ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.11.2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B., C. S.R.L.și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate încetarea contractului de comodat încheiat între reclamantul A. și B., pe de o parte, și societatea C. S.R.L., pe de altă parte, cu privire la apartamentul situat în comuna Florești, județul Cluj înscris în CF nr. x-C1-U3 Florești, având nr. cadastral x și, pe cale de consecință, să se dispună, în principal, radierea din Registrul comerțului a mențiunii sediului social al pârâtei C. S.R.L. în spațiul amplasat administrativ în comuna Florești, str. x nr. x Florești, având nr. cadastral x, în subsidiar, dizolvarea societății C. S.R.L. din Registrul Comerțului.

În motivare, reclamantul a arătat că este unic proprietar al imobilului-apartament indicat în acțiune, acesta fiindu-i atribuit în exclusivitate în urma Actului de partaj voluntar încheiat între acesta și fosta sa soție, B., autentificat sub nr. x/24.05.2013 de către Biroul Notarului Public D., că prin declarația semnată la data de 07.10.2009 a fost de acord ca imobilul să fie întrebuințat ca sediu social pentru societatea C. S.R.L., societate unde fosta sa soție deținea dubla calitate de asociat și administrator unic.

Ulterior dobândirii proprietății depline asupra bunului, la data de 13 noiembrie 2015 a transmis fostei sale soții, în calitate de administrator al societății o notificare prin care a înștiințat-o despre încetarea acordului de primire în spațiu. Deși a insistat pe lângă fosta soție să facă mențiunile corespunzătoare la registrul comerțului și să radieze sediul societății din apartamentul proprietatea reclamantului, aceasta nu s-a conformat, fapt pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

Cu privire la încetarea contractului de comodat, reclamantul a arătat că raportat la dispozițiile art. 2155 alin. (2) C. civ., dat fiind faptul că prin contractul de comodat părțile nu au convenit un termen de restituire, bunul dat în comodat este supus restituirii la cererea comodantului.

Reclamantul a arătat că, în principal, solicită radierea mențiunii sediului social al pârâtei C. S.R.L. din registrul comerțului întrucât actul care a stat la baza înscrierii mențiunii a încetat prin voința reclamantului în calitate de comodant.

În subsidiar, reclamantul a solicitat să se dispună dizolvarea societății pârâte, C. S.R.L. în temeiul art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

S-a arătat că, potrivit acestor dispoziții, "la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:

"c) nu mai sunt îndeplinite condițiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social ori transferului dreptului de folosință sau proprietate asupra spațiului cu destinație de sediu social."

Prin sentința civilă nr. 840 din 10.05. Tribunalului Specializat Cluj a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B., C. S.R.L., și Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca inadmisibilă.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește primul capăt de cerere, raportat la considerentele și dispozitivul Deciziei RIL nr. 10/2006, demersul judiciar promovat de reclamant, în această modalitate, este inadmisibil, întrucât nu s-a făcut dovada unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare prin care să fi fost modificate, în tot sau în parte, ori să fi fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită. S-a avut în vedere că, deși reclamantul s-a referit la convenția voluntară de partaj prin care imobilul a fost atribuit în proprietatea sa exclusivă, act ce poate fi asimilat unei hotărâri judecătorești de partaj, nu aceasta este împrejurarea de fapt relevantă pentru admisibilitatea unei cereri de radiere a unei înregistrări din Registrul Comerțului.

În soluționarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii instanța a luat în considerare faptul că reclamantul a solicitat pe calea acțiunii constatarea încetării contractului de comodat, ca urmare a dobândirii dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului prin convenția de partaj și manifestării sale de voință în sensul încetării contractului de comodat, context în care alăturarea unei astfel de cereri cererii de radiere a mențiunii sediului social al societății pârâte, face demersul său inadmisibil. S-au avut în vedere și considerentele deciziei pronunțate în interesul legii potrivit cărora, în cadrul unei acțiuni promovate în temeiul art. 25 din Legea nr. 26/1990 instanței judecătorești învestite îi revine doar obligația de a verifica, sub aspect formal, întrunirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute la art. 25, neputându-se dispune și cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți, astfel cum a solicitat reclamantul în cauza de față.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., acesta solicitând admiterea apelului, cu consecința anulării hotărârii atacate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond pentru cercetarea cauzei sub toate aspectele.

În motivele de apel s-a arătat, în esență, că miza încetării contractului de comodat era chiar faptul că după rezilierea lui, societatea C. S.R.L. urma să rămână fără dreptul de folosință asupra imobilului, fapt ce se impunea a fi constatat de către prima instanță.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că, deși prin acțiune s-a solicitat în principal radierea sediului social al societății, reclamantul - apelant a formulat și un petit subsidiar privind dizolvarea societății C. S.R.L. iar instanța a apreciat în mod greșit că și acesta este inadmisibil raportat la aceeași Decizie RIL.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 185 din 2 aprilie 2018, a admis apelul, a anulat în parte sentința civilă nr. 840 din 10.05.2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat încetarea contractului de comodat încheiat pentru imobilul situat în Florești, județul Cluj.

A respins celelalte capete de cerere.

