ÎCCJ, decizie (scj.ro #83820)

Șantaj. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra libertății persoanei Indice alfabetic: Drept penal - șantaj C. pen ., art. 194 Legea nr. 78/2000, art. 13 1 Fapta inculpatului, având calitatea de agent șef principal de poliție - persoană care exercită o funcție publică în cadrul unei instituții publice -, de a constrânge persoana împotriva căreia a fost formulată o plângere penală pentru acte de violență, prin amenințarea cu schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor, să dea o sumă de bani persoanei care a formulat plângerea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen . raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 343 din 1 februarie 2011 1.Tribunalul București, Secția ll-a penală, prin sentința nr. 47 din 21 ianuarie 2010, hotărând asupra învinuirii adusă coinculpaților în cauză privind săvârșirea în participație în calitate de coautori a infracțiunii de șantaj dedusă judecății în primă instanță prin rechizitoriul din 6 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc . pen , a pronunțat condamnarea acestora după cum urmează: a) inculpatul I.P., în baza art. 194 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen ., la pedeapsa principală de un an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen ., pe o perioadă de 3 ani.

Î n conformitate cu dispozițiile art. 61 C. pen ., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea condamnării anterioare la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2312/2005 a Judecătoriei sector 5 București, iar restul rămas neexecutat de 534 zile a fost contopit cu pedeapsa în cauză, astfel încât în final i-a fost aplicată inculpatului l.P . pedeapsa rezultantă de executat de 534 zile închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen . pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară). S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen ., ca pedeapsă accesorie.

b) coinculpatul P.M., agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, având atribuții de poliție judiciară, în baza art. 194 alin. (1) C. pen . raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C . pen ., la pedeapsa principală de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 86 1 C . pen . pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună obligațiilor și măsurilor arătate în sentință. Conform art. 71 alin. (5) C. pen ., pe durata arătată a fost suspendată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen . Instanța a reținut în fapt că inculpații l.P . și P. M., prin acte complementare de amenințare exercitate în perioada 14 august 2008 - 25 august 2008, au constrâns partea vătămată P.F.

să-și asume obligația de a da primului inculpat suma de 10.000 euro, în schimbul retragerii de către acesta din urmă a unei plângeri penale pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență formulate împotriva celui constrâns și repartizată spre soluționare în exercitarea atribuțiilor oficiale de serviciu de lucrător de poliție judiciară celui de-al doilea inculpat, în următoarele împrejurări: Între partea vătămată P.F., inculpatul l.P . și alte persoane rămase neidentificate, în seara zilei de 10 august 2008, într-un club din orașul Salonic, a avut loc o altercație fizică în cursul căreia inculpatul l.P . a fost înjunghiat cu un cuter în zona abdominală, necesitând intervenție chirurgicală în regim de urgență și spitalizare pe o perioadă de 2 zile.

Revenit a doua zi în România de teama represaliilor, în urma altercației amintite, începând cu data de 14 august 2008, partea vătămată P.F. a început să primească telefoane de amenințare de la inculpatul l.P . și alte persoane, cu acte de violentă, dacă nu le va da suma de 10.000 euro. La data de 19 august 2008, inculpatul l.P . a sesizat Secția 20 Poliție cu privire la împrejurarea că în data de 10 august 2008, în orașul Salonic, a fost înjunghiat în abdomen cu cuțitul de un cetățean român. Conform afirmațiilor părții vătămate, la data de 25 august 2008 a fost contactat telefonic de inculpatul P.M., care i-a adus la cunoștință că este cercetat într-un dosar penal și că trebuie să se prezinte la sediul Secției 20 Poliție în vederea audierii.

Cu același prilej, inculpatul îl informează că împotriva lui a fost depusă o plângere penală având ca obiect un incident petrecut în orașul Salonic, Grecia, ocazie cu care parte vătămată l-ar fi înjunghiat pe inculpatul l.P . și că există posibilitatea ca fapta pretins a fi săvârșită de partea vătămată să fie încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor, ceea ce ar atrage cu siguranță aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum de 7 ani. Inculpatul P.M. îi sugerează părții vătămate să accepte condițiile impuse de inculpatul l.P ., întrucât împăcarea părților înlătură răspunderea penală. În data de 27 august 2008, partea vătămată a fost invitată telefonic de inculpatul P.M.

să se întâlnească cu acesta. În seara zilei de 27 august 2008, partea vătămată se întâlnește cu inculpatul P.M. Convorbirea purtată în mediul ambiental de părți cu acest prilej a fost interceptată și înregistrată. Inculpatul a avut o atitudine evident părtinitoare, prezentându-i părții vătămate consecințele refuzului acesteia de a plăti inculpatului l.P . suma cerută de acesta, 10.000 euro. Deși partea vătămată încerca să explice inculpatului că este nevinovat, inculpatul P.M. îi prezintă probele pe care inculpatul l.P . le-ar avea în susținerea acuzațiilor sale. De remarcat este faptul că în niciuna dintre declarațiile consemnate de l.P . în fața agentului șef principal P.M. nu se face referire la vreun mijloc de probă.

Inculpatul P.M. îi prezintă părții vătămate cu același prilej avantajele împăcării părților, sugerându-i să accepte condițiile impuse de inculpatul l.P . și să plătească suma solicitată. De asemenea, inculpatul P.M. acceptă ca această plata să se facă în prezența sa, la sediul secției de poliție, în ziua următoare, la ora 09.00. La data de 28 august 2008, organele de urmărire penală au organizat o acțiune de prindere în flagrant a celor doi inculpați, ce s-a desfășurat după întâlnirea dintre cele trei părți, care a avut loc într-un birou din sediul Secției 20 Poliție. Convorbirile purtate în mediul ambiental cu acest prilej au fost interceptate și înregistrate. Astfel, suma de 4.000 euro, pusă la dispoziția părții vătămate de către organele de anchetă, a fost înmânată inculpatului l.P . în prezența inculpatului P.M., după care partea vătămată și inculpatul l.P . au negociat plata restului sumei pretinse (până la 10.000 euro) și data acestei plăți.

