclus la o sumă de bani, care să reprezinte valoarea unei părți proporționale din patrimoniul social.

În aceste condiții, față de referințele legale exprese, evaluarea vizează patrimoniul societății din care a fost exclus asociatul reclamant și nu întreaga întreprindere, așa cum s-a susținut prin motivele de apel. De asemenea, instanța de apel a constatat că evaluarea propriu-zisă nu poate fi o evaluare exclusiv contabilă, cu luarea în calcul a amortizărilor imobilelor supuse evaluării. Evaluarea urmează principiul evaluării reale, în care valoarea de piață care reprezintă valoarea reală recunoscută de piață în cadrul tranzacțiilor directe, prevalează evaluării contabile. Valoarea contabilă a unui activ înregistrat în contabilitate la prețul de achiziție poate fi mai mare sau mai mică decât prețurile curente de piață și nu reflectă un criteriu real în stabilirea despăgubirilor în temeiul art. 224 din legea societăților comerciale.

De asemenea, referințele apelantei cu privire la rezervele din reevaluare prin luarea în considerare a amortizărilor au fost înlăturate, curtea de apel apreciind că în speță nu poate fi folosită o evaluare strict contabilă; de altfel, cheltuielile cu amortizările nu pot fi imputate nici din punct de vedere contabil asupra activului societății, fiind elemente care se includ în costurile de producție. În consecință, Curtea a constatat că în cadrul evaluării reale potrivit cotei de piață a elementelor de activ nu au relevanță amortismentele contabile sau fiscale.

În concluzie, instanța de apel a constatat că în speță a fost făcută o evaluare corectă a patrimoniului social pe baza expertizelor ordonate în cauză, expertize ale căror concluzii de altfel nu au fost contestate de părți. În ceea ce privește determinarea pasivului, aceasta s-a făcut de către judecătorul fondului tot în baza unei lucrări tehnice de expertiză.

Curtea de apel a arătat că aspectele invocate de către apelantă în legătură cu dispariția actelor societății cauzată de comportamentul asociatului exclus nu pot forma obiectul analizei instanței învestite în temeiul art. 224 din legea societăților comerciale.

Instanța de apel a apreciat că nu s-a aflat în imposibilitatea de a determina valoarea pasivului patrimonial, ci a realizat această evaluare pe baza concluziilor expertizei tehnice de specialitate care a folosit actele financiar-contabile existente ale societății. Câtă vreme societatea nu deținea la momentul judecății titluri care să consacre răspunderea asociatului exclus pentru prejudiciile cauzate societății, în limitele învestirii potrivit art. 224 din legea societăților comerciale, instanța de apel nu poate dispune asupra acestor pretenții.

Pentru aceste motive, apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins ca nefondat, hotărârea urmând a fi păstrată în ceea ce privește obligarea acesteia la sumele de bani reprezentând valoarea părții reclamantului din patrimoniul social, cheltuielile de judecată, diferențele de onorariu și cheltuielile de judecată pentru care reclamantul a beneficiat de reducere de la plata taxei de timbru.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a arătat că acestea revin în sarcina părții căzute în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ.. Referitor la ajutorul public judiciar, curtea de apel a constatat că, în cazul în care reclamantul a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru, instanța de judecată va obliga pe pârâtul care pierde procesul la plata sumei pentru care s-a acordat reducerea, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. civ.. Aceste dispoziții legale impun obligarea părții căzute în pretenții la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a sumelor de care reclamantul a beneficiat de reducerea de la plata taxei judiciare de timbru, fiind în aceeași măsură valabile și pentru judecata în fața instanței de apel. Pe cale de consecință, apelanții A. și S.C. B. S.R.L. au fost obligați să plătească Statului Român sumele de care au beneficiat ca ajutor public judiciar, respectiv suma de 2.862,36 RON și suma de 4.877,5 RON.

Prin decizia civilă nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 627/Ap/26.04.2016 formulată de apelanta-pârâtă C., în sensul ca acesta să cuprindă în mod expres dispoziția de exonerare a pârâtei de la plata sumei de 36.656,89 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a constatat că prin decizia civilă nr. 627/Ap/2016 a fost admis apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinței civile nr. 427/C/2015 a Tribunalului Brașov - sectia a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva acesteia.

