ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4131/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 03.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 539 - 541 C. proc. pen., solicitând obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de 11.000 RON și a daunelor morale în cuantum de 300.000 RON, reprezentând prejudiciul suferit pentru privarea nelegală de libertate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 539 și urm. C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituție și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Sentința civilă nr. 1184 din 18 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant, ca prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Prin Decizia civilă nr. 1064A din data de 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul reclamantului, sens în care a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de către Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 martie 2018.

La data de 7 septembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La aceeași dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Înalta Curte reține că litigiul inițiat de reclamant intră în sfera cererilor având ca obiect reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 539 - 541 C. proc. pen.

Așa fiind, prin raportare la dispozițiile legale evocate anterior, reiese că Decizia civilă nr. 1064A din data de 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, atacată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare pe calea recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., amintite în cadrul prezentei hotărâri.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Deciziei nr. 1064A din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV