ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 405/2018

Decizia nr. 405/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 393A din data de 27 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, invocată de reclamant. A admis apelul declarat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 157 din data de 12 februarie 2016 și a încheierii din data de 11 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A.. A schimbat în parte sentința apelată și încheierea din data de 11 septembrie 2015, în sensul că: A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca prescrisă. A menținut soluția privind respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 157 din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015. A respins apelul incident declarat de apelantul-pârât B. împotriva Sentinței civile nr. 157 din data de 12 februarie 2016, ca lipsit de interes. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 octombrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 393A din data de 27 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că prezenta cale de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului. Constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru, a dispus comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, precum și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și ale art. 483 alin. (2) C. proc.

civ. în ceea ce privește sintagma "în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare". Totodată, a solicitat suspendarea judecării recursului până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției invocate. Prin punctul de vedere formulat la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea căii de atac, ca inadmisibilă. Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat punct de vedere referitor la raportul întocmit în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea din data de 23 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015/a1, a admis, în parte, cererea formulată de recurentul-reclamant A. în Dosarul nr. x/2015.

A dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în ceea ce privește sintagma: "în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare". A respins cererea de suspendare a judecării recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015, formulată de recurentul-reclamant A.. Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 16 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și B. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 6.750.000 lei, reprezentând daune materiale și morale, în baza art. 504 C. proc. pen., ca urmare a soluției de achitare dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 480 din 11 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2010.

La data de 28 ianuarie 2015 a fost depusă de către reclamant o precizare a acțiunii, în sensul că s-a arătat că solicită 35.000 lei, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea onorariilor de avocat achitate pentru asistarea sa în cadrul dosarului penal, cheltuieli materiale determinate de înrăutățirea stării sale de sănătate și alte cheltuieli cu întreținerea familiei sale, precum și suma de 6.715.000 lei, reprezentând daune morale. La data de 6 martie 2015, pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, în susținerea căreia a arătat că a fost depășit termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. (2) din fostul C. proc.

pen. De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la prevederile art. 504 alin. (4) din fostul C. proc. pen., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate. La data de 3 septembrie 2015 a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. (2) din C. proc. pen. era deja împlinit la data formulării prezentei acțiuni, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin încheierea din data de 11 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și a calificat drept apărare de fond excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 157 din 12 februarie 2016, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și l-a obligat pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să achite reclamantului suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale pentru privarea nelegală de libertate la care a fost supus acesta în perioada 9 martie 2010 - 10 martie 2010. A respins în rest cererea ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză și a luat act că reclamantul solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 393A din data de 27 aprilie 2017, a schimbat în parte sentința apelată și încheierea din data de 11 septembrie 2015, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca prescrisă, și a menținut soluția privind respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.. În speță, hotărârea atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-un litigiu având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, în raport de prevederile alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Totodată, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, modificată prin O.U.G.

nr. 95/2016, prevede că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor începute cu data de 1 ianuarie 2019, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În raport de textele legale menționate, se constată că Decizia civilă nr. 393A din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, într-un litigiu având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare, este definitivă și nu este supusă recursului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 393A din data de 27 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 393A din data de 27 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018. Procesat de GGC - CL