Analizând cererea formulată, Curtea a constatat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 281 indice 2 C. proc. civ., instanța de apel dispunând în limitele învestirii și asupra obligației de plată a cheltuielilor de judecată.

Astfel, față de pârâta C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins pe acest temei acțiunea, această soluție făcând ca această parte procesuală să nu mai poată fi considerată căzută în pretenții și, pe cale de consecință, fiind înlăturată orice pretenție împotriva ei, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată. Această interpretare este confirmată și de considerentele deciziei Curții de Apel Brasov, în care s-a reținut în mod expres că vor fi respinse față de pârâta C. și cererile privind suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului A..

Împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă au declarat recurs pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. și reclamantul A..

Împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a declarat recurs pârâta C..

Motivele recursului declarat de S.C. B. S.R.L.:

Arată recurenta că soluția instanței de apel este greșită sub aspectul aprecierii asupra valorii despăgubirii ce se cuvine reclamantului, elementele de activ și pasiv patrimonial, valoarea reală considerată corectă de instanță fiind în realitate imposibil de determinat, regulile în materie de evaluare, precum și normele contabile aplicabile făcând imposibilă determinarea beneficiilor la care societatea poate fi obligată față de asociatul exclus.

Recurenta invocă faptul că asociatul exclus a sustras bunuri, valori și înscrisuri din societate, tocmai pentru a exclude pasivul de la evaluare. Or, în lipsa pasivului patrimonial nu se poate face o determinare a beneficiilor, prin lucrarea de expertiză contabilă întocmită în cauza, concluzionându-se în sensul imposibilității determinării datoriilor din lipsa documentelor contabile, astfel că aspectele reținute de instanța de apel, în sensul determinării pasivului prin raportul de expertiză, este greșită.

Susține, în acest sens că, prin raportul de expertiză contabilă întocmit de dna. expert F., s-a reținut că ultimul document contabil este bilanțul de la data de 30.06.2008 și balanța de verificare de la data de 30.09.2008, care a preluat datele din balanța sintetică de la data de 30.06.2008.

Momentul în raport cu care se impune determinarea pasivului patrimonial este data de 14.10.2008, când Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2845/14.10.2008 a dispus în sensul excluderii intimatului A. din societatea S.C. B. S.R.L.

Față de faptul că potrivit art. 224 din legea societăților comerciale asociatului exclus i se cuvin beneficiile până la data excluderii sale, este evident că valoarea beneficiilor stabilită de instanța de fond și menținută de instanța apel este nereală, tocmai pentru că faptul că nu se poate determina pasivul patrimonial ca element esențial în determinarea beneficiilor acordate asociatului exclus.

Instanța de apel a reținut că evaluarea trebuie să vizeze patrimoniul social și nu întreaga întreprindere, înlăturând astfel apărările recurentei în privința valorii reale, în raport cu care se impune determinarea beneficiilor cuvenite asociatului exclus.

Arată recurenta că, pentru determinarea corectă a beneficiilor rezultate din societate, nu se pot ignora înregistările contabile și valorile de activ și pasiv reflectate în contabilitate.

Recurenta consideră că, din intepretarea aceluiași articol 224 din legea nr. 31/1990, rezultă că asociatul exclus răspunde de pierderi, astfel că beneficiile la care este îndreptățit nu pot fi raportate la valoarea bunurilor imobile, deoarece activul societății comerciale nu este compus numai din imobile, valoarea de piață a imobilelor nefiind identică cu valoarea reală a activului patrimonial. Activul patrimonial trebuie apreciat prin raportare la înregistrările contabile, fără să se poată confunda activul patrimonial cu valoarea de piață a bunurilor imobile ce fac parte din acesta.

Arată recurenta că specificul evaluării patrimoniului unei societăți comerciale este dat de noțiunea de activ și pasiv patrimonial, în aceste elemente ale patrimoniului reflectându-se inclusiv amortizările contabile, pe care instanța de apel le-a considerat irelevante în aprecierea valorilor de activ.

Efectul excluderii este similar cu efectul retragerii asociatului din societate, atât retragerea cât și excluderea fac parte dintre modalitățile de încetare a raporturilor de asociere și constă în părăsirea societății cu consecința încetării calității de asociat.

