ÎCCJ, decizie (scj.ro #83820)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83820) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Șantaj.
Elemente constitutive
Cuprins pe
materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra
libertății persoanei
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
șantaj
C.
pen
.,
art. 194
Legea
nr. 78/2000,
art. 13
1
Fapta
inculpatului, având calitatea de agent șef principal de poliție -
persoană care exercită o funcție publică în cadrul unei
instituții publice -, de a constrânge persoana împotriva căreia a
fost formulată o plângere penală pentru acte de violență, prin
amenințarea cu schimbarea încadrării juridice în tentativă la
infracțiunea de omor, să dea o sumă de bani persoanei care a
formulat plângerea penală, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de șantaj prevăzută în art.
194 alin. (1) C.
pen
.
raportat la art. 13
1
din Legea nr. 78/2000.
I.C.C.J., Secția
penală, decizia nr. 343 din 1 februarie 2011
1.Tribunalul București, Secția
ll-a
penală, prin sentința nr. 47 din 21 ianuarie
2010, hotărând asupra învinuirii adusă coinculpaților în
cauză privind săvârșirea în participație în calitate de
coautori a infracțiunii de șantaj dedusă judecății în primă
instanță prin rechizitoriul din 6 ianuarie 2009 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul București, în temeiul art. 345 alin. (2) C.
proc
.
pen
, a pronunțat
condamnarea acestora după cum urmează:
a) inculpatul I.P., în baza art.
194 alin. (1) C.
pen
., cu aplicarea art. 37 alin. (1)
lit. a) C.
pen
., la pedeapsa principală de un an
închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute
în art. 64 alin. (1) lit. a) teza
ll-a
și b) C.
pen
., pe o perioadă de 3 ani. Î
n conformitate
cu dispozițiile art. 61 C.
pen
., a fost revocat beneficiul liberării
condiționate din executarea condamnării anterioare la pedeapsa de 4
ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală
nr. 2312/2005 a Judecătoriei sector 5
București, iar restul rămas neexecutat
de 534 zile a fost
contopit cu pedeapsa în cauză, astfel încât
în final i-a fost aplicată inculpatului
l.P
.
pedeapsa rezultantă
de
executat de 534 zile închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
teza II-a și b) C.
pen
. pe durata de 3 ani
(pedeapsă
complementară).
S-a făcut aplicarea art.
71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza
ll-a
și b) C.
pen
., ca pedeapsă accesorie.
b) coinculpatul P.M., agent
șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, având atribuții
de poliție judiciară, în baza art. 194 alin. (1) C.
pen
. raportat la art. 13
1
din Legea nr. 78/2000,
cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art.
76 C
.
pen
.,
la
pedeapsa principală de
6 luni
închisoare,
a cărei executare a fost
suspendată sub supraveghere potrivit art.
86
1
C
.
pen
. pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni,
interval
de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună
obligațiilor și măsurilor arătate în sentință.
Conform art. 71 alin. (5) C.
pen
.,
pe durata arătată a fost suspendată și pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza
ll-a
și b) C.
pen
.
Instanța a reținut în fapt
că inculpații
l.P
. și P.
M., prin acte
complementare de amenințare exercitate în perioada 14 august 2008 - 25
august 2008, au constrâns partea vătămată P.F. să-și
asume obligația de a da primului inculpat suma de 10.000 euro, în schimbul
retragerii de către acesta din urmă a unei plângeri penale pentru
săvârșirea unei infracțiuni de violență formulate
împotriva celui constrâns și repartizată spre soluționare în
exercitarea atribuțiilor oficiale de serviciu de lucrător de
poliție judiciară celui de-al doilea inculpat, în următoarele
împrejurări:
Între partea vătămată P.F., inculpatul
l.P
. și alte persoane rămase neidentificate, în
seara zilei de 10 august 2008, într-un club din orașul Salonic, a avut loc
o altercație fizică în cursul căreia inculpatul
l.P
. a fost înjunghiat cu un cuter în zona abdominală,
necesitând intervenție chirurgicală în regim de urgență
și spitalizare pe o perioadă de 2 zile.
Revenit a doua zi în România de teama represaliilor, în
urma altercației amintite, începând cu data de 14 august 2008, partea
vătămată P.F.
a început
să primească telefoane de amenințare de la inculpatul
l.P
. și alte persoane, cu
acte de violentă, dacă nu le va da suma de 10.000 euro.
La data de 19 august 2008, inculpatul
l.P
.
a sesizat Secția 20 Poliție cu privire la împrejurarea că în
data de 10 august 2008, în orașul Salonic, a fost înjunghiat în abdomen cu
cuțitul de un cetățean român.
