ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 156 din data de 7 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14380/63/2007, Tribunalul Dolj, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul A.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicând dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.; a fost admisă acțiunea civilă formulată de S.C.J.U. Craiova și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 481,62 RON despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

S-a reținut, în fapt, că în ziua de 1 februarie 2005, în jurul orelor 12,00 între inculpatul A.M.R., deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova pentru executarea unei pedepse de 4 ani închisoare și partea vătămată M.C.M., deținut în același penitenciar pentru executarea unei pedepse de 12 ani închisoare a izbucnit un conflict în timp ce se aflau în atelierul penitenciarului, conflict aplanat de personalul de pază. Ulterior, în jurul orelor 13,00 - 14,00 când cei doi s-au deplasat la cantina penitenciarului, între ei a reizbucnit conflictul. În momentul în care un grup de deținuți în care se afla și partea vătămată M.C.M. părăsea sala de mese, inculpatul însoțit de alte patru persoane s-a ridicat de la masă și, îndreptându-se în fugă spre grupul respectiv înarmat cu un cuțit confecționat artizanal, i-a aplicat părții vătămate, din spate, mai multe lovituri în zona hemitoracelui stâng și drept.

Imediat după aceea, în holul sălii de mese, a început o altercație generală în care au fost implicați 10 - 15 deținuți, fiind necesară intervenția gardienilor, iar inculpatul a fost imobilizat de locțiitorul șefului de tură, martorul C.C.M., care l-a și deposedat de cuțit. Examinarea medico-legală a părții vătămate a stabilit că aceasta a fost internată în Spitalul Craiova - Secția chirurgie toracică în perioada 1 - 4 februarie 2005 cu diagnosticul: plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng; pneumotorax parțial stâng; traumatism cranio-cerebral cu hematom și multiple plăgi înțepate nepenetrante hemitorace drept, leziuni care puteau data din 1 februarie 2005 și care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul, iar prin Decizia penală nr. 87 din 19 iunie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis cu majoritate apelul inculpatului A.M.R., a desființat hotărârea atacată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., respingând și acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Craiova. Instanța de apel a reținut că există dubiu cu privire la identitatea realului agresor al victimei, dubiu care trebuie să-i profite inculpatului, iar la baza condamnării nu pot sta decât probe certe și concludente, iar nu prezumții întemeiate pe un probatoriu administrat cu încălcarea dispozițiilor legale.

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului deși din coroborarea probelor administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, cu respectarea dispozițiilor legale în materia administrării probelor a rezultat fără dubiu că inculpatul este autorul agresiunii în urma căreia partea vătămată M.C.M. a suferit leziuni care i-au pus viața în primejdie. Parchetul a solicitat casarea deciziei recurate și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv menținerea sentinței penale pronunțată de prima instanță.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, este întemeiat. Din analiza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal rezultă cu certitudine că inculpatul A.M.R. este autorul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. comisă asupra părții vătămate M.C.M. la data de 1 februarie 2005 în incinta Penitenciarului de Minori și Tineri Craiova. În acest sens, concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză, potrivit căruia partea vătămată a prezentat leziuni de violență produse prin loviri cu un corp tăietor-înțepător - mențiune care exclude folosirea mai multor "arme" de acest gen - se coroborează cu declarațiile martorilor C.D.D., locțiitorul șefului de tură din penitenciar, care dealtfel, l-a imobilizat și dezarmat pe inculpat și A.E.

- subofițer în cadrul penitenciarului, care au confirmat faptul că dintre deținuții implicați în conflict numai inculpatul A.M.R. avea asupra sa un cuțit confecționat artizanal. Martorul R.M., coleg de cameră cu inculpatul a declarat că l-a văzut pe inculpat în holul cantinei lovindu-l pe partea vătămată cu un obiect pe care îl avea în mână, apoi a observat pe partea vătămată la ieșirea din cantină că era tăiat, iar la revenirea în cameră inculpatul i-a relatat martorului că "l-a tăiat pe M.C.". Audiat în fața instanței de judecată, martorul și-a menținut declarația și a relatat că a fost de față la conflictul iscat în sala de mese a penitenciarului între inculpat și partea vătămată, conflict în timpul căruia inculpatul l-a tăiat cu un cuțit pe acesta din urmă.

