ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2017

Asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x la data de 7 iulie 2015 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate îndeplinirea condițiilor contractuale ale cererilor de optimizare ale proiectului, propuse de reclamantă și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la aprobarea acestora, în mod separat sau împreună.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de antreprenor și B. S.A., în calitate de autoritate contractantă, s-a încheiat Contractul x/04.11.2014 privind realizarea proiectului "Colectoare apă uzată Ghimbav - Stația de Epurare Brașov - Stația de Epurare Feldioara, Codlea - Stația de Epurare Feldioara și Aducțiune nouă Stupini - Feldioara, LOT 1".

Reclamanta a mai arătat că, în legătură cu contractual încheiat între părți, au fost emise două propuneri de optimizare ale căror beneficii au fost admise și recunoscute în unanimitate de către reprezentanții pârâtei în cadrul procedurii de conciliere ce a avut loc la data de 10 iunie 2015, propuneri ce aveau ca efect urgentarea terminării lucrărilor, reducerea costurilor de execuție, întreținere și exploatare, îmbunătățirea eficienței lucrărilor și rezolvarea problemelor în legătură cu neconcordanțele existente între proiectul initial și condițiile reale ale terenului.

Prin sentința arbitrală nr. 28 din 15 martie 2016 pronunțată de Tribunalul arbitral în dosarul nr. x/2015 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă cererea de arbitrare. Totodată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 70.600 RON cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei sentințe, a formulat acțiune în anulare reclamanta A., care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.

La 3 ianuarie 2017, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 451-453 C. proc. civ. și art. 43 din Regulile arbitrale, art. 35 și 204 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. rap. la dispozițiile art. 613 alin. (3) lit. b) același cod.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B. S.A a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat.

În ceea ce privește inadmisibilitatea recursului, intimata a susținut că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ., iar motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normele legale pretins a fi fost încălcate fiind norme de procedură și nu de drept material.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a reiterat criticile formulate prin memoriul de recurs și a solicitat admiterea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 același cod.

Instanța a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum 50 RON, aceasta depunând la dosar dovada achitării acesteia în cuantumul datorat, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 20 iunie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Deși li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017. Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, în procesul analizat, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 7 iulie 2015, deci anterior legii de modificare, Legea nr. 17/2017. În consecință, dispozițiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conținutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

În speță, recursul formulat de recurenta A. are ca obiect o sentință cu caracter definitiv, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de această parte împotriva sentinței nr. 28 din 15 martie 2016 pronunțată de Tribunalul arbitral în dosarul nr. x/2015 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanță", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …".

Prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. stabileau că "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Per a contrario, hotărârea prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu este susceptibilă a fi atacate cu recurs, potrivit dispozițiilor legale evocate, în forma în vigoare la momentul formulării acțiunii introductive.

În raport cu prevederile legale evocate, se constată că sentința civilă nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 280 din 11 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.