ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 5 iunie 2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. și E., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 20 alin. (5) și (8) C. proc. pen.

Prin sentința civilă nr. 351/F/2019 din 14 octombrie 2019, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut că reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate de pârâți prin conduita lor, în calitate de judecători-sindici, respectiv lichidatori ai societății F. S.R.L.

Același tribunal a constatat că atât reclamantul, cât și pârâții, dar și societatea falită își au domiciliul, respectiv sediul, în județul Botoșani.

După evocarea dispozițiilor art. 107, art. 112 alin. (1) pct. 9 și art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut că, deși reclamantul și-a manifestat voința ca litigiul să fie soluționat de acest tribunal, în raza sa teritorială nu domiciliază nicio parte, nu se desfășoară cercetări penale cu privire la pretinsele fapte ilicite și nici nu se află bunuri ale societății falite.

Împrejurarea că unul dintre pârâți este judecător în cadrul Tribunalului Botoșani nu poate atrage incidența art. 127 C. proc. civ. în privința celorlalți pârâți, în lipsa verificării raportului de solidaritate între aceștia.

De asemenea, același tribunal a constatat că numai după lămurirea raportului de solidaritate dintre pârâți ar putea fi disjunsă acțiunea împotriva pârâtului care are calitatea de judecător și trimis dosarul nou format către una dintre instanțele prevăzute de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Tribunalul Bistrița-Năsăud a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Botoșani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 14 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între instanțele sesizate și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani a evocat dispozițiile art. 127 alin. (1)-(2) C. proc. civ., după care a constatat că reclamantul a introdus acțiunea la Tribunalul Bistrița-Năsăud, întrucât unul dintre pârâți are calitatea de judecător în cadrul Tribunalul Botoșani.

Reținând că instanța sesizată de reclamant este situată în raza Curții de Apel Cluj, aflată în vecinătatea Curții de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani a apreciat că acțiunea este de competența Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 17 februarie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Bistrița-Năsăud și Tribunalul Botoșani - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor materiale și morale, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 20 alin. (5) și (8) C. proc. pen.

Așadar, reclamantul a învestit instanțele cu o acțiune în răspundere civilă delictuală.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă reține că unul dintre pârâți, respectiv D., are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Botoșani.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. vizează acțiunile introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare celei la care își desfășoară activitatea, calitatea de judecător a pârâtei D. în cadrul Tribunalului Botoșani determină incidența acestui text de lege.

În aceste condiții, competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Cluj, în circumscripția căreia se află Tribunalul Bistrița-Năsăud, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Suceava, în circumscripția căreia se află Tribunalul Botoșani.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 din același act normativ.

În plus, instanța supremă reține că prima instanță sesizată nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât competența de soluționare a acțiunilor în răspundere civilă delictuală este reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie un caz de competență de ordine privată.

Or, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și art. 130 alin. (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.