ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1556/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1556/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra sesizării vizând conflictul negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub nr. x/2019 din data de 14 februarie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B., C., D. și E. S.A. - Sucursala Botoșani, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.000.000 RON reprezentând daune morale și de 3.000.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.

Prin Sentința civilă nr. 316/2019 din 12 aprilie 2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani a reținut, în esență, aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., în considerarea împrejurărilor că, pe de o parte, pârâtele B. și C. au calitatea de prim-procuror, respectiv procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, iar, pe de altă parte, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din precizările orale în fața instanței de la termenul din 12 aprilie 2019, rezultă opțiunea neechivocă a reclamantului de a fi judecată cauza la Tribunalul Bistrița-Năsăud, și nu la Tribunalul Botoșani.

Prin Sentința civilă nr. 233/F/2019 din 24 iunie 2019, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., invocate de reclamant, conțin o derogare de la normele de competență, reglementând un caz de prorogare de competență în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit normelor de competență generale instituite de lege.

Or, pentru a opera această prorogare de competență trebuie îndeplinite atât condiția referitoare la calitatea pârâtului de judecător, asistent judiciar, grefier sau procuror, cât și cerința ca litigiul să fie de competența instanței la care pârâtul își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

În speță, pârâtele B. și C. sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, iar cererea de chemare în judecată ar fi, potrivit legii, de competența Tribunalului Botoșani, astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție sus-arătată, în sensul că cererea de chemare în judecată nu este de competența Judecătoriei Botoșani, pe lângă care funcționează parchetul la care își desfășoară activitatea cele două pârâte, sau a unei instanțe inferioare acesteia, ci este de competența Tribunalului Botoșani, instanță superioară.

Examinând, în prezentul regulator de competență, potrivit dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., conflictul negativ de competență astfel ivit, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare aparține Tribunalului Botoșani, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Conflictul ivit între cele două tribunale, care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, este consecința interpretării diferite a normelor juridice înscrise în art. 127 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială alternativă, raportat circumstanțelor factuale concrete ale litigiului pendinte, ce relevă că pârâtele care au calitatea de procuror funcționează la un parchet inferior celui de pe lângă instanța judecătorească competentă să judece cererea de chemare în judecată.

Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. este de competența materială a tribunalului, iar din punct de vedere teritorial este supusă normelor de drept comun înscrise în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră regula tradițională a competenței instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, fiind așadar vorba, în litigiul pendinte, de competența Tribunalului Botoșani în raza căruia pârâții își au domiciliile și, respectiv, sediul (aspect necontestat în proces).

Într-adevăr, textul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. instituie - în condiții premisă anume stabilite - un caz de competență teritorială alternativă (facultativă) în situația cererii introduse împotriva unui pârât care are calitatea de judecător, normă aplicabilă în mod corespunzător și în cazul procurorului, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Rațiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

În acest sens, art. 127 din C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", are următorul conținut:

"(...) (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (...) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Este de amintit, în context, faptul că norma juridică, în redactarea sus-redată, este rezultatul modificării textului de lege prin art. I pct. 13 din Legea nr. 310/2018, ca urmare a pronunțării Deciziei interpretative nr. 290/2018 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

În esență, modificarea textului de lege în discuție a vizat extinderea sferei de aplicare și la ipoteza în care judecătorul (sau, după caz, celelalte persoane la care se referă alin. (3) își desfășoară activitatea la o instanță superioară celei competente să judece în primă instanță (situația premisă anterioară fiind limitată la ipoteza desfășurării activității la instanța competentă să judece cauza).

Or, în speță, pârâtele au calitatea de procuror, însă își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, care, în mod evident, potrivit normelor de organizare judiciară, este situat la un nivel inferior, iar nu superior, Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, această din urmă instanță fiind cea competentă material să soluționeze cererea de chemare în judecată.

În aceste cuvinte, nu este îndeplinită cerința premisă a aplicării cazului de competență teritorială alternativă și, în consecință, nu există un drept de opțiune al reclamantului de a sesiza Tribunalul Bistrița-Năsăud, aflat în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Suceava în a cărei rază teritorială se află Tribunalul Botoșani.

De altfel, pentru ipoteza judecătorului care funcționează în cadrul judecătoriei (aplicabilă, în mod corespunzător, și procurorului), este exclusă de plano aplicabilitatea tezei a II-a a alin. (2) al art. 127, o eventuală prorogare legală de competență putând opera doar în cazul cererii de chemare în judecată de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ipoteză care nu este incidentă în litigiul pendinte, după cum s-a argumentat în cele ce precedă.

Prin urmare, nu este incident cazul de competență teritorială alternativă analizat, astfel încât nu poate opera o prorogare legală de competență în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Raportat considerentele expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Botoșani este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.