Consideră că valoarea reținută de instanța de apel în sarcina S.C. B. S.R.L. ca și obligație de plată față de asociatul exclus este greșită, evaluarea întreprinderii fiind singura în măsură să determine valoarea reală la care societatea poate fi obligată.

Cu privire la criteriile de evaluare a societății comerciale și particularitatea unei asemenea evaluări, recurenta definește noțiunile de venituri și cheltuieli.

Arată că fiind în situația în care nu se pot determina beneficiile până la data excluderii reclamantului din societate, evaluarea elementelor de activ/constructii, la valoarea de piață de la momentul excluderii, reprezintă o valoare absolut nerelevantă.

Susține recurenta că există practic un drept al reclamantul de a fi obține beneficiile raportat la valoarea patrimoniului social și calculate până la data excluderii sale, și care pot fi determinate prin scăderea pasivului patrimonial din valoare de activ, stabilită conform criteriilor de evaluare a întreprinderii. De asemenea, față de obligația reclamantului de a suporta pierderile societății până la data excluderii sale, trebuie făcută o determinare concretă a pierderilor, acestea fiind evidențiate în contul de profit și pierderi al S.C. B. S.R.L., însă ascunderea actelor de către reclamant a făcut imposibilă determinarea lor concretă.

Recurenta susține că a invocat și a probat în fața instanței faptele reclamantului, care au condus la imposibilitatea stabilirii valorii pasivului patrimonial, însă instanța de apel a reținut că nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu judecarea cererii întemeiate pe prevederile art. 224 din Legea nr. 31/1990 comportamentul asociatului exclus.

Apreciază recurenta că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a considerat că nu poate fi reținut comportamentul asociatului exclus, deoarece acest aspect este determinant în vederea stabilirii beneficiilor cuvenite acestuia la data excluderii sale.

În concluzie, recurenta arată că în cadrul acțiunii în pretenții, întemeiate pe prevederile art. 224 din Legea 31/1990, beneficiile trebuie determinate avându-se în vedere elementele de activ patrimonial precum și cele de pasiv, astfel că, reaua-credință a asociatului exclus, manifestată tocmai prin sustragerea documentelor contabile și a bunurilor societății, făcută în scopul de a face imposibilă determinarea pasivului patrimonial, dovedește intenția de prejudiciere a societății.

Recurenta apreciază că se impune ca interesul personal al asociatului exclus să nu contravină interesului societar, patrimoniul societar contituind gajul general al tuturor creditorilor, de aceea, determinarea valorilor pe care societatea trebuie să le suporte, trebuie făcută prin evaluarea corectă a elementelor de activ și pasiv, or, în lipsa unei evaluări a întreprinderii, valoarea reală nu poate fi determinată, fiind în sensul și spiritul legii că beneficiile asociatului exclus nu pot fi echivalente cu contravaloarea bunurilor imobile ce aparțin societății comerciale.

Reaua-credință a reclamantului și culpa acestuia au fost reținute prin decizia de excludere nr. 2845/14.10.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că faptele acestuia nu pot fi ignorate, iar culpa sa în imposibilitatea determinării pasivului nu poate să nu fie avută în vedere, instanța de apel facând o greșită aplicare a legii atunci când a considerat că faptele asociatului exclus nu pot fi analizate în cadrul acțiunii întemeiate pe prevederile art. 224 din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât au efect direct asupra imposibilității stabilirii valorii beneficiilor pe care reclamantul le solicită.

Cu privire la determinarea elementelor de activ ale S.C. B. S.R.L., recurenta arată că instanța de apel a considerat suficient calcul matematic al valorii beneficiilor determinat prin: valoarea imobilelor - valoarea datoriilor = beneficii, însă nici activele nu sunt limitate la contravaloarea imobilelor și nici pasivul nu este limitat la contravaloarea datoriilor preluate din ultimul bilanț contabil (30.06.2008) înregistrat în contabilitate.

Arată că dacă activul net contabil este un indicator de bază al analizei financiare și este utilizat la estimarea valorii unei întreprinderi, calculându-se ca active minus datorii, reprezentând suma pe care acționarii/asociații întreprinderii ar primi-o în caz de lichidare (adică ceea ce rămâne din valorificarea activului, după plata datoriilor), atunci, determinarea valorii beneficiilor cuvenite asociatului exclus nu poate să ignore activul net contabil.

