ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 537/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2011, reclamanta UNIVERSITATEA DE ȘTINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA a chemat în judecată pe pârâte A. S.R.L., A. S.R.L., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună următoarele: constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale din art. 6.3.1 pct. iii, art. 6.3.2, art. 7.2, art. 11.5 din contractul de asociere în participațiune 20.04.2007, precum și din art. 3.2.8 din actul adițional nr. x din 27.10.2008 la contractul de asociere în participațiune; rezoluțiunea actului de constituire drepturi de superficie și drepturi de servitute - actul adițional la contractul de asociere în participațiune pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâte a obligațiilor contractuale; restabilire situației anterioare în sensul radierii înscrierilor efectuate în cartea funciară în baza clauzelor considerate nule; rezilierea contractului de asociere în participațiune din 20.04.2007, cu modificările aduse prin acte adiționale pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâte a obligațiilor asumate; suportarea de către pârâte a pierderilor asocierii; ridicarea de către pârâte a construcțiilor edificate până în prezent pe terenul adus ca aport în asociere; restituirea aportul adus de reclamantă în asociere; predarea posesiei terenului adus ca aport în asociere; obligarea pârâtelor la plata daunelor interese pentru pierderea suferită de reclamantă constând în scăderea valorii de piață a terenului; obligarea pârâtelor la beneficiu nerealizat constând în clauza penală de 100 E/zi din contractul de asociere în participațiune la care se adaugă profitul nerealizat prin exploatarea hotelului până la soluționarea irevocabilă a litigiului, cu aplicarea dobânzii legale la toate sumele solicitate; predarea terenului înscris în CF sub nr. x ce excedează contractului de asociere și a construcției edificată pe acesta; ridicarea construcțiilor nou edificate pe același teren; obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință pentru același teren începând din data de 01.01.2008 până la predarea efectivă.

Prin precizare de acțiune, reclamanta a extins cerere de chemare în judecată și față de pârâta B. S.R.L., solicitând anularea contractului de constituire a drepturilor de superficie și a drepturilor de servitute încheiat între reclamantă și pârâtele inițiale ca fiind lipsit de cauză; în subsidiar a solicitat constatarea caducității aceluiași contract. Totodată, reclamanta solicitat și constatarea caducității contractului de asociere în participațiune, rectificarea înscrierilor în cartea funciară efectuate în baza contractului caduc, obligarea pârâtelor la ridicarea construcțiilor de pe teren și predarea terenului, în subsidiar solicitând autorizarea ei pentru executarea obligației pe cheltuiala pârâtelor; obligarea în solidara tuturor pârâtelor la suportarea prejudiciului produs prin cesionare contractului de asociere în participațiune de către pârâta nou introdusă către pârâtele inițiale.

Reclamanta a renunțat la capătul 5 din cererea inițială, urmare a soluționării dosarul din cadrul procedurii de insolvență (nr. 1478/1285/2011) unde au fost anulate contractele de cesiune dintre pârâte, prin reținerea fraudării intereselor creditorilor S.C. B. S.R.L..

Pârâtele au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună următoarele: în ipoteza respingerii cererii principale, rezilierea contractului de asociere în participațiune din culpa reclamantei, obligarea reclamantei la plata sumei de 24.387.000 euro - profit nerealizat, cu aplicarea dobânzii legale; în subsidiar au solicitat obligarea reclamantei la executarea clauzei art. 11.2.3 din contract astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. x/27.10.2008, obligarea reclamantei la încheierea actului autentic pentru transferul dreptului de proprietate iar în caz de refuz pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

În ipoteza admiterii în parte a acțiunii principale au solicitat să se dispună: obligarea reclamantei la plata sumei de 14.600.000 euro reprezentând contribuția constructorilor de bună credință; instituirea unui drept de retenție asupra terenurilor proprietatea reclamantei până la plata sumei solicitate, cu dobândă legală.

În cauză a formulat cerere de intervenție principală C., care a solicitat acordarea de daune interese ca urmare a rezoluțiunii antecontractelor de vânzare încheiate în 31.08.2008. A formulat cerere de intervenție în interes propriu D., lichidator judiciar al B. S.R.L., motivat de faptul că în dosarul de insolvență s-a solicitat anularea contractelor de cesiune din 15.07.2008 încheiate între debitoare și pârâtele din prezenta cauză. Au mai fost formulate cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtei A. S.R.L. și o serie de persoanele fizice.

