ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, la data de 21.06.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să pună la dispoziția instanței dosarul de credit nr. x/20.10.2000 precum și obligarea acesteia la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale și 3.000.000 RON cu titlu de daune materiale.

Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 19 și art. 20 alin. (2) C. proc. pen.

Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin încheierea din data de 12 octombrie 2018, a admis excepția de necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare în favoarea secției a II-a Civile de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani.

La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2018 reclamantul A. a precizat că acțiunea pe care a formulat-o nu este o acțiune în pretenții, ci o acțiune în răspundere civilă delictuală și contractuală. Prin încheierea de la acest termen instanța a dispus atașarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a constatat că sunt necesare verificări cu privire la existența și a altor dosare similare.

Prin sentința civilă nr. 305 din 3 iulie 2019, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. și S.C. B. S.A., Sucursala Botoșani, ca în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani să depună dosarul de credit nr. x din 20 oct. 2000, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. și S.C. B. S.A. Sucursala Botoșani, ca în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani să depună dosarul de credit nr. x din 20 oct. 2000 ca inadmisibil. A admis excepția autorității de lucru judecat al capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. și S.C. B. S.A. Sucursala Botoșani, la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. și S.C. B. S.A. Sucursala Botoșani, la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, pentru existența autorității de lucru judecat. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C. Bank S.A. București și S.C. B. S.A. Sucursala Botoșani la plata daunelor materiale în valoare de 3.000.000 RON, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. București și S.C. B. S.A. Sucursala Botoșani, la plata daunelor materiale în valoare de 3.000.000 RON ca fiind prescris.

Împotriva sentinței civile nr. 305 din 3 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat apel reclamantul A., acesta precizând că sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea C. civ. și a C. proc. civ., inclusiv a Legii nr. 85/2006. Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 330 din 25 octombrie 2019, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii, la data de 20 noiembrie 2019, a declarat recurs reclamantul A..

Fără a-și întemeia în drept cererea, recurentul a invocat faptul că, pe întreg parcursul procesual al cauzei, prin hotărârile pronunțate au fost încălcate art. 5, 6, 7, 12, 13, și 22 C. proc. civ., nu s-au aplicat Legea nr. 31/1990, Legea nr. 64/1995 și Legea nr. 85/2006 și nu a fost sancționată încălcarea de către B. S.A. și de către lichidatoarea C. a art. 62, art. 76, art. 113-118 din Legea nr. 85/2006.

La data de 22 noiembrie 2019 recurentul a depus o completare la memoriul de recurs prin care a arătat faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încălcării de către pârâta B. a art. 62 și 76 din Legea nr. 85/2006. A mai arătat recurentul că nu au fost stabilite pagubele pe care i le-a pricinuit pârâta, context în care apreciază că instanța de apel a încălcat art. 480 C. proc. civ.

La data de 5 martie 2020 intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru nemotivare în drept, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., arătând că recursul prezintă critici și aspecte generale ce nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, față de criticile formulate în apel și în raport cu probatoriul administrat, instanța de control judiciar a respins în mod judicios apelul reclamantului.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat parte din susținerile exprimate în cadrul cererilor de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., recurentul depunând punct de vedere.

La termenul din 17 noiembrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte analizând recursul în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

În speță, autorul căii de atac nu a indicat în mod expres motive de nelegalitate.

Sub aparența aplicării eronate a Legii nr. 31/1990, Legii nr. 64/1995 și a art. 62, art. 76, art. 113-118 din Legea nr. 85/2006, recurentul invocă greșita evaluare a probatoriului administrat, cu referire la prejudiciul suferit ca urmare a comportamentului pârâtei.

Astfel, prin criticile invocate în susținerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situației de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la admiterea pretențiilor solicitate, chestiuni asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat și care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate și nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 330 din 25 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 330 din 25 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.