Conform afirmațiilor părții
vătămate, la data de 25 august
2008 a
fost contactat telefonic de inculpatul
P.M., care i-a adus la cunoștință că este cercetat într-un
dosar penal și că trebuie să se prezinte la sediul Secției
20 Poliție în vederea audierii. Cu același prilej, inculpatul îl
informează că împotriva lui a fost depusă o plângere penală
având ca obiect un incident petrecut în orașul Salonic, Grecia, ocazie cu
care parte vătămată l-ar fi înjunghiat pe inculpatul
l.P
. și că există posibilitatea ca fapta
pretins a fi săvârșită de partea vătămată să
fie încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor, ceea
ce ar atrage cu siguranță aplicarea unei pedepse privative de
libertate în cuantum de 7 ani.
Inculpatul P.M. îi
sugerează
părții vătămate să accepte condițiile impuse de
inculpatul
l.P
.,
întrucât împăcarea
părților înlătură răspunderea penală.
În data de 27 august 2008, partea vătămată
a fost invitată telefonic de inculpatul P.M. să se întâlnească
cu acesta.
În seara zilei de 27 august 2008, partea
vătămată se întâlnește cu inculpatul P.M. Convorbirea
purtată în mediul ambiental de părți cu acest prilej a fost
interceptată și înregistrată. Inculpatul a avut o atitudine
evident părtinitoare, prezentându-i părții vătămate
consecințele refuzului acesteia de a plăti inculpatului
l.P
. suma cerută de acesta, 10.000 euro. Deși
partea vătămată încerca să explice inculpatului că
este nevinovat, inculpatul P.M. îi prezintă probele pe care inculpatul
l.P
. le-ar avea în susținerea acuzațiilor sale.
De remarcat este faptul că în niciuna dintre declarațiile consemnate
de
l.P
. în fața agentului șef principal
P.M. nu se face referire la vreun mijloc de probă.
Inculpatul P.M. îi prezintă părții
vătămate cu același prilej avantajele împăcării
părților, sugerându-i să accepte condițiile impuse de
inculpatul
l.P
. și să plătească
suma solicitată. De asemenea, inculpatul P.M. acceptă ca această
plata să se facă în prezența sa, la sediul secției de
poliție, în ziua următoare, la ora 09.00.
La data de 28 august 2008, organele de urmărire
penală au organizat o acțiune de prindere în flagrant a celor doi
inculpați, ce s-a desfășurat după întâlnirea dintre cele
trei părți, care a avut loc într-un birou din sediul Secției 20
Poliție. Convorbirile purtate în mediul ambiental cu acest prilej au fost
interceptate și înregistrate. Astfel, suma de 4.000 euro, pusă la
dispoziția părții vătămate de către organele de
anchetă, a fost înmânată inculpatului
l.P
.
în prezența inculpatului P.M., după care partea
vătămată și inculpatul
l.P
. au
negociat plata restului sumei pretinse (până la 10.000 euro) și data
acestei plăți. Deși inculpatul P.M. a afirmat în mod repetat
că pe el nu-l interesează banii, a subliniat de mai multe ori că
pe data de 5 septembrie 2008 Institutul Național de Medicină
Legală „Mina Minovici” București va elibera certificatul medico-legal.
Intenția inculpatului P.M. de a convinge partea vătămată
să plătească restul sumei de bani este evidentă, acesta
subliniind că până la data de 5 septembrie 2008 se ocupă el de
dosar, dar după eliberarea certificatului medico-legal care putea
conține concluzia că leziunea suferită de inculpatul
l.P
. i-a pus viața în primejdie, fapta de
săvârșirea căreia era acuzat partea vătămată va
fi încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor
și pedeapsa cu închisoarea este inevitabilă. De asemenea, inculpatul
P.M. s-a angajat ca, în
eventualitatea în
care partea vătămată acceptă plata sumei pretinse cu titlu
de
despăgubire, să ignore concluziile certificatului medico-legal,
adică să propună o soluție de neîncepere a urmăririi
penale, bazată pe împăcarea părților și nu să
procedeze, conform prevederilor legale și îndatoririlor de serviciu, la
corecta încadrarea a faptei și la o soluție întemeiată pe toate
mijloacele de probă ale cauzei.
Fapta inculpatului P.M., agent șef principal în
cadrul Secției 20 Poliție, de a o constrânge prin amenințare pe partea
vătămată P.F. să dea inculpatului
l.P
.
suma de 10.000 euro a fost încadrată de instanță în
dispozițiile art. 194 alin. (1) C.
pen
. raportat
la art. 13
1
din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului
l.P
., de a o
constrânge pe partea vătămată P.F., prin amenințare cu acte
de violență îndreptate împotriva sa și a familiei sale, în
scopul obținerii sumei de 10.000 euro a fost încadrată de
aceeași instanță în dispozițiile art. 194 alin. (1) C.
pen
.
În cauză au declarat în termen legal apeluri
procurorul și inculpații.
Curtea de Apel București, Secția I penală,
prin decizia nr. 107/A din 13 mai 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.
proc
.
pen
., a admis apelul
procurorului, a desființat în parte sentința, iar în rejudecare: (i)
în baza art. 194 alin. (1) C.
pen
. raportat la art.
