ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2020

Ședința publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 23 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., prin lichidator C.., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Iași, str. x, compus din teren în suprafață de 560,36 mp și construcție în suprafață de 169,74 mp, adjudecat de reclamantă prin procesul-verbal de licitație și adjudecare nr. x din 10 septembrie 2012, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 și art. 120 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 7989/2016 din 28 iunie 2016, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 95/2017 din 19 ianuarie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin lichidator C..

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 641/2018 din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A., prin lichidator D.., a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Municipiul Iași a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei-pârâte, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, se timbrează la valoare cererile prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.

Conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON".

Totodată, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a consemnat că recurenta-reclamantă are obligația de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.548,5 RON și că reprezintă o înștiințare cu privire la obligația de plată a taxei comunicarea raportului către această parte.

Raportul a fost comunicat părților la 2 decembrie 2019 .

Ca atare, recurenta-reclamantă a fost înștiințată cu privire la obligația de a depune la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.548,5 RON.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, datorată conform art. 3 alin. (2) lit. c) și art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei instanței de apel.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de Municipiul Iași în interesul intimatei-pârâte B. S.A., prin lichidator D.., Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără interes având în vedere că partea în favoarea căreia a fost formulată această cerere a obținut câstig de cauză, ca urmare a anulării recursului declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 641/2018 din 21 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Respinge ca rămasă fără interes cererea de intervenție accesorie formulată de Municipiul Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.