ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2188/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019 Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâții C., D., E., F. și C., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună: 1. constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.04.2009, între C. și D., în calitate de promitenți vânzători, și S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator F., în calitate de promitent cumpărător, și a actului adițional nr. x din data de 28.03.2014, încheiat între pârâta D. și S.C.

A. S.R.L., reprezentat prin E.; 2. să dispună în sarcina pârâtei D. restituirea sumei de 900.000 RON, achitată de către S.C. A. S.R.L. cu titlul de preț a imobilului înscris în CF x de 300 mp, situat administrativ în loc. Alba Iulia, str. x, jud. Alba, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 1236, 1237, 1238 alin. (2) din C. civ., art. 25 din Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 51/COM/2017 din 21 februarie 2017, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâții D., C. - ambii în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctului C., E. - și F. - și în consecință a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.04.2009, între C. (în prezent decedat) și pârâta D. în calitate de promitenți vânzători și reclamanta S.C.

A. S.R.L. reprezentată prin administrator F., în calitate de promitent cumpărător, pentru lipsa consimțământului reprezentantului legal al promitentei cumpărătoare. De asemenea, a fost constatată nulitatea absolută și a actului adițional nr. x din data de 28.03.2014, încheiat între pârâta D. și reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin E., fiind obligată pârâta D. să restituie reclamantei suma de 900.000 RON, reprezentând prețul imobilului înscris în CF x Alba Iulia în suprafață de 300 mp, situat administrativ în Alba Iulia, str. x jud. Alba. Împotriva acestei sentințe, pârâtul C. a declarant apel, care, prin decizia nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a fost respins.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pârâtul C. a declarat recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 septembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 1 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 19 aprilie 2019, pentru judecata pe fond a recursului.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând lipsa nejustificată a părților legal citate la strigarea pricinii, în condițiile în care nici una dintre acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare pentru termenul de judecată din 22 noiembrie 2019. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conform dispozițiilor art. 416 C. proc.

civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată". Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege. Se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 19 aprilie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte reține că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 416 C. proc.

civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării recursului -19 aprilie 2019- și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de șase luni, încheierea din 19 aprilie 2019 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală. Se constată că nu este incidentă o cauză neimputabilă părților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare. Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417 - 418 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 502/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2019.