Pârâta nou introdusă B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună: constatarea calității sale de titular al dreptului de superficie asupra terenurilor ce au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune, respectiv a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate; constatarea că dreptul de superficie a fost dobândit în temeiul contractului de asociere în participațiune și a actelor adiționale nr. x și 4, coroborate cu manifestările explicite ale reclamantei în sensul derogării de la prezumția instituită prin art. 492 C. civ. din 1864; să se dispună rectificarea corespunzătoare a înscrierilor în cartea funciară, corespunzător petitelor anterioare. A mai solicitat să se constate încetarea contractului de asociere ca urmare a intrării sale în faliment ori ca urmare a imposibilității fortuite de executare, să fie obligată reclamanta la executarea clauzei art. 11.2.3 din contractul de asociere, astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. x/27.10.2007, să fie obligată reclamanta la încheierea unui act de schimb prin care să se transfere dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 4.176 mp, de 12.900 mp., respectiv de 1.934 mp. Și să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției edificate parțial pe primul teren menționat, iar în caz de refuz, să se pronunțe o hotărârea care să țină loc de act autentic de vânzare.

Instanța de fond a disjuns capetele de cerere principală astfel cum au fost precizate vizând pretențiile bănești de despăgubiri și lipsă de folosință formulate în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., formulând dosar separat, judecata în acesta fiind suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că cele două societăți se află în procedura insolvenței.

A dispus, totodată disjungerea cererilor reconvenționale formulate de pârâtele inițiale, formând un nou dosar în care a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea prezentului litigiu

Instanța de fond a respins ca inadmisibile capetele din cererea reconvențională formulate de pârâta B. S.R.L. vizând constatarea dreptului de superficie. A dispus, totodată, disjungerea petitului din aceeași cerere reconvențională vizând rezilierea contractului de asociere în participațiune, formând un nou dosar, judecata acestuia fiind suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 3555/2015 pronunțată în data de 23 decembrie 2015 Tribunalul Specializat Cluj a hotărât următoarele: a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea reclamantei de anulare a actului adițional nr. x la contractul de asociere în participațiune; a admis în parte acțiunea precizată și a constatat încetarea contractului la data intrării în faliment a pârâtei B. S.R.L. - 23.09.2010. A anulat contractul de constituire a drepturilor de superficie și a drepturilor de servitute autentificat sub nr. x/27.10.2007 la SNC Autentica - act adițional nr. x la contractul de asociere în participațiune și a dispus radierea mențiunilor făcute în cartea funciară în temeiul acestui act. A constatat nulitatea clauzei inserate la art. 3.2.8 în actul adițional nr. x/27.10.2008 la contractul de asociere. A respins celelalte cereri ale reclamantei, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: pe situația de fapt a reținut încheierea contractului de asociere între reclamantă și B. S.R.L. (la acel moment E. SRL), precum și cesionarea de către ultima către A. S.R.L. (fost E. SRL) și A. S.R.L. (fost E. SRL) a drepturilor și obligațiilor decurgând din contractul de asociere în participațiune.

Conform clauzelor contractului de asociere, reclamanta a adus ca aport un teren în suprafață totală de 23.146 mp., pârâta B. S.R.L. (investitor) urmând să edifice un hotel și un ansamblu rezidențial, fiind constituit în acest scop în favoarea investitorului un drept de superficie și de servitute de trecere, prin actul adițional nr. x din 27.10.2008 stipulându-se că dreptul de superficie are o durată egală cu durata de existență a construcțiilor, încetarea din orice cauză a contractului de asociere neafectând acest drept (clauza 3.2.8 din actul adițional). Prin actul adițional nr. x din 27.10.2008, intitulat act de constituire drepturi de superficie și drepturi de superficie, reclamanta a constituit în favoarea pârâtelor cesionare aceleași drepturi, conform dezmembrării terenului inițial aportat, pe unele suprafețe în integralitate, iar pe alte suprafețe în cote individualizate. Instanța de fond a reținut și că prin sentința civilă nr. 293/31.03.2013 judecătorul sindic a desființat cu efect retroactiv (anulat) cesiunile intervenite între pârâte pentru fraudarea intereselor creditorilor, reținând comportamentul ilicit și prejudiciabil al pârâtelor.

Excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune ce a vizat cererea reclamantei de anulare a actului adițional nr. x la contractul de asociere, invocată de pârâta B. S.R.L., a fost respinsă fiind reținut că termenul de prescripție a început să curgă doar după anularea contractelor de cesiune încheiate între pârâte. Excepția lipsei de interes a reclamantei în invocarea nulității contractului de superficie, invocată de aceeași parte, a fost unită cu fondul cauzei judecătorul apreciind că reprezintă, în fapt apărări ale părții față de cererea de chemare în judecată.

Cu privire la cererea reclamantei de constatare a caducității contractului de asociere, cu consecința desființării retroactive, motivat de intrarea pârâtei B. S.R.L. în procedura de insolvență instanța de fond a reținut că din moment ce ulterior semnării sale, contractul a devenit operațional nu se mai poate pune problema caducității, ca o cauză de ineficiență juridică. A precizat că intrarea în insolvență a pârâtei nu determină caducitate contractului, ci constituie o cauză de încetare a acestuia pentru viitor, conform, de altfel, și clauzei contractuale în acest sens. În consecință, instanța a apreciat argumentația reclamantei ca fiind întemeiată, constatând că efectul juridic al intrării în faliment a pârâtei B. S.R.L. determină încetarea contractului de asociere în participațiune, cu efect doar pentru viitor.

Solicitarea privind nulitatea clauzelor cuprinse în art. 6.3.1 pct. III, art. 6.3.2., art. 7.2 și art. 11.5 din același contract a fost respinsă atât față de argumentația legată de caducitatea contractului (soluția dispusă sub acest aspect fiind încetarea pentru viitor a actului juridic), cât și față de argumentația vizând caracterul leonin al acestor clauze, fiind reținut că pârâta nu își rezervă integralitatea beneficiilor.

Solicitarea reclamantei de anulare a actului adițional nr. x/27.10.2008 pentru lipsa de cauză a fost respinsă, instanța reținând că existența cauzei se analizează la momentul încheierii actului juridic; or, la acel moment pârâtele cesionare erau părți în contractul de asociere; a fost respinsă și solicitarea reclamantei de constatare a caducității actului adițional cu argumente similare celor redate în cazul contractului de asociere.

Instanța a constatat că se impune constatarea nulității acestui act adițional pe principiul anulării actului subsecvent, urmare a constatării de către judecătorul sindic a nulității contractului de cesiune dintre pârâte. Instanța a înlăturat apărarea pârâtei B. S.R.L. în sensul că ar fi dobândit drepturi proprii prin actul analizat, reținând că nu a fost parte contractantă, iar urmare anulării contractului de cesiune a redobândit calitatea de parte doar în contractul de asociere.

Instanța a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei de constatare a nulității clauzei cuprinsă în art. 3.2.8 din actul adițional nr. x/27.10.2008, reținând că acesta a fost încheiat exclusiv cu pârâtele - societățile cesionare, că pârâta - cedentă este terț și că nulitatea contractului de cesiune determină nulitatea întregului act analizat, urmând a se admite solicitarea reclamantei astfel cum a fost formulată, în baza principiului disponibilității.

Tot în acest context, instanța a înlăturat apărările pârâtei B. S.R.L. vizând dobândirea dreptului de superficie asupra terenului, cu motivarea că aceasta a redevenit parte în contractul astfel cum a fost redactat inițial, iar legea prevedea la acel moment forma autentică ad validitatem pentru actele translative/constitutive de drepturi reale imobiliare.

Urmare a celor dispuse anterior, instanța a hotărât și radierea din cartea funciară a mențiunilor efectuate în baza actelor anulate.

Solicitarea vizând obligarea pârâtelor la ridicarea construcțiilor a fost respinsă ca neîntemeiată, argumentat de faptul că actul juridic dintre părți a încetat doar pentru viitor, părțile contractante urmând a face desocotirea asocierii, reținând că pârâta B. S.R.L. are doar un drept de proprietate sub condiție asupra construcțiilor edificate și că aceeași parte nu a investit instanța cu o solicitare de constatare a accesiunii imobiliare. În acest context a apreciat că nu se impune analizarea apărărilor pârâtei vizând calitate sa de constructor de bună credință.