A obligat intimata să plătească apelantului suma de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În fundamentarea acestei decizii, instanța de prim control judiciar a reținut că niciunul din argumentele apelantului cu privire la eronata interpretare de către prima instanță a deciziei RIL nr. X/2006 nu poate fi reținut întrucât, prin considerentele hotărârii atacate, s-a realizat distincția clară cu privire la caracterul acțiunilor care trebuie exercitate precum și la raportul de subsidiaritate dintre acțiunea care a determinat schimbarea elementelor care au fost avute în vedere la momentul realizării mențiunilor . S-a avut în vedere că valorificarea dispozițiilor procedurii instituite prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 are drept premisă existența unui titlu care să justifice demersul.

S-a reținut că apelantul reclamant a solicitat constatarea încetării contractului de comodat, ca urmare a dobândirii dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului prin convenția de partaj și manifestării sale de voință în sensul încetării contractului de comodat, că pârâta B., prin întâmpinarea formulată în apel, la data de 21 noiembrie 2017, a achiesat în integralitate la petitul privind constatarea încetării contractului de comodat.

Aplicând prevederile art. 437 alin. (2) C. proc. civ. instanța a reținut că, în măsura recunoașterii, respectiv pentru petitul pentru care pârâta B. a justificat legitimarea necesară pentru a putea recunoaște pretențiile reclamantului, apelul declarat trebuie admis cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamantului urmând a se constata încetarea contractului de comodat încheiat pentru imobilul menționat în acțiune.

Instanța de apel a statuat și asupra faptului că toate celelalte petite au fost corect analizate de prima instanță în raport de considerentele deciziei pronunțate în recursul în interesul legii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile de drept material incidente în cauză, prin raportare la art. 25 din Legea nr. 26/1990 și la Decizia RIL nr. 10/20.03.2006.

Astfel, s-a învederat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a deciziei RIL nr. 10/2006, considerând că valorificarea dispozițiilor procedurii instituite prin art. 25 din Legea nr. 26/1990 are drept premisă existența unui titlu care să justifice demersul, când de fapt, chiar din conținutul acestei decizii, se deduce că exercitarea demersului cu privire la valabilitatea contractului se poate realiza și concomitent cu cel de radiere, în măsura în care este accesoriu cererii principale privind încetarea contractului.

În accepțiunea reclamantului, în speță, nu era necesară obținerea a priori a unei hotărâri judecătorești, acest lucru constituind un formalism excesiv, câtă vreme această hotărâre putea fi obținută într-o procedură contencioasă desfășurată concomitent.

Recurentul a învederat că modalitatea în care legiuitorul a reglementat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 este una generală, în sensul desființării sau modificării actelor ce au stat la baza mențiunii referitoare la sediul social, ceea ce echivalează, în principiu, cu posibilitatea formulării oricărei acțiuni sub aspectul respectiv, inclusiv o acțiune în constatare cu consecința radierii mențiunilor.

Recurentul a apreciat că, în speță, urmare a admiterii capătului de cerere privind constatarea încetării contractului de comodat, se impunea și admiterea capătului de cerere privind radierea mențiunilor referitoare la sediul social al societății pârâte din Registrul comerțului.

Sub acest aspect, recurentul subliniază că în mod greșit instanța de apel a considerat că, inclusiv în situația în care se solicită dizolvarea unei societăți se impune analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 25 din Legea nr. 26/1990.

În opinia reclamantului, o astfel de interpretare contravine celor statuate prin Decizia RIL nr. 10/20.032006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere că această decizie nu se aplică și pentru ipoteza dizolvării prevăzută la art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990, iar formularea cererii de dizolvare nu este condiționată în niciun fel de o acțiune prealabilă având ca obiect încetarea contractului.

A apreciat recurentul că, ulterior constatării încetării contractului de comodat instanța putea admite și petitul privind radierea din Registrul Comerțului a mențiunii sediului social al intimatei C. S.R.L., sau în subsidiar petitul privind dizolvarea aceleiași societăți din Registrul Comerțului.

La data de 2 august 2018, intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a susținut, în esență, că este de acord cu mențiunile reclamantului în ceea ce privește existența societății S.C. C. S.R.L., apreciind la rândul său, că instanța de apel trebuia să constate încetarea contractului de comodat, precum și radierea societății din Registrul comerțului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 190 martie2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea instanței de la 5 noiembrie 2019 (termen preschimbat din oficiu prin încheierea de la 23 mai 2019) s-a admis în principiu recursul declarat și s-a stabilit termen de judecată în ședință publică la 14 ianuarie 2020.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin cererea introductivă formulată, recurentul-reclamant a învestit instanța cu un capăt de cerere principal, având ca obiect constatarea încetării contractului de comodat și două capete de cerere subsidiare: primul, vizând radierea sediului social al societății C. S.R.L. și al doilea, privind dizolvarea aceleiași societăți.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 august 2018 intimata-pârâtă B. a susținut, în esență, că este de acord cu mențiunile recurentului în ceea ce privește existența societății S.C. C. S.R.L. apreciind, la rândul său, că instanța de apel trebuia să constate încetarea contractului de comodat, precum și radierea societății din Registrul comerțului.

