ÎCCJ, decizie (scj.ro #84374)

Lipsire

de libertate în mod ilegal.

Art

. 189 alin. (2) C.

pen

. Șantaj. Încadrare juridică

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra

libertății persoanei

Indice alfabetic

: Drept penal

- lipsire de libertate în mod ilegal

- șantaj

C.

pen

.,

art

. 189 alin. (1) și (2),

art

. 194

Fapta de a lipsi de libertate o

persoană și de a o obliga, în schimbul eliberării, la plata unei

sume de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată prevăzută

în

art

. 189 alin. (2) C.

pen

.,

iar nu pe cele ale infracțiunii de șantaj, întrucât șantajul

este absorbit, ca element circumstanțial de agravare, în această

formă agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr

. 1192 din 17 februarie 2005

Prin sentința penală

nr

. 2340 din 3

octombrie 2002, Judecătoria Ploiești a condamnat pe inculpații

C.C. și C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută în

art

.

189 alin. (1) și (2) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 13 din același cod.

Instanța a reținut că, la 20 decembrie 2001, inculpații au

lipsit de libertate pe S.V., între orele 19,30 - 23,00, determinându-l să

le remită suma de 850 de milioane de lei.

Tribunalul Prahova, prin decizia penală

nr

. 1528

din 12 decembrie 2002, a admis apelurile inculpaților cu privire la

individualizarea pedepselor.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală

nr

.

253 din 3 martie 2003, a admis recursurile inculpaților, a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal prevăzută în

art

. 189 alin. (1)

și (2) C.

pen

., cu aplicarea

art

.

13 din același cod, în infracțiunea de șantaj

prevăzută în

art

. 194 alin. (1) C.

pen

. și a condamnat pe inculpați în baza acestui

din urmă text de lege. Instanța de recurs a reținut că

fapta inculpaților de a constrânge partea vătămată să

le plătească suma de 850 de milioane de lei, reprezentând

contravaloarea unui autoturism furat a cărui achiziționare le-a fost

intermediată de aceasta, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de șantaj.

Recursul în anulare declarat în cauză cu privire la greșita încadrare

juridică dată faptei este fondat.

Potrivit

art

. 194 alin. (1) C.

pen

.,

constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să

dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă

fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau

pentru altul, constituie infracțiunea de șantaj.

Conform

art

. 189 alin. (2) din același cod,

forma agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal

este întrunită, între altele, în cazul în care în schimbul eliberării

se cere un folos material sau orice alt avantaj.

Din aceste prevederi rezultă că obținerea unui folos material

reprezintă, în cazul infracțiunii de șantaj, scopul urmărit

de făptuitor, constituind o cerință esențială a

laturii subiective, în timp ce, în cazul infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal, dacă folosul este cerut în schimbul

eliberării celui sechestrat, aceasta este o împrejurare de natură

să configureze fapta în forma agravată.

Sub aspect subiectiv, în cazul

infracțiunii prevăzute în

art

. 189 alin.

(2) C.

pen

., pe lângă intenția autorului de

a lipsi de libertate o persoană, trebuie să existe și

intenția, concomitentă sau succesivă, de a solicita un folos în

schimbul eliberării.

Forma agravată a infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în

art

.

189 alin. (2) C.

pen

. este realizată prin simpla

formulare a unei cereri în acest sens de către făptuitor. Cu atât mai

mult această formă agravată va fi realizată atunci când

făptuitorul a obținut un folos material.

În acest caz nu va exista un concurs de

infracțiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal și șantaj,

și nici o infracțiune unică de șantaj, ci infracțiunea

unică de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în

art

. 189 alin. (2) C.

pen

.,

întrucât șantajul este absorbit, ca element circumstanțial, în forma

agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În consecință, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus

menținerea dispozițiilor din hotărârea primei instanțe

referitoare la încadrarea juridică dată faptei.