Relatările martorului sunt confirmate chiar de inculpat care, în declarația dată în fața procurorului la 21 aprilie 2005 a recunoscut că "a lovit cu cuțitul pe partea vătămată, iar în momentul în care a ajuns în cameră și-a dat seama ce a făcut". Ulterior, deși instanța de fond și de apel au depus diligențe pentru ca inculpatul, aflat în stare de libertate să se prezinte la judecată pentru a fi audiat, acesta nu s-a prezentat, instanțele dispunând citarea lui la domiciliul cunoscut dar și prin afișare la ușa Consiliului Local Craiova față de împrejurarea că părinții inculpatului împreună cu care acesta a locuit au declarat că fiul lor era plecat de mai mult timp, fără ca ei să cunoască locul în care se află.

Declarația martorului C.D.D. care a perceput nemijlocit conflictul care a avut loc între deținuți și a intervenit pentru a-i despărți, confirmând faptul că inculpatul era înarmat cu un cuțit confecționat artizanal se coroborează cu declarațiile martorilor D.N., S.M.C. și M.S.M. care l-au văzut pe inculpat înțepând-o pe partea vătămată cu un cuțit. Semnificativ este și faptul că din verificările efectuate în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri Craiova cu privire la incidentul care a avut loc nu a rezultat că ar fi fost ridicate cu acea ocazie obiecte tăietoare-înțepătoare de la alte persoane decât de la inculpat, neexistând dovezi care să ateste faptul că și alți deținuți dintre cei implicați în conflictul derulat la 1 februarie 2005 ar fi avut asupra lor astfel de obiecte apte să producă leziunile suferite de partea vătămată.

În raport de probatoriile administrate în cauză din a căror coroborare rezultă fără dubii existența unui conflict direct între inculpat și partea vătămată, în timpul căruia inculpatul asupra căruia s-a dovedit că exista un corp tăietor-înțepător, a exercitat violențe asupra părții vătămate, folosind obiectul confecționat artizanal apt să producă leziunile menționate în actele medico-legale, Înalta Curte apreciază că soluția de achitare dispusă de instanța de apel este greșită. Aprecierea instanței de apel în sensul că declarația inculpatului dată în fața procurorului la data de 21 aprilie 2005, prin care recunoaște săvârșirea faptei pe care a descris-o în amănunt, constituie un act lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor privind dreptul la apărare, nu este întemeiată.

În condițiile în care declarația respectivă a fost dată de inculpat înainte de a fi pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, pentru care urmărirea penală a fost începută la 4 mai 2007, asigurarea asistenței juridice pentru inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 171 C. proc. pen. nu era obligatorie, declarația fiind dată în faza actelor premergătoare prevăzute de art. 224 alin. (1) C. proc. pen. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este întemeiat, astfel că îl va admite ca atare, va casa decizia pronunțată de instanța de apel și va menține sentința penală a primei instanțe prin care în mod legal și justificat s-a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, la o pedeapsă la a cărei individualizare s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, se constată că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de prima instanță este în măsură să satisfacă cerințele impuse de art. 52 C. pen. privind scopurile sancțiunii penale, la stabilirea acesteia avându-se în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat infracțiunea dar și circumstanțele personale ale inculpatului care, aflat în stare de libertate, s-a sustras urmăririi penale, lipsind și de la cercetarea judecătorească, prezentându-se la un singur termen în fața instanței de recurs când a solicitat și i s-a acordat termen pentru angajarea unui apărător ales și i s-a pus în vedere să se prezinte pentru a fi audiat, după care nu s-a mai prezentat.

Văzând și dispozițiile art. 912 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 87 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul A.M.R. Casează decizia penală atacată. Menține Sentința penală nr. 156 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.