Solicitările reclamantei privind predarea posesiei unui teren ce excede cadrului contractual, obligarea pârâtelor la ridicarea construcțiilor aflate pe acesta și la plata despăgubirilor aferente au fost respinse de instanța de fond întrucât nu au fost dovedite, nefiind administrate probe. Au fost reținute apărările pârâtei B. S.R.L. în sensul că pe acest teren este edificată o construcție, cu acordul reclamantei, ultima nedovedind contrariul.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L., instanța a precizat că primele două petite vizând constatarea dreptului de superficie au fost respinse ca inadmisibile, apărările părții fiind analizate, totodată, în cadrul cererilor formulate de reclamantă și înlăturate ca nefondate, neexistând un temei juridic pentru înscrierea unui drept de superficie în favoarea pârâtei.

Solicitarea vizând rectificarea de carte funciară a fost respinsă cu motivarea că o asemenea cerere este subsecventă unei acțiuni de fond, pârâta neformulând un asemenea petit care să vizeze desființarea ori altă cauză de ineficacitate a contractului de servitute și superficie din 27.10.2008.

Cererea pârâtei referitoare la constatarea încetării contractului de asociere ca urmare a imposibilității fortuite de executare a fost respinsă, instanța reținând că părțile cunoșteau situația juridică a terenului de la momentul asocierii, că reclamanta era proprietar al terenului adus ca aport, iar riscul transferului de proprietate a fost asumat de această ultimă parte; a mai reținut că din clauzele contractuale nu rezultă că executarea obligațiilor asumate de pârâtă ar fi condiționată de obținerea finanțării din partea unui terț.

Instanța a apreciat că nu se impune admiterea solicitării pârâtei de constatare a încetării contractului de asociere ca urmare a intrării în faliment, urmare a admiterii petitului similar din cererea reclamantei.

Solicitarea pârâtei privind obligarea reclamantei la executarea clauzei art. 11.2.3 din contractul de asociere astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x/27.10.2008, respectiv la încheierea unui act de schimb care să transfere dreptul de proprietate asupra terenului, în caz de refuz să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare a fost respinsă, instanța arătând că a reținut deja că actul adițional nu este aplicabil raportului dintre această pârâtă și reclamantă. A fost reluată argumentația vizând dreptul de proprietate sub condiție al pârâtei asupra construcției edificate pe teren până la momentul desocotirii asocierii, urmare a încetării acesteia.

Urmare a solicitării reclamantei de completare a sentinței civile nr. 3555/2015, Tribunalul Specializat Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 902/2018 din data de 22 mai 2018 prin care a dispus admiterea cererii de completare a sentinței menționate și în consecință: a respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. cu privire la pretențiile solicitate față de aceasta (pierderea efectivă, beneficiul nerealizat și profitul nerealizat), precum și cu privire cererile vizând obligarea aceleiași părți la predarea terenului ce excede contarctului de asociere și la plata lipsei de folosință.

În considerentele acestei sentinței, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada sumelor pretinse de la pârâtă, iar pentru restul petitelor a arătat că subzistă considerentele sentinței inițiale în sensul nedovedirii temeiniciei acestora.

Reclamanta UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA a formulat apel împotriva sentinței de fond, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în parte a hotărârii contestate în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Apelanta reclamantă a criticat soluția dată petitului vizând anularea actului adițional nr. x/27.10.2007 pentru lipsă de cauză, în subsidiar constatarea caducității, apreciind ca fiind contradictorie motivarea instanței de fond, care reține că nulitate contractelor de cesiune produce efect retroactiv, pentru ca ulterior în analiza petitului menționat să nu extindă acest efect retroactiv, actul adițional nr. x rămânând fără cauză. Cu privire la solicitarea subsidiară de constatare a caducității a criticat sentința de fond din perspectiva naturii actului de translativ/constitutiv de drepturi reale, față de care niciodată nu se poate dispune doar pentru viitor, ci numai retroactiv.

Aceleași argumente au fost invocate și în ce privește capătul de cerere vizând caducitate contractului de asociere. Folosindu-se de același efect retroactiv al contractului cu executare uno ictu, coroborat cu legalitatea, din punctul său de vedere, a dispunerii desființării cu efect retroactiv a contractului de asociere, apelanta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond și în ce privește nulitatea clauzelor 6.3.1. pct. III, 6.3.2, 7.2 și 11.5 din contractul inițial, precum și a clauzei 3.2.8 din actul adițional nr. x A susținut că instanța nu a efectuat analiza sub aspectul nulității, prin raportare la considerentele vizând imposibilitatea desființării retroactive a contractului de asociere. A susținut independența acestui capăt de cerere ce trebuia analizat în consecință de instanță.

Apelanta-reclamantă a susținut, în continuare, față de aprecierea sa că trebuia constatată caducitatea contractului de asociere, că se impune și admiterea solicitării de rectificare a cărții funciare în integralitate.

A susținut că este întemeiată și solicitarea de obligare a pârâtelor la ridicarea construcțiilor de pe teren, criticând considerentul instanței de fond care a apreciat că B. S.R.L. are un drept de proprietate sub condiție asupra construcțiilor edificate. A criticat totodată argumentația instanței vizând aplicarea în speță a regulilor accesiunii imobiliare, apreciind că se impunea repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, sub toate aspectele.

Cu privire la petitele vizând pretențiile formulate (despăgubirile solicitate), apelanta-reclamantă a arătat că instanța de fond a omis a se pronunța în raport de intimata-pârâtă A. S.R.L., față de care nu s-a dispus suspendarea judecării cauzei. A precizat că a formulat în acest sens și o cerere de completare a sentinței de fond.

Apelanta-reclamantă a criticat și soluția dată petitelor vizând predarea posesiei terenului ce excedează contractului, cu obligarea pârâtelor la ridicarea construcțiilor și plata despăgubirilor, arătând că au fost respinse toate probatoriile solicitate în dovedire, pentru ca ulterior instanță să hotărască respingerea acestora tocmai ca nedovedite (cu referire la proba testimonială solicitată și respinsă de instanță)

Pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar F. a formulat apel împotriva încheierii din data de 17 februarie 2015 și a sentinței pronunțate în cauză, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârilor contestate în sensul respingerii excepției inadmisibilității petitelor din cererea reconvențională, a respingerii cererii de chemare în judecat, a admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, cu menținerea doar a soluției de încetare a contractului de asociere la data intrării sale în faliment - 23.09.2010.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererilor în constatare, admisă în ședința publică din data de 17.02.2015, apelanta-pârâtă a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 111 C. proc. civ. din 1865, susținând că față de modul de redactare al petitelor cererii reconvenționale a solicitat atât constatarea dreptului de proprietate, cât și realizarea acestor drepturi, indicând în acest sens petitul vizând înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra construcțiilor și terenului aferent. A susținut că doar în forma în care se regăsește solicitarea în cererea reconvențională putea formula acțiunea confesorie, în condițiile în care avea posesia terenului și a construcției. Apelanta-pârâtă mai susține că instanța de fond nu a realizat conexiunea dintre petitele în constatare și cele în realizare - înscrierea în cartea funciară. Totodată, a menționat că urmare a constatării nulității contractului de cesiune încheiat cu intimatele-pârâte din prezenta cauză ea a dobândit ansamblul drepturilor și obligațiilor, inclusiv cu dreptul de superficie constituit în favoarea intimatelor-pârâte.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, respinsă prin sentința de fond, apelanta-pârâtă a invocat prevederile art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, susținând că termenul de prescripție a început să curgă la data de 27.04.2008 când reclamanta a luat cunoștință de actul ce solicită a fi anulat, fiind împlinit la momentul formulării precizării la cererea de chemare în judecată, prin raportare și la motivele de nulitate invocate, respectiv lipsa de cauză și caducitatea. În consecință, apreciază ca fiind greșită soluția instanței de fond care a constatat că termenul de prescripție a început să curgă la momentul dispunerii nulității contractului de cesiune încheiat cu intimatele-pârâte.

