ÎCCJ, decizie (scj.ro #84374)

Lipsire de libertate în mod ilegal. Art . 189 alin. (2) C. pen . Șantaj. Încadrare juridică Cuprins pe materii : Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra libertății persoanei Indice alfabetic : Drept penal - lipsire de libertate în mod ilegal - șantaj C. pen ., art . 189 alin. (1) și (2), art . 194 Fapta de a lipsi de libertate o persoană și de a o obliga, în schimbul eliberării, la plata unei sume de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată prevăzută în art . 189 alin. (2) C. pen ., iar nu pe cele ale infracțiunii de șantaj, întrucât șantajul este absorbit, ca element circumstanțial de agravare, în această formă agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 1192 din 17 februarie 2005 Prin sentința penală nr . 2340 din 3 octombrie 2002, Judecătoria Ploiești a condamnat pe inculpații C.C. și C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art . 189 alin. (1) și (2) C. pen ., cu aplicarea art . 13 din același cod. Instanța a reținut că, la 20 decembrie 2001, inculpații au lipsit de libertate pe S.V., între orele 19,30 - 23,00, determinându-l să le remită suma de 850 de milioane de lei. Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr . 1528 din 12 decembrie 2002, a admis apelurile inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr . 253 din 3 martie 2003, a admis recursurile inculpaților, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art . 189 alin. (1) și (2) C. pen ., cu aplicarea art . 13 din același cod, în infracțiunea de șantaj prevăzută în art . 194 alin. (1) C. pen . și a condamnat pe inculpați în baza acestui din urmă text de lege. Instanța de recurs a reținut că fapta inculpaților de a constrânge partea vătămată să le plătească suma de 850 de milioane de lei, reprezentând contravaloarea unui autoturism furat a cărui achiziționare le-a fost intermediată de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

Recursul în anulare declarat în cauză cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei este fondat. Potrivit art . 194 alin. (1) C. pen ., constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, constituie infracțiunea de șantaj. Conform art . 189 alin. (2) din același cod, forma agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este întrunită, între altele, în cazul în care în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj.

Din aceste prevederi rezultă că obținerea unui folos material reprezintă, în cazul infracțiunii de șantaj, scopul urmărit de făptuitor, constituind o cerință esențială a laturii subiective, în timp ce, în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, dacă folosul este cerut în schimbul eliberării celui sechestrat, aceasta este o împrejurare de natură să configureze fapta în forma agravată. Sub aspect subiectiv, în cazul infracțiunii prevăzute în art . 189 alin. (2) C. pen ., pe lângă intenția autorului de a lipsi de libertate o persoană, trebuie să existe și intenția, concomitentă sau succesivă, de a solicita un folos în schimbul eliberării. Forma agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art . 189 alin. (2) C. pen . este realizată prin simpla formulare a unei cereri în acest sens de către făptuitor.

Cu atât mai mult această formă agravată va fi realizată atunci când făptuitorul a obținut un folos material. În acest caz nu va exista un concurs de infracțiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal și șantaj, și nici o infracțiune unică de șantaj, ci infracțiunea unică de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art . 189 alin. (2) C. pen ., întrucât șantajul este absorbit, ca element circumstanțial, în forma agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În consecință, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus menținerea dispozițiilor din hotărârea primei instanțe referitoare la încadrarea juridică dată faptei.