Deși inculpatul P.M. a afirmat în mod repetat că pe el nu-l interesează banii, a subliniat de mai multe ori că pe data de 5 septembrie 2008 Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București va elibera certificatul medico-legal. Intenția inculpatului P.M. de a convinge partea vătămată să plătească restul sumei de bani este evidentă, acesta subliniind că până la data de 5 septembrie 2008 se ocupă el de dosar, dar după eliberarea certificatului medico-legal care putea conține concluzia că leziunea suferită de inculpatul l.P . i-a pus viața în primejdie, fapta de săvârșirea căreia era acuzat partea vătămată va fi încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor și pedeapsa cu închisoarea este inevitabilă.

De asemenea, inculpatul P.M. s-a angajat ca, în eventualitatea în care partea vătămată acceptă plata sumei pretinse cu titlu de despăgubire, să ignore concluziile certificatului medico-legal, adică să propună o soluție de neîncepere a urmăririi penale, bazată pe împăcarea părților și nu să procedeze, conform prevederilor legale și îndatoririlor de serviciu, la corecta încadrarea a faptei și la o soluție întemeiată pe toate mijloacele de probă ale cauzei. Fapta inculpatului P.M., agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, de a o constrânge prin amenințare pe partea vătămată P.F. să dea inculpatului l.P . suma de 10.000 euro a fost încadrată de instanță în dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen . raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului l.P ., de a o constrânge pe partea vătămată P.F., prin amenințare cu acte de violență îndreptate împotriva sa și a familiei sale, în scopul obținerii sumei de 10.000 euro a fost încadrată de aceeași instanță în dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen . 2. În cauză au declarat în termen legal apeluri procurorul și inculpații. Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr. 107/A din 13 mai 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc . pen ., a admis apelul procurorului, a desființat în parte sentința, iar în rejudecare: (i) în baza art. 194 alin. (1) C. pen . raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen , a condamnat pe inculpatul P.M.

la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen ., pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară), dispunând executarea pedepsei principale prin privare de libertate într-un loc de deținere în condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a , b) și c) C. pen ., și, respectiv, (ii) în baza art. 194 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen ., a condamnat pe inculpatul l.P . la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, stabilită și ca pedeapsă rezultantă în condițiile art. 61 C . pen . și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen . pe durata de 3 ani, urmând ca exercitarea pedepsei principale să se facă ca și în primul caz într-un loc de detenție, în condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen ., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate (apelurile inculpaților l.P . și P.M.

fiind respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b C. proc . pen ). 3. Recursul în termen declarat împotriva deciziei amintite, între alții, de inculpatul P.M.

- pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie circumscrise, în principal, cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C . proc . pen . vizând achitarea pentru inexistența faptei, în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . - este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., pentru următoarele considerente: Infracțiunea de șantaj, în conformitate cu dispozițiile art. 194 C . pen ., constă în „constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.” Prin incriminarea șantajului în Titlul II „Infracțiuni contra persoanei”, Capitolul II „I nfracțiuni contra libertății persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relațiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relațiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obține un folos injust.

Acțiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a șantajului se realizează prin violență sau amenințare. Amenințarea are un înțeles mai larg decât cel din art. 193 C . pen ., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracțiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate amenința cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, și intenția specială de a șantaja ce constituie latura subiectivă a șantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust. În speță, fapta inculpatului P.M., agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, de a o constrânge prin amenințare pe partea vătămată P.F., să dea inculpatului l.P . suma de 10.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 194 alin. (1) C. pen . raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, constrângerea exercitată asupra părții vătămate constă în amenințarea cu schimbarea încadrării juridice a faptei pretins a fi fost săvârșite de acesta în tentativă la omor, ceea ce ar atrage arestarea părții vătămate și executarea unei pedepse cu închisoarea. Urmarea imediată a infracțiunii este lezarea libertății psihice a părții vătămate, crearea unei stări de temere atât lui, cât și familiei sale, rezultat periculos ce s-a produs, dovadă în acest sens fiind însăși împrejurarea că partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă rezultă ex re . Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului P.M.

a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop, acesta urmărind să o determine pe partea vătămată să plătească suma pretinsă de inculpatul l.P . De asemenea, inculpatul cunoștea împrejurarea că modalitatea de dobândire a acestui folos pentru altul este injustă, pe de o parte pentru că obligarea la plata despăgubirilor materiale și cuantumul acestora nu pot fi dispuse decât de instanța de judecată, ca efect al administrării unor mijloace de probă și al unei condamnări sub aspectul infracțiunii judecate, iar pe de altă parte, pentru că inculpatului P.M. i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea ca partea vătămată să nu fi fost autorul acelei agresiuni. Pentru reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpatului P.M.

nu interesează mobilul acestuia, respectiv motivul pentru care acesta a luat rezoluția infracțională, nu interesează existența unei recompense materiale pentru inculpat, elementele constitutive ale șantajului fiind întrunite în cazul în care prin săvârșirea faptei se urmărește dobândirea în mod injust a unui folos doar pentru altul, și nu și pentru sine. Aplicarea art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 este atrasă de calitatea inculpatului de agent de poliție, conform art. 1 din Legea nr. 78/2000, respectiv o persoană care exercită o funcție publică în cadrul unei instituții publice. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.