ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 7 iunie 2016 sub nr. x/2013/a6, creditoarea A. S.R.L. a atacat măsura lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., C.. de a denunța antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 13/25 septembrie 2012 încheiat între debitoare, în calitate de promitentă vânzătoare și contestatoare, în calitate de promitentă cumpărătoare, pentru prețul de 500.000,00 Euro, măsură cuprinsă în raportul publicat în BPI nr. 10928/3 iunie 2016, respectiv a solicitat și obligarea lichidatorului judiciar la încheierea cu contestatoarea a unui contract de vânzare-cumpărare autentificat notarial prin care să îi vândă contestatoarei spațiul comercial din Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF x Cluj-Napoca, situat la parter și la demisol, în suprafață construită de 414,67 mp la parter + 375,60 mp la demisol, în suprafață totală desfășurată de 790,27 mp și terenul situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF x Cluj-Napoca pentru prețul global de 500.000,00 Euro.

Prin sentința civilă nr. 1208 din 28 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2013 s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., în faliment, C., în contradictoriu și cu creditorii debitoarei S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 164/2019 din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1208 din 28 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2013, pe care a păstrat-o în întregime.

Împotriva acestei decizii contestatoarea S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel susținând că decizia atacată este nelegală și dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta arată că, în cauză, este vorba despre un antecontract valabil încheiat, apt de a produce efecte juridice, iar pentru ca acesta să fie desființat de către lichidatorul judiciar, condițiile stabilite în art. 931 din Legea nr. 85/2006, trebuie să nu fie îndeplinite.

Apreciind că una dintre condiții, respectiv disponibilitatea de plată a prețului, nu este îndeplinită, instanța nu a mai trecut la analiza restului condițiilor prevăzute în art. 931 din Legea nr. 85/2006 reținând că nu mai este necesar a se analiza condiția referitoare la valoarea de piață a prețului.

Având în vedere motivarea instanței care se întemeiază în totalitate pe nedovedirea de către contestatoare a disponibilității financiare a numitului D. de a achita suma de bani aferentă antecontractului de vânzare-cumpărare din speță, recurenta consideră că aceasta a aplicat în mod greșit dispozițiile legii civile privind separația patrimoniului persoanei juridice de cel al persoanei fizice și nu a luat în considerare dreptul legal și contractual de restituire al numitului D., ce rezultă din calitatea sa de împrumutător, parte a contractelor de împrumut încheiate între acesta și societatea E. S.R.L., astfel cum acestea sunt reglementate de art. 2158-2170 ale Noului C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 12 august 2019, intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, totodată a apreciat că recursul este inadmisibil întrucât decizia recurată are caracter definitiv prin raportare la dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii si pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1208 din 28 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., în faliment, C. cuprinse în raportul publicat în BPI nr. 10928/3 iunie 2016, având ca obiect denunțarea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/25 septembrie 2012 și împotriva măsurii de a nu încheia cu contestatoarea un contract de vânzare cumpărare autentificat notarial, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

Conform dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., prin raportare la art. 482 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 164/2019 din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații F., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, G., H., I., J., K., Birou executor judecătoresc L., M., N., O. S.A., P., Q., R. și S., T. S.A. prin T. S.A. SUCURSALA CLUJ-NAPOCA, V., W., X., Y.-SUCURSALA CLUJ, Z. S.A., AA., BB., CC., CC., DD., MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA-DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, EE., FF., GG. și HH., II., JJ., S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., S.C. KK. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., PP., QQ. și RR..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi12 martie 2020.