ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 15 septembrie 2016 în dosar nr. x/2016, contestatoarea A. S.A. A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. a solicitat admiterea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru procedura de notificare de dare în plată, cu consecința punerii de drept a părților în situația anterioară notificării, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1624/2017 din 19 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. x/2016, s-a admis contestația formulată de către creditoarea A. S.A. în contradictoriu cu debitorii intimați B. și C. și, în consecință, s-a constatat inadmisibilă cererea formulată de debitorii intimați privind darea în plată a imobilului situat în Alba Iulia, str. x, jud. Alba, înscris în CF x-C1-U5 Alba Iulia, nr. top xXVI, cuprinsă în notificarea nr. x din 02.09.2016; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016 și au fost obligați debitorii intimați să achite contestatoarei suma de 20 RON cu titlul cheltuieli de judecată.

La data de 06 septembrie 2017, împotriva acestei sentințe a declarat apel debitorul intimat B..

Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență, prin decizia nr. 398A/2018 din 17 aprilie 2018, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către apelantul-debitor B. în contradictoriu cu intimata-creditoare A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1624/2017 din 19 iunie 2017 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-debitor B. în vederea obligării intimatei-creditoare A. S.A. la plata de cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Împotriva acestei decizii, debitorul B. a declarat recurs, iar prin încheierea din 4 iunie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății recursului formulat de B. împotriva deciziei nr. 398/2018 din 17 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2016, până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare asupra sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Creditoarea A. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii din 4 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta-creditoare susține că în mod nelegal instanța de recurs a suspendat judecata recursului, în condițiile în care CJUE s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte în cauza C-186/16 Andriciuc, hotărând că revine instanței naționale obligația să verifice dacă consumatorul a fost informat cu privire la toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care permit acestuia să evalueze costul total al împrumutului său.

Mai mult decât atât, în pricina de față instanța este învestită cu soluționarea unei contestații împotriva notificării de dare în plată formulată de debitorii băncii, fiind chemată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei astfel de notificări în conformitate cu prevederile Legii 77/2016.

Întrebările preliminare formulate de Curtea de Apel Cluj nu prezintă relevanță în speța de față, în discuție nefiind vorba despre valabilitatea clauzelor contractuale, ci îndeplinirea unor condiții pentru darea în plată a unui imobil și stingerea datoriilor.

Pentru aceste considerente, recurenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17 septembrie 2019, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17 decembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 30 decembrie 2019, intimatul depunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 12 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. și a acordat termen la data de 21 mai 2020, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul recurentei A. S.A. A. este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta A. S.A. și-a întemeiat memoriul de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează încălcarea normelor de drept material, însă Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărârii se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în mod eronat, de instanță, măsura suspendării cauzei.

Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, prin încheierea atacată a apreciat că în cauză se impune suspendarea cauzei, întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, cu o întrebare preliminară, având următorul conținut:

"În contextul în care, la acordarea creditului consumatorului nu i-au fost prezentate calcule predicții cu privire la impactul economic, pe care o eventuală fluctuație a cursului o va avea cu privire la obligațiile totale de plată, se poate susține cu temei că o astfel de clauză de preluare în întregime a riscului valutar de către consumator, în temeiul principiului nominalismului, este clară și inteligibilă și că profesionistul, banca, și-a îndeplinit cu bună credință obligația de informare a cocontractantului, în condițiile în care gradul maxim de îndatorare a fost raportat strict la cursul de schimb de la data acordării creditului ?".

Susținerea recurentei, potrivit căreia, suspendarea cauzei este greșită, se constată a fi întemeiată, având în vedere că întrebarea preliminară formulată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, viza suportarea riscului valutar în contextul obligației de informare cu privire la impactul economic al fluctuației cursului valutar.

Astfel, instanța este învestită cu soluționarea unei contestații împotriva notificării de dare în plată formulată de debitorii băncii, fiind chemată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei notificări, în conformitate cu prevederile Legii nr. 77/2016, iar în recurs, instanța de casare este învestită cu verificarea legalității deciziei pronunțată de instanța inferioară.

Or, aspectele sesizate de Curtea de Apel Cluj nu prezintă relevanță în speța de față, câtă vreme nu se pune în discuție legalitatea clauzelor contractuale a convenției încheiată între părți, a căror valabilitate și efecte este incontestabilă, ci îndeplinirea unor condiții pentru darea în plată a unui imobil și stingerea datoriilor.

Așadar, indiferent de soluția pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la întrebările adresate, aceasta nu are relevanță în speța de față, în care se analizează condițiile de admisibilitate a unei notificări de dare în plată, raportat la un contract valabil încheiat între părți.

Din analiza dispozițiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății și nu obligația instanței de a suspenda judecata cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză nu depinde de soluția ce se va da cu privire la sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, aspect în considerarea căruia, constată că instanța de apel a suspendat în mod eronat cauza în raport cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ.

Așadar, prin menținerea măsurii suspendării judecății cauzei s-ar încălca și dispozițiile constituționale care prevăd liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare, precum și cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, totodată se va aprecia dacă nu cumva suspendarea judecății, cu consecința întârzierii soluționării pe fond a cauzei, poate prejudicia grav pe oricare dintre părți.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, cu consecința casării încheierii atacate și trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. A. împotriva încheierii din 4 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.