Cu privire la fondul cauzei, apelanta-pârâtă a susținut greșita soluționare cererii de chemare în judecată sub următoarele aspecte: cu privire la desființarea contractului de asociere, reclamanta a solicitat pe de o parte să se constate caducitatea actului juridic ca urmare a intrării pârâtei-asociat în faliment, iar pe de altă parte să se constate nulitatea unor clauze contractuale care nu ar putea supraviețui contractului caduc, desființat cu efect retroactiv; instanța de fond deși menționează că cererile reclamantei sunt neîntemeiate, le admite totuși pentru alte motive, care nu au fost invocate de parte. A arătat că o solicitare de constatare a încetării contractului urmare a intrării sale în procedura de faliment se regăsește doar în cererea reconvențională, motiv pentru care corect din punct de vedere legal era ca petitul din cererea principală să fie respins, cu consecința admiterii petitului din cererea reconvențională. A apreciat din această perspectivă că instanța de fond s-a pronunțat pe ce nu s-a cerut.

A susținut că aceeași pronunțare pe ce nu s-a cerut, cu depășirea limitelor investirii, se regăsește și în ce privește nulitatea actului adițional nr. x, solicitată de reclamantă în considerarea lipsei de cauză sau a caducității, instanța admițând cererea în baza principiului nulității actului subsecvent celui deja constatat nul. Apelanta-pârâtă a mai arătat că prin actul adițional a fost transferat un fond de comerț, neputând fi aplicată fără distincție regula anulării actului subsecvent.

Și în ce privește nulitatea clauzei din actul adițional nr. x instanța nu se pronunță pe solicitarea reclamantei, care viza caducitatea, ci tot în baza nulității actului subsecvent.

Cu privire la modul de soluționare a cererii reconvenționale, apelanta-pârâtă a susținut aplicarea greșită legii, prin aceea că mai întâi respinge unele petite ca inadmisibile (cele referitoare la acțiunea în constatare), pentru ca ulterior să procedeze la analiza acestora, deși se dezinvestise urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate.

Pe fondul cererii de constatare a dreptului de superficie, după o expunerea teoretică a instituției, apelanta-pârâtă a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică, prin raportare la faptul că acest drept s-a născut în temeiul contractului de asociere (menționând clauzele 5.3, 5.3.1., 5.3.2., 6.1.2, 6.1.3, 6.3.1, 6.3.2 și 7.2), că a fost confirmat de intimata-reclamantă (declarația autentică nr. 8739/08.11.2007), că a fost recunoscut cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 11063/18.11.2013 a Curții de Apel Cluj, care a soluționat recursul la sentința judecătorului sindic de constatare a nulității contractului de cesiune încheiat cu pârâtele-intimate. În acest context a criticat cele reținute de instanța de fond în sensul că dreptul de superficie s-ar fi născut prima dată direct în patrimoniul societăților A..

Cu privire la respingerea solicitării de constatare a încetării contractului de asociere din cauza imposibilității fortuite de executare, invocând și prevederile clauzei contractuale 11.2.3, astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. x, apelanta-pârâtă a criticat considerentul instanței de fond care a apreciat că obligațiile pe care și le-a asumat sunt pure și simple, fără a lua în considerare neobținerea finanțării.

Referitor la solicitarea de încetare a contractului ca urmare a intrării în faliment, partea a criticat soluția instanței, apreciind, pentru argumente expuse deja, ca se impunea admiterea acestuia.

Apelanta-pârâtă a susținut și soluționarea eronată a capetelor de cerere vizând obligarea intimatei-pârâte la încheierea actului de transfer a dreptului de proprietate asupra terenului, cu motivarea că nu a fost investită cu o acțiune în accesiune imobiliară, refuzând astfel să analizeze, practic, aceste petite.

Au formulat apel în cauză și pârâtele A. S.R.L., prin lichidator judiciar G. și A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în parte a sentinței de fond în sensul înlăturării dispoziției de anulare a actului adițional nr. x/27.10.2007 și a dispoziției de radiere din cartea funciară a mențiunilor efectuate în baza actului adițional.

Criticile apelantelor-pârâtelor au vizat aspecte invocate și de apelanta-pârâtă B. S.R.L., respectiv depășirea limitelor investirii, prin declararea nulității actului juridic în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, motiv neinvocat de intimata-reclamantă; au mai invocat faptul că intimata-reclamantă și-a invocat propria culpă, în condițiile în care a semnat și agreat respectivul act.

Apelurile declarate în cauză au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2011.

