ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 534/2020

HOTĂRÂRE

04.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 534/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 27 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții C., D. și E. și cu pârâtele S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., să dispună rectificarea suprafeței unui bun imobil teren situat în municipiul Cluj Napoca, județul Cluj; II. să stabilească, legat de acest bun imobil, că s-au efectuat operațiuni de radiere în cartea funciară și că III. pârâta S.C. F. S.R.L. și-a pierdut calitatea de proprietar al respectivului bun ca urmare a anulării unor formalități de executare silită; IV. să constate nulitatea absolută parțială a tuturor convențiilor încheiate de pârâta S.C. F. S.R.L. cu privire la imobilul în litigiu, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul E., a actelor ce au stat la baza transferului de proprietate asupra terenului mai sus menționat de la S.C. F. S.R.L. la S.C. G. S.R.L., respectiv actele de divizare a S.C. F. S.R.L. și actele de fuziune cu S.C. H. S.R.L., doar cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu; V. să constate nulitatea absolută a încheierilor de carte funciară prin care s-au înregistrat operațiunile indicate mai sus; VI. să oblige pârâtul C., în calitate de moștenitor al defunctei I., să predea pârâtului D. un act autentic translativ de proprietate asupra imobilului în speță; VII. să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a pârâtului D. asupra imobilului respectiv; VIII. să oblige pârâtul D. să predea reclamanților A., în cotă-parte de 1/4, și B. în cotă-parte de 3/4, un act autentic translativ de proprietate asupra imobilului în speță; IX. să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamanților A., în cotă-parte de 1/4, și B. în cotă-parte de 3/4, asupra imobilului în litigiu; X. să oblige pârâta S.C. G. S.R.L. și pârâtul E. la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de la 20 februarie 2019, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Cluj, secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 110/2019 din 6 martie 2019, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizat Tribunalul Cluj are mai multe capete principale, întemeiate pe cauze diferite între care există o strânsă legătură deoarece valorificarea dreptului de proprietate solicitat de reclamanți la punctul VI din acțiune este strâns legată de anularea actelor încheiate de S.C. F. S.R.L., persoană juridică cu sediul în București. Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 119 C. proc. civ., competența de soluționare aparținând Tribunalului București ca instanță specializată să judece și cererile în materie comercială.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluționare Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 22 mai 2019 sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1858 din 20 iunie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că reclamanții au chemat în judecată pe pârâta G. S.R.L., solicitând să se constate nulitatea actelor încheiate în cadrul operațiunilor de divizare parțială și fuziune prin absorbție prin care aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pe pârâtul E. și pe pârâta S.C. F. S.R.L. pentru a se constata nulitatea absolută a ipotecii constituite în favoarea acestuia de S.C. F. S.R.L., pe pârâtul C., în calitate de succesor al promitentei vânzătoare I., pentru a transfera către D. dreptul de proprietate asupra imobilului și pe pârâtul D. pentru a transfera către reclamanți dreptul de proprietate asupra imobilului. A mai reținut instanța că Tribunalul Cluj și-a declinat competența în temeiul art. 119 C. proc. civ., apreciind că petitele prin care se solicită constatarea nulității absolute a actelor încheiate în cadrul operațiunilor de divizare și fuziune sunt cele care atrag competența instanței.

Verificându-și competența teritorială, Tribunalul a constatat că art. 119 C. proc. civ. nu este aplicabil în cauză deoarece capetele de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a actelor încheiate în cadrul operațiunilor de divizare și fuziune nu sunt cereri în materie de societate, în accepțiunea textului de lege invocat. Nulitatea acestor operațiuni a fost invocată în aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Reclamanții au precizat în mod expres că nu îi interesează operațiunile de divizare/fuziune în integralitatea lor, ci doar efectele acestora în privința transmiterii dreptului de proprietate.

A mai reținut instanța că în realitate reclamanții doresc să îl oblige pe pârâtul D. la executarea obligației esențiale asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare, și anume transferul dreptului de proprietate asupra terenului în cauză. Ca urmare, instanța a calificat acțiunea ca fiind o acțiunea personală imobiliară. Instanța a avut în vedere și considerentele Deciziei nr. 8/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii care a statuat că "acțiunea civilă prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligațiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal. Atunci când dreptul de creanță are ca obiect un imobil, acțiunea este imobiliara."

În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită rectificarea suprafeței terenului situat în municipiul Cluj Napoca, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în conformitate cu care pentru cererile în prestație tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară este competentă instanța de la locul unde se află imobilul.

.Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele instanțe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Cluj, secția Civilă și Tribunalul București, secția a VI-a civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Nici una din cele două instanțe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Pentru a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulți reclamanți (cu domiciliul în principal în raza Tribunalului Cluj) în contradictoriu cu mai mulți pârâți (persoane fizice și juridice cu domiciliul/sediul în raza Tribunalului Cluj, cu excepția unei pârâte persoană juridică cu sediul în raza Tribunalului București). Cererea are mai multe petite care tind la dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra unui teren situat în municipiul Cluj Napoca prin obligarea unuia dintre pârâți la executarea obligației esențiale asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între autorul reclamanților și autoarea acestui pârât. Subsumat acestui petit, reclamanții au solicitat anularea unor acte încheiate în cadrul operațiunilor de divizare/fuziune în care sunt implicate persoanele juridice pârâte în ceea ce privește efectele translative de proprietate ale acestor acte și rectificarea cărții funciare legat de imobilul în cauză.

Având în vedere obiectul cauzei, astfel cum a fost definit de reclamanți și considerentele Deciziei nr. 8/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Înalta Curte reține că acțiunea cu care a fost sesizată instanța de fond este o acțiune personală imobiliară. Faptul că reclamanții solicită, între altele, anularea parțială a unor acte încheiate de o societate cu sediul în București pentru cauze care țin de valabilitatea unor acte juridice anterioare, și nu pentru cauze care țin de operațiunile de divizare/fuziune în sine, nu încadrează aceste petite ca cereri în materie de societate și nu poate fundamenta aplicarea în cauză a prevederilor art. 119 C. proc. civ.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Coroborând prevederile acestui text de lege cu cele ale art. 112, 113 alin. (1) pct. 3 și 5 și 116 C. proc. civ., Înalta Curtea constată că în raport de obiectul cauzei competența teritorială este alternativă, iar alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamanților care au ales sa sesizeze Tribunalul Cluj.

Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere instanțele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.