Prin decizia pronunțată instanța de apel s-a limitat numai la a face aplicarea art. 437 alin. (2) C. proc. civ. constatând încetarea contractului de comodat privind imobilul menționat în acțiune, respingând capetele subsidiare de cerere printr-o interpretare și aplicare greșită a temeiurilor de drept invocate în susținerea acestora și a considerentelor deciziei RIL X/2006.

Astfel, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției "Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicita radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului".

Prin urmare, textul de lege mai sus menționat, condiționează radierea înregistrării păgubitoare din registrul comerțului de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de mențiuni în registrul comerțului privind desființarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere se solicită.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. X de la 20 martie 2006, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat asupra faptului că "orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau mențiuni în registrul comerțului este admisibilă numai în condițiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în registrul comerțului, face dovada existenței unei hotărâri judecătorești anterioare irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului."

În realitate recurentul-reclamant a solicitat prin acțiune, în principal, să se constate încetat contractul de comodat iar, în subsidiar, să se dispună încetarea efectelor juridice pe care contractul de comodat le-a produs, printre aceste efecte juridice aflându-se și mențiunea privind sediul societății intimate, înscrisă în registrul comerțului.

Cu alte cuvinte, prin demersul judiciar inițiat, pe calea dreptului comun, recurentul-reclamant a urmărit, în realitate, desființarea raporturilor juridice care au stat la baza înregistrării sediului social al intimatei C. S.R.L. și, ca o consecință firească, radierea, respectiv dizolvarea societății.

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul oricărei peroane la un proces echitabil, a fost interpretat în jurisprudența CEDO, în sensul că un proces echitabil nu trebuie să împovăreze una dintre părțile litigiului cu obligații excesive prin care se rupe acel echilibru pe care îl presupune principiul fundamental juridic al "echității".

Statuările instanței supreme din cadrul deciziei RIL nr. X/2006 trebuie interpretate în sensul că, în analiza condiției de admisibilitate privind existența unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare prin care au fost numai modificate sau anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 modificată nu exclude posibilitatea formulării unei cereri de radiere a mențiunii din Registrul Comerțului concomitent și în raport de subsidiaritate cu o cerere de încetare, desființare sau anulare a actului ce a stat la baza înmatriculării societății.

În speță recurentul a solicitat radierea mențiunii ca fiind păgubitoare în sensul avut în vedere de textul legal, prejudiciul concret pe care l-a invocat fiind dedus din situația sa prezentă, de proprietar care nu-și poate exercita toate atributele dreptului de proprietate și care, în plus, are de onorat obligații fiscale supradimensionate ce nu mai corespund situației de fapt actuale a imobilului.

Așadar, dat fiind faptul că instanța de apel a constatat încetat contractul de comodat, în baza raționamentului mai sus-prezentat, se impunea și obligativitatea examinării de către instanța de prim control judiciar a condițiilor prevăzute de legea specială privind radierea unei societăți.

În concluzie, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 și considerentele deciziei în interesul legii, prin neobservarea faptului esențial că "actul" ce a stat la baza înregistrării mențiunii sediului nu mai există, împrejurare față de care condiția existenței unei hotărâri judecătorești anterioare pentru admisibilitatea acțiunii este lipsită de suport logic și nu se mai justifică.

Recurentul și-a întemeiat cererea subsidiară privind dizolvarea societății pe dispozițiile art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale actualizată, potrivit cărora, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care nu mai sunt îndeplinite condițiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social ori transferului dreptului de folosință sau proprietate asupra spațiului cu destinație de sediu social.

În ceea ce privește acest capăt subsidiar de cerere, instanța de apel, în mod greșit, a condiționat analiza acestuia de aceleași dispoziții legale la care a făcut referire în examinarea capătului de cerere privind radierea reținând că " formularea unor petite alternative nu poate schimba caracterul acestora, iar verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare pentru admiterea cererii, solicitată ca subsidiar prin acțiunea introductivă, nu se poate realiza în alt cadru legal decât cel stabilit în raport de finalitatea urmărită.

Aceasta întrucât dispozițiile art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990 nu interferează ca domeniu de reglementare cu normele speciale cuprinse în art. 25 din Legea nr. 26/1990 modificată și nici nu au făcut obiectul sesizării instanței supreme în cauza în care s-a pronunțat decizia RIL X/2006.

Concluzionând, instanța de apel, prin decizia recurată, a pronunțat soluția cu aplicarea și interpretarea greșită a art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 și a considerentelor deciziei RIL X/2006, și fără a avea o motivare asupra tuturor chestiunilor litigioase, care să susțină soluția din dispozitivul acesteia.

Din această perspectivă hotărârea nu respectă nici exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.

În temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis și, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., casată decizia atacată în parte și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În conformitate cu dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel va judeca din nou, în limita casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, în limitele casării, urmând a fi menținute dispozițiile din decizie care nu au fost contestate prin recurs, privind constatarea încetării contractului de comodat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 185/2018 din 2 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Menține dispozițiile deciziei privind constatarea încetării contractului de comodat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2020.