În fața instanței de apel H. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea apelantei-pârâta B. S.R.L., reluând, în principiu solicitările părții pentru care a intervenit în proces.

Cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție, a arătat că este continuatoarea proiectului inițiat de apelanta-pârâtă, urmare a cesiunii la data de 14.02.2017 a unei creanțe deținute de un terț față de apelanta-pârâtă; ulterior a desfășurat întâlniri cu promitenții cumpărători care au încheiat antecontracte de vânzare cu societățile care au demarat proiectul imobiliar în vederea găsirii unor soluții pentru continuarea proiectului.

În cauză au mai formulat cereri de intervenție accesorie în interesul apelantelor-pârâte și persoanele fizice I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., S.C. Z. S.R.L., AA., BB., CC., DD., EE. S.R.L., FF., GG., HH., II., JJ., S.C. KK. S.R.L., LL., MM., NN., care au arătat că susțin demersul procesual al apelantelor-pârâte, motivând admisibilitatea cererii pe calitatea lor de părți în antecontractele de vânzare a apartamentelor/spațiilor din proiectul imobiliar.

Prin decizia civilă nr. 154/2019 din 19 martie 2019 instanța de prim control judiciar a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de apelanta-reclamantă UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA și de apelantelor-pârâte B. S.R.L. prin lichidator judiciar F., A. S.R.L., prin lichidator judiciar G. și A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3555 din 23 decembrie 2015 și a încheierilor premergătoare; a respins totodată, cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea B. S.R.L. și A. S.R.L..

În considerentele deciziei de apel, instanța a reținut următoarele: contractul de asociere nu poate reprezenta un titlu valabil de dobândire a unui drept real imobiliar, în lipsa formei autentice; faptele materiale nu produc efecte juridice și, drept urmare nu pot reprezenta un mod de dobândire a dreptului de superficie, ori a dreptului de proprietate asupra construcțiilor; nici servituțile nu pot fi dobândite prin fapte materiale.

Acțiunea în rectificarea cărții funciare - formulată pe cale reconvențională - nu poate fi considerată o aplicație a acțiunii confesorii; faptul că acțiunea în constatare ar însoți o acțiune în realizare nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. din 1865.

Instanța a reținut caracterul contradictoriu al susținerilor apelantei-pârâte B. S.R.L., care mai întâi a arătat că ar fi exercitat o acțiune confesorie sub forma acțiunii în rectificare CF, pentru ca ulterior să arate că nu avea la dispoziție o acțiune confesorie de superficie. A mai reținut că acțiunea în rectificare poate avea ca obiect exclusiv corectarea unor înscrieri preexistente și că trebuie să însoțească în mod invariabil o acțiune de fond (în anularea, rezoluțiunea, etc. a titlului care a justificat înscrierea). A apreciat că partea a urmărit prin cererea reconvențională să obțină înscrierea în cartea funciară, fără a face dovada unui titlu de dobândire a acestui drept.

Instanța a mai reținut că în cadrul apelului apelanta-pârâtă B. S.R.L. a schimbat temeiul de drept al unei cereri, în fond solicitând înscrierea în cartea funciară a dreptului de superficie în temeiul rectificării cărții funciare, în calea de atac întemeind aceeași solicitare pe prevederile ce reglementează acțiunea în prestație tabulară, aspect inadmisibil prin raportare la art. 294 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Criticile aceleiași apelante referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune au fost înlăturate motivat de faptul că aceasta nu a fost parte în respectivul act juridic, invocarea acestei apărări fiind lipsită de interes, instanța de apel reținând, totodată, că termenul de prescripție a început să curgă de la momentul constatării nulității contractului de cesiune încheiat de apelantele-pârâte. A concluzionat că beneficiarul transmisiunii dreptului de superficie nu poate fi pur și simplu înlocuit pentru simplu fapt că transferul dreptului de superficie nu a reprezentat un efect al contractului de asociere.

Criticile privind greșita interpretare a modificărilor aduse contractului inițial prin actul adițional nr. x au fost înlăturate, instanța reținând că actul adițional a fost încheiat fără participarea B. S.R.L., iar prin anularea cesiunii dintre apelantele-pârâte, efectul retroactiv conduce la concluzia că cele două societăți semnatare nu aveau calitatea de a modifica actul inițial: în consecință, a apreciat că actul adițional nr. x a devenit lipsit de efecte, apelanta-pârâtă B. S.R.L. redevenind parte doar în contractul inițial.

