ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 526/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 526/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 526/2018
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 24 august 2917, pe rolul Judecătoriei Botoșani, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de C. proc. civ.,
reclamanta A. Botoșani a chemat în judecată pe pârâtul SC B. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 5611,99 lei, din care 5.439,33 lei, reprezentând contravaloarea activității de control oficial conform Ordinului nr. 64/2007 cu modificările și completările ulterioare și 172,66 lei reprezentând taxa analiză, conform Ordinului nr. 42/2004.
Prin sentința civilă nr. 2869 din 04 octombrie 2017, Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu șt a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Botoșani, dat fiind faptul ca pârâta SC B. SRL are sediul în mun. Iași, jud. lași, iar potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei lași la data de 08 noiembrie 201
7.
Prin sentința civilă nr. 14533 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Iași,
secția Civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 decembrie 2017 a aceleiași instanțe, instanța a admis, la rândul său, excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei m favoarea Judecătoriei Botoșani. Constatând ivit conflictul negativ de competența teritorială?, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru soluționarea acestuia.
Judecătoria Iași a reținut că, în privința competenței teritoriale, regula generală, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., constă în faptul că cererea de chemare în judecată se introduce la Instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Dacă nu sunt incidente cazuri dintre cele prevăzute la art. 113-115, respectiv la art. 117-121 C. proc. civ., competența teritorială este de drept comun atunci reclamantul formulează o acțiune personală, o acțiune reală mobiliară sau o acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept de creanță sau a unui drept real mobiliar.
În cauză, cererea are caracterul unei acțiuni personale, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata unei sume de bani si, prin urmare, competența teritorială ar reveni Judecătoriei Iași, în a cărei rază de competență teritorială se află sediul social al societății pârâte.
Reclamanta a depus cererea la Judecătoria Botoșani, instanța necompetentă teritorial, potrivit prevederilor art. 197 alin. (1) din C. proc. civ. incidente în cauză. însă, necompetență teritorială relativă (cum este cea din prezenta cauză) poate să fie invocată numai de către pârât, nu și de către reclamant ori de instanță din oficiu, iar nerevocarea de către pârâtă a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a determinat prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate.
În acest context, instanța consideră că Judecătoria Botoșani, instanța sesizată de reclamant, a devenit în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea și nu poate să-și decline competența din oficiu, chiar dacă nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 107 C. proc. civ.
Înalta Curte, competentă sa soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 133 pct. 1 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate
.
Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. în toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.
Litigiul de față are ca obiect o acțiune în pretenții, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.611,99 Iei, din care: 5.439,33 lei reprezentând contravaloarea activității de control oficial conform Ordinului nr. 64/2007 cu modificările și completările ulterioare și 172,66 lei reprezentând taxa analiză, conform Ordinului nr. 42/2004, calificare ce a fost, de altfel, corect stabilită de instanțele aflate în conflict, ce au reținut că, în atare situație, competența în soluționarea cererii se stabilește potrivit dispozițiilor dreptului comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază sau își are sediul pârâtul, normă ce are însă caracter relativ, fiind de ordine privată.
Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetența numai de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă.
Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) din același cod, în situația necompetenței de ordine privată: „partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere decimarea competenței". în această situație nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.
Înalta Curte reține că, în cauză, a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani de instanța de judecată, din oficiu, la primul termen de judecată acordat în cauză, din 4 octombrie 2017, iar nu de către pârâtă, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, cum pârâta nu a depus întâmpinare, invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Botoșani nu poate avea drept consecință schimbarea competenței în favoarea Judecătoriei Iași.
În consecință, nu are nicio relevanță în speță împrejurarea că instanța sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Botoșani, nu era cea de la sediul pârâtei, deoarece atât timp cât pârâta, singura care
putea invoca excepția de necompetență teritorială relativă nu a invocat-o, Judecătoria Botoșani a rămas competentă să judece litigiul, instanța neavând dreptul de a invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială relativă, astfel cum greșit s-a procedat în cauză.
Aceasta deoarece fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către pârâta, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepției de necompetență prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând, în această situație, să își decline competența din oficiu.
În consecință, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârâtă, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Botoșani a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
Pentru aceste considerente, competența de soluționare a pricinii va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Botoșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Botoșani.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.