Recurenta susține că valuarea elementelor de activ s-a făcut superficial, limitându-se la o evaluare a unor bunuri imobile, și nu la patrimoniului de care face vorbire art. 224 alin. (2) din Legea 31/1990.

Consideră recurenta că evaluarea patrimoniului putea fi făcută numai printr-o expertiză în evaluarea întreprinderii, singura în măsură să determine cota proporțională din capitalul social cuvenită reclamantului până la data excluderii sale.

Tot în aprecierea legalității modalității de determinare a elementelor de activ, recurenta face precizarea reflexiei contabile a valorii suplimentare a activului net, reevaluat, care trece în contul de pasiv contabil 105 "rezerve din reevaluare", arătând că acest cont contabil a fost creat cu funcțiunea de a evidenția plusurile de valoare rezultate din evaluări, care în fapt sunt valori scriptice, ce nu pot fi asimilate veniturilor și nu pot influenta rezultatul financiar al întreprinderii.

Arată recurenta că la reevaluarea activelor imobilizate se are în vedere valoarea de inventar, iar Ordinul nr. 1752/2005, anexa 1, pct. 111, prevede că "În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital și rezerve". Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative."

Valoarea stabilită ca diferență în plus dintre valoarea contabilă și reevaluare se transformă în pasiv.

În opinia recurentei nu poate fi împărțit patrimoniul social al S.C. B. S.R.L., după regulile partajului între soți, chiar dacă cei doi asociați au avut la un moment dat această calitate.

Cu privire la determinarea pasivului patrimonial, recurenta arată că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert F. a avut ca obiective stabilirea valorii patrimoniului societății la momentul excluderii din societate a reclamantului A., respectiv la data de 14.10.2008 și stabilirea cotei ce îi revine reclamantului din patrimoniul societar, precum și stabilirea valorii potrivit prevederilor art. 224 alin. (2) din Legea 31/1990.

Expertul a arătat că documentele contabile puse la dispoziție de părți sunt insuficiente și sunt aferente unor perioade anterioare momentului 14.10.2008, și nu corespund cu cele solicitate în conformitate cu Standardul profesional nr. 35, astfel că nu se poate realiza lucrarea de expertiză cu obiectivele stabilite de instanța de judecată.

Arată recurenta că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2845/14.10.2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007 s-a reținut cu putere de lucru judecat că interzicerea accesului în sediul societății comerciale sau la actele contabile, dublate de încheierea unor acte de vânzare-cumpărare ce nu respectau formalitățile cerute de lege sunt elemente care vădesc voința autorului lor de a eluda actele normative ce reglementează buna funcționare a activității unei societăți comerciale, dispunând excluderea acestuia din S.C. B. S.R.L.

Deși prin hotărârea de excludere Înalta Curte a stabilit că fostul asociat A. a reținut actele contabile ale societății, iar expertul contabil numit în cauză a arătat că nu pot determina elementele de pasiv din lipsa acestor documente, totuși instanța de fond cât și cea de apel au făcut un calcul al valorii patrimoniului S.C. B. S.R.L., fără să observe, de fapt, că reclamantul se concentrează exclusiv pe elementele de activ, ascunzând pasivul societății, pentru a obține beneficii enorme.

Recurenta apreciază că determinarea beneficiilor raportate la valoarea patrimoniului societar nu poate fi făcută în lipsa pasivului, iar ascunderea valorilor de pasiv de către reclamantul-apelant, trebuia să fie constatată și sancționată.

În opinia recurentei, reclamantul a formulat o acțiune în pretenții folosindu-se de imposibilitatea determinării pasivului patrimonial, dorind împărțirea patrimoniului societar prin raportare exclusivă la elementele de activ ale societății calculate prin stabilirea valorii de piață a unor bunuri imobile.

Atât evaluarea societății printr-o expertiză pentru evaluarea bunurilor imobile, cât și incertidudinea ce planează asupra valorii pasivului patrimonial, sunt, potrivit recurentei, elemente care impiedică determinarea patrimoniului societății și implicit suma de bani aferentă cotei-părți cuvenite asociatului exclus.

