ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 156 din data de 7 aprilie 2008,

pronunțată în Dosarul nr. 14380/63/2007, Tribunalul Dolj, secția penală, l-a

condamnat pe inculpatul A.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicând

dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.; a fost admisă acțiunea

civilă formulată de S.C.J.U. Craiova și a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 481,62 RON despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente de la

rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

S-a reținut, în fapt, că în ziua de

1 februarie 2005, în jurul orelor 12,00 între inculpatul A.M.R., deținut în

Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova pentru executarea unei pedepse de 4

ani închisoare și partea vătămată M.C.M., deținut în același penitenciar pentru

executarea unei pedepse de 12 ani închisoare a izbucnit un conflict în timp ce

se aflau în atelierul penitenciarului, conflict aplanat de personalul de pază.

Ulterior, în jurul orelor 13,00 -

14,00 când cei doi s-au deplasat la cantina penitenciarului, între ei a

reizbucnit conflictul.

În momentul în care un grup de

deținuți în care se afla și partea vătămată M.C.M. părăsea sala de mese,

inculpatul însoțit de alte patru persoane s-a ridicat de la masă și,

îndreptându-se în fugă spre grupul respectiv înarmat cu un cuțit confecționat

artizanal, i-a aplicat părții vătămate, din spate, mai multe lovituri în zona

hemitoracelui stâng și drept.

Imediat după aceea, în holul sălii

de mese, a început o altercație generală în care au fost implicați 10 - 15

deținuți, fiind necesară intervenția gardienilor, iar inculpatul a fost

imobilizat de locțiitorul șefului de tură, martorul C.C.M., care l-a și

deposedat de cuțit.

Examinarea medico-legală a părții vătămate

a stabilit că aceasta a fost internată în Spitalul Craiova - Secția chirurgie

toracică în perioada 1 - 4 februarie 2005 cu diagnosticul: plagă înjunghiată

penetrantă hemitorace stâng; pneumotorax parțial stâng; traumatism

cranio-cerebral cu hematom și multiple plăgi înțepate nepenetrante hemitorace

drept, leziuni care puteau data din 1 februarie 2005 și care au necesitat 25 de

zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul, iar prin Decizia

penală nr. 87 din 19 iunie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis cu majoritate

apelul inculpatului A.M.R., a desființat hotărârea atacată și, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 C. pen., respingând și acțiunea civilă formulată de

Spitalul Clinic Craiova.

Instanța de apel a reținut că există

dubiu cu privire la identitatea realului agresor al victimei, dubiu care

trebuie să-i profite inculpatului, iar la baza condamnării nu pot sta decât

probe certe și concludente, iar nu prezumții întemeiate pe un probatoriu

administrat cu încălcarea dispozițiilor legale.

Decizia pronunțată de instanța de

apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în

esență că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului deși din coroborarea

probelor administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, cu

respectarea dispozițiilor legale în materia administrării probelor a rezultat

fără dubiu că inculpatul este autorul agresiunii în urma căreia partea vătămată

M.C.M. a suferit leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Parchetul a solicitat casarea

deciziei recurate și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a

fost trimis în judecată, respectiv menținerea sentinței penale pronunțată de

prima instanță.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, este întemeiat.

Din analiza probatoriului

administrat pe parcursul procesului penal rezultă cu certitudine că inculpatul

A.M.R. este autorul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. comisă asupra părții vătămate M.C.M. la

data de 1 februarie 2005 în incinta Penitenciarului de Minori și Tineri

Craiova.

În acest sens, concluziile

raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză, potrivit căruia partea

vătămată a prezentat leziuni de violență produse prin loviri cu un corp

tăietor-înțepător - mențiune care exclude folosirea mai multor "arme"

de acest gen - se coroborează cu declarațiile martorilor C.D.D., locțiitorul

șefului de tură din penitenciar, care dealtfel, l-a imobilizat și dezarmat pe

inculpat și A.E. - subofițer în cadrul penitenciarului, care au confirmat

faptul că dintre deținuții implicați în conflict numai inculpatul A.M.R. avea

asupra sa un cuțit confecționat artizanal.

Martorul R.M., coleg de cameră cu

inculpatul a declarat că l-a văzut pe inculpat în holul cantinei lovindu-l pe

partea vătămată cu un obiect pe care îl avea în mână, apoi a observat pe partea

vătămată la ieșirea din cantină că era tăiat, iar la revenirea în cameră inculpatul

i-a relatat martorului că "l-a tăiat pe M.C.".