13
1
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.
74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C.
pen
, a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa
principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a
ll-a
și b) C.
pen
.,
pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară), dispunând executarea pedepsei
principale prin privare de libertate într-un loc de deținere în
condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
,
b) și c) C.
pen
., și, respectiv, (ii) în
baza art. 194 alin. (1) C.
pen
., cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. a) C.
pen
., a condamnat pe inculpatul
l.P
. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare,
stabilită și ca pedeapsă rezultantă în condițiile art.
61 C
.
pen
. și interzicerea drepturilor prevăzute în
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
și b) C.
pen
. pe durata de 3 ani, urmând ca exercitarea pedepsei
principale să se facă ca și în primul caz într-un loc de detenție,
în condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
și b) C.
pen
., fiind
menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate (apelurile
inculpaților
l.P
. și P.M. fiind respinse,
ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b C.
proc
.
pen
).
Recursul în termen declarat împotriva deciziei
amintite, între alții, de inculpatul P.M. - pentru motivele de
nelegalitate și netemeinicie circumscrise, în principal, cazului de casare
prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct.
18 C
.
proc
.
pen
. vizând achitarea pentru inexistența faptei,
în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
. - este nefondat,
urmând a fi respins ca atare în baza
art.
385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc
.
pen
., pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de șantaj, în conformitate cu
dispozițiile art.
194 C
.
pen
., constă în
„constrângerea unei persoane, prin violență sau
amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau
să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod
injust un folos, pentru sine sau pentru altul.”
Prin incriminarea șantajului în Titlul II
„Infracțiuni contra persoanei”,
Capitolul
II „I
nfracțiuni contra
libertății persoanei”,
legiuitorul a urmărit să
ocrotească în principal relațiile sociale care privesc libertatea psihică
a persoanei, iar în secundar sau adiacent relațiile sociale cu caracter
patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul
ilicit urmărit de făptuitor, de a obține un folos injust.
Acțiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a
șantajului se realizează prin violență sau amenințare.
Amenințarea are un înțeles mai larg decât cel din art.
193 C
.
pen
.,
deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o
infracțiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că
se poate amenința cu orice altă faptă, chiar licită. În
acest sens, și intenția specială de a șantaja ce constituie
latura subiectivă a șantajului este îndeplinită potrivit legii,
chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit
să-l dobândească în mod injust.
În speță, fapta inculpatului P.M., agent
șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, de a o constrânge
prin amenințare pe partea vătămată P.F., să dea
inculpatului
l.P
. suma de 10.000 euro,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în
art.
194 alin. (1) C.
pen
.
raportat la art. 13
1
din Legea nr. 78/2000.
Astfel, sub aspectul laturii obiective a
infracțiunii, constrângerea exercitată asupra părții
vătămate constă în amenințarea cu schimbarea
încadrării juridice a faptei pretins a fi fost săvârșite de
acesta în tentativă la omor, ceea ce ar atrage arestarea părții
vătămate și executarea unei pedepse cu închisoarea. Urmarea
imediată a infracțiunii este lezarea libertății psihice a
părții vătămate, crearea unei stări de temere atât
lui, cât și familiei sale, rezultat periculos ce s-a produs, dovadă
în acest sens fiind însăși împrejurarea că partea
vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire
penală. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și
urmarea periculoasă rezultă
ex re
.
Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului P.M. a
fost săvârșită cu intenție directă, calificată
prin scop, acesta urmărind să o determine pe partea
vătămată să plătească suma pretinsă de
inculpatul
l.P
. De asemenea, inculpatul cunoștea
împrejurarea că modalitatea de dobândire a acestui folos pentru altul este
injustă, pe de o parte pentru că obligarea la plata
despăgubirilor materiale și cuantumul acestora nu pot fi dispuse
decât de instanța de judecată, ca efect al administrării unor
mijloace de probă și al unei condamnări sub aspectul
infracțiunii judecate, iar pe de altă parte, pentru că
inculpatului P.M. i-a fost adusă la cunoștință
posibilitatea ca partea vătămată să nu fi fost autorul
acelei agresiuni.
Pentru reținerea acestei infracțiuni în sarcina
inculpatului P.M. nu interesează mobilul acestuia, respectiv motivul
pentru care acesta a luat rezoluția infracțională, nu
interesează existența unei recompense materiale pentru inculpat,
elementele constitutive ale șantajului fiind întrunite în cazul în care
prin săvârșirea faptei se urmărește dobândirea în mod
injust a unui folos doar pentru altul, și nu și pentru sine.
Aplicarea art. 13
1
din Legea nr. 78/2000 este
atrasă de calitatea inculpatului de agent de poliție, conform art. 1
din Legea nr. 78/2000, respectiv o persoană care exercită o
funcție publică în cadrul unei instituții publice.
În consecință, în baza art. 385
15
pct. 1
lit. b) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,
recursul declarat de inculpat.