ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1683/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 129/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel cum a fost precizată.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul B. în calitate de moștenitor al reclamantei A. a formulat cerere de revizuire înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 23 martie 2015, în dosarul nr. x/2015 întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, art. 304 pct. 6, art. 323-326 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire împotriva sentinței civile nr. 129/PI/24.01.2014 și schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 687/08.04.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2015 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. în calitate de moștenitor al reclamantei A., împotriva sentinței civile nr. 129/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2012 în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că cererea de revizuire este o cale de atac extraordinară, admisibilă doar în condițiile și cazurile strict delimitate de lege, reținând că în speță, nu există situația de fapt reglementată de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., întrucât dispozitivul hotărârii contestate este foarte clar, în sensul că instanța a respins acțiunea, pronunțându-se în limitele cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, iar dispozitivul sentinței nu cuprinde alte dispoziții contradictoriii cu soluția dată pe fondul cererii.

Împotriva deciziei civile nr. 687/08.04.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2015 a formulat recurs revizuientul B. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 313 din 10 septembrie 2015 a respins recursul formulat de recurentul revizuent B. în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 687 din 8 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul x/2015, reținând că tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii atunci când a constatat că nu sunt incidente în speță, dispozițiile art. 322 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, contestatorul B. a formulat contestație în anulare, iar prin încheierea din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Această încheiere a fost îndreptată din oficiu, prin încheierea din 9 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că, s-a menționat că, din partea Parchetului a participat la judecarea cauzei doamna procuror C., care a pus concluzii de suspendare a prezentei cauzei, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, contestatorul B. a formulat cerere de recurs depusă la data de 2 martie 2017, iar la 13 noiembrie 2017 a depus motivele de recurs.

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate întrucât aceasta a fost pronunțată cu încălcarea normelor legale în materie.

În argumentarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ., totodată susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest context, recurentul susține că, potrivit Legii nr. 221/2009, la proces participă și Ministerul Public, prin reprezentant, participarea acestuia fiind obligatorie, iar încălcarea acestei norme imperative atrage nulitatea hotărârii.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B., pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, analizând actele dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția inadmisibilității recursului, în considerarea următoarelor argumente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional, în art. 129 din Constituția României, dar și în art. 457 C. proc. civ.

În speța dedusă judecății, contestatorul B. a declarat recurs împotriva încheierii din 26 ianuarie 2017, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 313 din 10 septembrie 2015, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins irevocabil recursul formulat de recurentul revizuent B..

Conform prevederilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Or, în speță, contestația în anulare vizează o hotărâre irevocabilă, pronunțată în calea de atac a recursului, nesusceptibilă de a mai fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile extraordinare de atac.

Altfel spus, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., evocate, decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.

Prevederile legale evocate trebuie coroborate cu cele ale art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. așa încât, nici împotriva încheierii de suspendare a cauzei dispusă de instanță, în cadrul dosarului vizând contestația în anulare, nu se mai poate exercita calea de atac a recursului.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 137 alin. (1) și art. 320 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2017.