Audiat în fața instanței de

judecată, martorul și-a menținut declarația și a relatat că a fost de față la

conflictul iscat în sala de mese a penitenciarului între inculpat și partea

vătămată, conflict în timpul căruia inculpatul l-a tăiat cu un cuțit pe acesta

din urmă.

Relatările martorului sunt

confirmate chiar de inculpat care, în declarația dată în fața procurorului la

21 aprilie 2005 a recunoscut că "a lovit cu cuțitul pe partea vătămată,

iar în momentul în care a ajuns în cameră și-a dat seama ce a făcut".

Ulterior, deși instanța de fond și

de apel au depus diligențe pentru ca inculpatul, aflat în stare de libertate să

se prezinte la judecată pentru a fi audiat, acesta nu s-a prezentat, instanțele

dispunând citarea lui la domiciliul cunoscut dar și prin afișare la ușa

Consiliului Local Craiova față de împrejurarea că părinții inculpatului

împreună cu care acesta a locuit au declarat că fiul lor era plecat de mai mult

timp, fără ca ei să cunoască locul în care se află.

Declarația martorului C.D.D. care a

perceput nemijlocit conflictul care a avut loc între deținuți și a intervenit

pentru a-i despărți, confirmând faptul că inculpatul era înarmat cu un cuțit

confecționat artizanal se coroborează cu declarațiile martorilor D.N., S.M.C.

și M.S.M. care l-au văzut pe inculpat înțepând-o pe partea vătămată cu un

cuțit.

Semnificativ este și faptul că din

verificările efectuate în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri Craiova cu

privire la incidentul care a avut loc nu a rezultat că ar fi fost ridicate cu

acea ocazie obiecte tăietoare-înțepătoare de la alte persoane decât de la

inculpat, neexistând dovezi care să ateste faptul că și alți deținuți dintre

cei implicați în conflictul derulat la 1 februarie 2005 ar fi avut asupra lor

astfel de obiecte apte să producă leziunile suferite de partea vătămată.

În raport de probatoriile

administrate în cauză din a căror coroborare rezultă fără dubii existența unui

conflict direct între inculpat și partea vătămată, în timpul căruia inculpatul

asupra căruia s-a dovedit că exista un corp tăietor-înțepător, a exercitat

violențe asupra părții vătămate, folosind obiectul confecționat artizanal apt

să producă leziunile menționate în actele medico-legale, Înalta Curte apreciază

că soluția de achitare dispusă de instanța de apel este greșită.

Aprecierea instanței de apel în

sensul că declarația inculpatului dată în fața procurorului la data de 21

aprilie 2005, prin care recunoaște săvârșirea faptei pe care a descris-o în

amănunt, constituie un act lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu

încălcarea dispozițiilor privind dreptul la apărare, nu este întemeiată.

În condițiile în care declarația

respectivă a fost dată de inculpat înainte de a fi pus sub învinuire pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, pentru care urmărirea penală a

fost începută la 4 mai 2007, asigurarea asistenței juridice pentru inculpat în

conformitate cu dispozițiile art. 171 C. proc. pen. nu era obligatorie,

declarația fiind dată în faza actelor premergătoare prevăzute de art. 224 alin.

(1) C. proc. pen.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova este întemeiat, astfel că îl va admite ca atare, va casa decizia

pronunțată de instanța de apel și va menține sentința penală a primei instanțe

prin care în mod legal și justificat s-a dispus condamnarea inculpatului pentru

fapta pentru care a fost trimis în judecată, la o pedeapsă la a cărei

individualizare s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Astfel, se constată că pedeapsa de 6

ani închisoare aplicată de prima instanță este în măsură să satisfacă cerințele

impuse de art. 52 C. pen. privind scopurile sancțiunii penale, la stabilirea

acesteia avându-se în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei

comise, împrejurările în care s-a consumat infracțiunea dar și circumstanțele

personale ale inculpatului care, aflat în stare de libertate, s-a sustras

urmăririi penale, lipsind și de la cercetarea judecătorească, prezentându-se la

un singur termen în fața instanței de recurs când a solicitat și i s-a acordat

termen pentru angajarea unui apărător ales și i s-a pus în vedere să se

prezinte pentru a fi audiat, după care nu s-a mai prezentat.

Văzând și dispozițiile art. 912

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 87

din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe

inculpatul A.M.R.

Casează decizia penală atacată.

Menține Sentința penală nr. 156 din

7 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2009.