Cu privire la prejudicierea societății de către reclamant, recurenta arată că după pronunțarea deciziei nr. 2845/14.10.2008 și efectuarea cuvenitelor mențiuni la O.R.C., reclamantul A. a fost convocat de către pârâta C. în calitate de asociat și administrator să se prezinte la sediul societății pentru a pune la dispoziție actele contabile și a realiza descărcarea de gestiune, reclamantul nedând curs acestor solicitări.

Ca urmare, în data de 04.11.2008, asociatul unic și administratorul C., cu ocazia pătrunderii în sediul societății pentru identificarea elementelor patrimoniale ale acesteia și pentru ridicarea înscrisurilor a încheiat proces-verbal în prezenta unor martori.

Cu această ocazie s-a descoperit că cele mai importante bunuri ale societății lipsesc de la sediul acesteia, respectiv: ștampilele, facturiere și chitanțiere împreună cu toate celelelalte documente financiar contabile aferente anului financiar în curs.

Arată că reclamantul a înstrăinat fără drept o parte din autoturismele și din bunurile aparținând societății și că a produs și alte prejudicii, atitudinea sa fiind una de pauperizare și devalizare a acesteia.

Astfel, odată cu pronunțarea hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție și modificarea actelor constituive ale societății, devenind asociat unic și administrator, interesându-se de situația societății din toate punctele de vedere, a constatat că societatea înregistra datorii la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor de stat, precum și faptul că reclamantul A. a ridicat peste 10.000 RON din conturile societății, acest lucru rezultând din extrasele de cont.

Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată S.C. B. S.R.L., recurenta arată că prin decizia atacată a fost obligată la plata sumelor de care reclamantul a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar, fiind astfel obligată atât la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în fața instanței de fond, cât și de cele avansate cu același titlu în fața instanței de apel, incluzând și contravaloarea ajutorului public judiciar.

Arată că a criticat valoarea de 36.656,89 RON la care a fost obligată prin hotărârea instanței de fond, care include atât onorarii experți și taxe judiciare de timbru, plătite de reclamant, însă taxa judiciară de timbru de 5.500 RON a fost achitată de reclamant în vederea repunerii cauzei pe rol, ca sancțiune a faptului că acesta nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 20.09.2011.

Împotriva acestei încheieri reclamantul a formulat recurs, însă acesta a fost respins prin decizia civilă nr. 1497/07.11.2011, astfel că acesta a fost nevoit să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere a cauzei pe rol.

În aceste condiții, taxa judiciară de timbru achitată de reclamant pentru cererea de repunere pe rol, nu poată fi pusă în sarcina pârâtei S.C. B. S.R.L., fiind culpa exclusivă a reclamantului de a nu fi prezent în cauză, atitudine pentru care judecătorul a dispus în mod corect sancțiunea procedurală prevăzută de art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., cu consecința obligării la plata taxei de timbru aferente cererii de repunere pe rol.

Obligarea recurentei la suportarea sumelor de care reclamantul-apelant A. a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar atât la fond cât și în calea de atac a apelului, este considerată de recurentă ca neîntemeiată, facilitățile fiind acordate acestuia pe criterii particulare, acte si dovezi pe care pârâtele nu le-au putut verifica și contesta în privința legalității și temeiniciei, cererea fiind analizată de judecător în camera de consiliu fără citarea părților.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă sunt, în esență, următoarele:

Deși curtea de apel a admis apelul formulat de aceasta și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, în dispozitivul deciziei recurate instanța nu a făcut nicio referire la înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată,.

Recurenta apreciază că se impune ca instanța de apel să dispună și exonerarea sa de la plata sumei de 36.656,89 RON, la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 427/C din data de 10.06.2015.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016:

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

A susținut recurentul-reclamant că instanța de apel nu a explicat cum a ajuns la concluzia că apelanta-pârâtă C. nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care, lacunară ca exprimare, Legea nr. 31/1990 nu dispune cu privire la calitatea procesuală pasivă a asociatului rămas în societate față de pretențiile asociatului exclus.

Arată recurentul că Legea nr. 31/1990 nu dispune strict asupra limitării calității procesuale pasive în aceste situații doar cu privire la societate, dimpotrivă, există prevederi în acest act normativ din care se desprinde ideea unei solidarități între societate și asociat, acesta fiind, din punctul de vedere al recurentului, raționamentul corect în speța de față.

Un alt motiv de recurs este cel prevăzut art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ., recurentul invocând că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia.

Susține recurentul că instanța de apel nu a analizat în esență actul juridic care stă la baza acțiunii, respectiv excluderea sa din S.C. B. S.R.L., care a generat prezenta acțiune.

Arată recurentul că excluderea asociatului, potrivit legii, se cere de ceilalți asociați și de societate împotriva asociatului care se vrea a fi exclus, motiv pentru care, dacă un asociat are calitatea procesuală activă pentru a cere excluderea altui asociat, el dobândind ulterior excluderii toate părțile sociale, acesta are alături de societate calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de asociatul exclus pentru obținerea drepturilor sale din societate.

În opinia recurentului, sociatul rămas în societate se îmbogățește (indirect) cu părțile sociale ale asociatului exclus, părți care se reflectă în patrimoniul societății.

Prin corespondent, arată că în situația excluderii, asociatul rămas în societate primește, ca și la cesiune, părțile sociale ale asociatului exclus, fiind firesc că pentru ele, trebuie plătit un preț în solidar cu societatea, preț care este limitat de dispozițiile art. 224 din Legea nr. 31/1990 la o parte proporțională din patrimoniul societății.

În motivul de recurs înteiemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul invocă faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei, instanța bazându-și motivarea pe considerații personale în privința obligațiilor societății.

În opinia recurentului, calitatea procesuală pasivă a asociatului rămas în societate se justifică prin faptul ca prin hotărârea judecătorească de excludere s-a modificat practic actul constitutiv, apelanta devenind unic asociat al societății. Mărindu-se cota acestui asociat, se măresc inclusiv drepturile, dar și obligațiile, recurentul apreciind că apelanta-pârâtă C. este obligată, în subsidiar, pentru datoriile societății față de acesta.

Potrivit recurentului, calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. este evidentă și în contextul faptic în care aceasta, în calitate de unic asociat și administrator al societății după excluderea sa, a procedat cu bună știință la devalizarea societății.

Recurentul susține că, așa cum a arătat în fața instanței de apel, până la 31.12.2005 a capitalizat în societate suma de 215.777 RON și a retras suma de 57.754 RON, rezultând practic că suma de 158.023 RON, cu care s-a capitalizat societatea era în exclusivitate contribuția sa proprie. Suma ca atare se regăsește în suma de 461.971,86 RON din contul 455.

Arată, de asemenea, recurentul că din anul 2005 până în noiembrie 2008, s-a ocupat singur de societate, contribuind cu diverse sume de bani pentru susținerea activității societății, care au totalizat suma de 461.971,86 RON, menționați de expertul F. în categoria "asociați conturi curente - cont 455". Deși suma respectivă era contribuția sa exclusivă, pârâta a cumpărat de la societate imobile, stabilind prin contractele de vânzare-cumpărare că prețul pe care ar fi trebuit să îl plătească aceasta (273.000 RON și 126.000 RON) se deduce din dreptul său de creanță reflectat la 28.02.2009 și la finele anului 2009 în contul 455 asociați conturi curente (contract autentificat sub nr. x din 15.05.2009 de B.N.P. G. și contract autentificat sub nr. x din 29.12.2009 de același notar public).

Mai mult, pârâta C. a vândut al doilea imobil cumpărat de la societate către un terț în schimbul sumei de 80.000 Euro (în condițiile în care prețul cu care ea l-a cumpărat de la societate, prin stingerea creanței, a fost de 126.000 RON).

Continuând seria actelor frauduloase pentru societate, C., care la acest moment este unic asociat și administrator la societate, a blocat imobilele aparținând societății S.C. B. S.R.L. identificate cu număr CF x și x pentru vânzare, intenționând să le vândă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Tot prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., arătă că potrivit dispozițiilor art. 136 din același cod, excepțiile de procedură care nu au fost propuse prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului în cazurile și în condițiile legii.

Apelanții - pârâți nu au invocat nici prin întâmpinare și nici la prima zi de înfățișare excepția lipsei calității procesuale pasive și raportat la faptul că această excepție nu este prevăzută de dispozițiile art. 158 - 166 din vechiul C. proc. civ. ca făcând parte din categoria excepțiilor de ordine publică, apreciază că apelanele-pârâte sunt decăzute din dreptul de a invoca această excepție direct în apel. Cu toate acestea, instanța de apel a depășit aceste critici ale sale și, încălcând și aplicând greșit legea, a admis aceasta excepție.

Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă sunt, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, Curtea de Apel Brașov a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 627Ap din 26 aprilie 2016, reținându-se că din considerentele deciziei mai sus amintite rezultă că urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., s-a respins față de această pârâtă cererea de suportare a cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului de instanța de fond.

Recurenta susține că a formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 627Ap din 26 aprilie 2016, apreciind că se impune ca aceasta să cuprindă soluția dată asupra tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.

Chiar dacă prin considerentele deciziei nr. 627Ap din 26 aprilie 2016 s-a reținut că urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive se respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu pârâta C., apreciază că această soluție trebuia să fie cuprinsă expres în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând, cererea de recurs formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) și al) art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că recursul este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1- 9.

Conform art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9.

Dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, se constată că pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat formal, în susținerea recursului său, dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 din vechiul C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, respectiv art. 224 din Legea nr. 31/1990, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ., astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs vizează greșita apreciere asupra valorii despăgubirii ce se cuvine reclamantului, recurenta S.C. B. S.R.L. arătând elementele de pasiv patrimonial sunt imposibil de determinat.

Argumentele aduse de recurentă privesc sustragerea de bunuri din societate de către reclamant, raportul de expertiză întocmit de expertul F., momentul la care se impune determinarea pasivului social, aspecte care nu vizează legalitatea hotărârii, ci temeinicia acesteia.

Recurenta invocă greșita aplicare a legii de către instanța de apel referitor la faptul că nu a fost avut în vedere comportamenul asociatului exclus, deoarece acest aspect este considerat determinant cu privire la stabilirea beneficiilor cuvenite la data excluderii din societate a reclamantului A..

De asemenea, recurenta S.C. B. S.R.L. contestă modul de stabilire a elementelor de activ, arată că determinarea pasivului patrimonial este imposibil de determinat, având în vedere reaua-credință a reclamantului, constatată cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2845 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2007.

Un alt argument în susținerea recursului privește prejudicierea societății prin faptele reclamantului A., care nu a fost avută în vedere de către instanța de apel, respectiv înstrăinarea din patrimoniul societății a unor autoturisme și bunuri, neachitarea către bugetele de stat și ale asigurărilor sociale ale sumelor datorate, precum și a sumelor datorate furnizorilor de utilități.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte vizează netemeinicia hotărârii recurate, exprimând nemulțumirea recurentei cu privire la situația de fapt, respectiv la interpretarea dată de instanța de apel probelor în baza cărora a fost soluționată cererea de apel, care exced controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate.

Raportat la modul de redactare a cererii de recurs, reiese că pârâta S.C. B. S.R.L. nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 304 pct. 9 a fost făcută doar formal.

Un ultim argument al cererii de recurs aparținând S.C. B. S.R.L. vizează greșita obligare a recurentei la plata sumei de 5.500 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de către reclamantul A. pentru repunerea cauzei pe rol, precum și cu privire la suportarea sumelor de care acesta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar.

Nici acest agument nu poate fi reținut, Instanța supremă reținând că verificarea cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. presupune verificarea aspectelor ce țin de temeinicia modului de soluționare a acestui capăt de cerere accesoriu, procedură care excede controlului de legalitate specific recursului.

Recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă este, de asemenea, nul.

Înalta Curte constată că sigura critică a recursului vizează faptul că în dispozitivul deciziei atacate nu s-a menționat înlăturarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată, acest lucru impunându-se ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâta C..

Deși a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., recursul nu conține niciun argument de nelegalitate cu privire decizia civilă nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, motiv pentru Instanța va aplica sancțiunea nulității recursului.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei mai sus menționate este nefondat, motivat de următoarele argumente:

În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., recurentul invocă faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel nearătând argumentele care au dus la concluzia că pârâta C. nu are calitatea procesuală pasivă.

A apreciat recurentul în acest sens că dispozițiile Legii nr. 31/1990 sunt lacunare cu privire la calitatea procesuală pasivă a asociatului rămas în societatea în urma excluderii celuilalt asociat, existând în cuprinsul acestui text de lege dispoziții care susțin ideea unei solidarități într asociat și societate în cazul cererii prin care asociatul exclus pretinde partea care i se cuvine din societate.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu poate fi reținut.

Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 " Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia."

Cu privire la acest motiv de recurs, se impune precizarea că patrimoniul persoanei jurice este acel element constitutiv, care este alcătuit din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial, ce au ca titular persoana juridică însăși.

Patrimoniul persoanelor juridice este distinct de patrimoniul persoanelor fizice sau persoanelor juridice care intră în componența sa, acesta permițând persoanei juridice să aibă o răspundere patrimonială proprie și să participe la circuitul civil în nume propriu.

Raportat la aceste considerente, reiese că, în acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, calitatea procesuală pasivă aparține în exclusivitate societății comerciale.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din vechiul C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Înalta Curte constată că instanța de apel a arătat considerentele pentru care a apreciat că în speță calitatea procesuală pasivă aparține în exclusivitate societății, soluționarea excepției fiind legală, raportat la dispozițiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Următorul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ., recurentul invocând ca instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia, respectiv nu a analizat în esență actul juridic care a stat la baza acțiunii, respectiv excluderea reclamantului din S.C. B. S.R.L., care a generat litigiul dedus judecății. Raportat la acest argument, recurentul apreciază că pârâta C. avea calitate procesuală pasivă.

În sensul legii procesuale civile, interpretarea greșită de către instanță a actului juridic dedus judecății (prin schimbarea naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia) vizează interpretarea dată actului juridic încheiat de părțile litigante, care guvernează raporturile dintre acestea, și în legătură cu care s-a născut diferendul între ele, iar nu interpretarea dată de instanță probelor administrate în vederea soluționării cauzei sau situația de fapt ce stă la baza litigiului.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ.

În motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul invocă tot nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C..

Arată în acest sens recurentul în susținerea acestui motiv de recurs că în opinia sa, calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. se justifică prin faptul că urmare a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus excluderea din S.C. B. S.R.L. a asociatului A., pârâta a devenit asociat unic, fiind obligată în solidar cu societatea pentru suma ce i se cuvine, reprezintând partea proporțională din patrimoniul social.

Situația de fapt expusă de recurent cu privire la sumele pe care le-a acordat cu titlu de împrumut S.C. B. S.R.L. și la actele de vânzare-cumpărare încheiate de această pârâtă, având ca obiect bunuri din patrimoniul acestei societăți reprezintă aspecte care exced căii de atac a recursului, care vizează în exclusivitate aspecte de nelegalitate, motiv pentru care nu vor fi analizate.

De altfel, Înalta Curte, așa cum reiese din argumentele expuse anterior, a constatat legala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâta C., motiv pentru care aceste argumente nu vor fi reluate.

Un ultim aspect invocat de recurent, tot prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 136 din același cod.

Arată în acest sens recurentul că raportat la dispozițiile legale mai sus invocate, excepțiile de procedură care nu au fost invocate prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică.

În condițiile în care pârâtele nu au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu respectare limitelor temporale stabilite de legiuitor, recurentul apreciază că acestea erau decăzute din dreptul de a invoca această excepție direct în apel.

Înalta Curte constată că excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, abolută și peremptorie, fiind în strânsă legătură cu dreptul la acțiune, ce poate fi invocată în orice stadiu al pricinii, motiv pentru care dispozițiile art. 136 și art. 158-166 din vechiul C. proc. civ., invocate de către recurent, ce reglementează excepțiile de procedură nu sunt incidente în cauză.

Recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă este, de asemenea, nefondat.

În motivarea recursului, pârâta C. arată că față de soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, dispozitivul deciziei recurate trebuie să cuprindă în mod expres dispoziția de exonerare a sa de la plata sumei de 36.656,89 RON, la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 427/C din data de 10.06.2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016 s-a menționat în mod expres, că urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., vor fi respinse față de această pârâtă și cererile privind suportarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului A..

Raportat la aceste aspecte, în mod legal instanța de apel, prin decizia civilă nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016 a respins cererea pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 627/Ap/26.04.2016 formulată de apelanta-pârâtă C..

În consecință, constatând că recurentele - pârâte S.C. B. S.R.L. și C. nu s-au conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) din același cod, va aplica cererilor de recurs declarate împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016 sancțiunea nulității.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 627 Ap din 26 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1014/Ap din 12 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2017.