Instanța de apel a apreciat că apelanta-pârâtă B. S.R.L. nu este și nu poate fi proprietara construcției edificate parțial întrucât nu este nici proprietară, nici titulară unui drept de superficie asupra terenului pe care se găsește construcția.

Reținând dispozițiile art. 1587 alin. (1) și ale art. 1634 alin. (1) C. civ. din 1864, instanța de apel a concluzionat că împrejurare că debitorul ajunge în imposibilitate de a executa propria obligație nu este de natură a o stinge; în consecință, lipsa de disponibilități a societăților apelante-pârâte pentru finalizare proiectului nu echivalează cu imposibilitatea de executare a obligației asumate.

Instanța a mai concluzionat că actele adiționale încheiat cu apelantele-pârâte A. S.R.L. și A. S.R.L. au devenit ineficace ca urmare a anulării cu efect retroactiv a contractului de cesiune și, prin urmare toate referirile trebuie făcute la contractul în forma inițială.

Decizia de apel a fost recurată de apelanta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar F., care a solicitat admiterea recursului și în principal casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei de apel, admiterea apelului propriu, cu consecința schimbării sentinței de fond în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate, respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia de apel, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 din perspectiva soluției date cu privire la încheierea din data de 17.02.2015 (prin care instanța de fond a admis excepția inadmisibilității unor petite din cererea reconvențională), arătând că instanța de prin control judiciar nu realizează o analiză a susținerilor din memoriul de apel, ci conturează o argumentație proprie pentru menținerea soluției instanței de fond; recurenta-pârâtă a reluat în susținerea acestei critici apărările invocate și în fața instanței de apel. Sub aceleași critici recurenta-pârâtă a invocat și contradictorialitatea motivării instanței de fond.

O a doua critică a recurentei-pârâte, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din 1864 a vizat aplicarea greșită a prevederilor art. 294 C. proc. civ. din 1865, instanța interpretând în mod eronat explicațiile și apărările din apel prin care se tindea la conturarea petitelor din cererea reconvențională ca fiind o modificare a temeiului de drept al acțiunii.

Recurenta-pârâtă a criticat, sub imperiul prevederilor art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. din 1865 și dezlegarea dată excepției prescripției dreptului material la acțiune în ce privește anularea actului adițional nr. x/27.10.2007, reluând, cu mici variații apărările formulate în fața instanței de apel.

Din perspectiva acelorași motive de casare a fost criticată și soluția dată pe cererea intimatei-reclamante de anulare a actului de asociere, și a actului adițional nr. x cu reluarea aproape identică a criticilor din memoriul de apel. Arată, în plus, că instanța de apel nu a făcut o analiză efectivă a criticilor invocate în fața acesteia, iar prin considerentele expuse în decizia de apel au fost încălcate și dispozițiile art. 305 pct. 5 C. proc. civ. din 1965, instanța pronunțându-se plus petita.

Tot sub imperiul prevederilor art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. din 1865 au fost criticate și dezlegările date de instanța de apel cu privire la toate petitele din cererea reconvențională, dezvoltarea prezentă în memoriul de recurs fiind similară, până aproape la identitate cu cele inserate în memoriul de apel.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.

Examinând decizia de apel prin prisma recursului declarat în cauză, Înalta Curte apreciază că nu poate realiza controlul de legalitate al deciziei atacate pentru următoarele considerente:

Deși extrem de voluminoasă, decizia de apel numărând nu mai puțin de 123 de pagini, pe un număr însemnat din acestea (respectiv până la pagina 110) instanța de apel nu face decât să redea într-o manieră nesintetizată toate cererile, intervențiile, apărările, concluziile părților, cererile de apel, întâmpinările la cererile de apel, cererile de intervenție accesorie, întâmpinările la cererile de intervenție accesorie, etc., cu reluarea repetată a petitelor cererilor, a modificărilor și precizărilor acestor cereri, a completărilor la aceste cereri, etc.

Chiar și din momentul în care instanța de apel atenționează că urmează să procedeze la examinarea apelurilor declarate în cauză, această examinare debutează cu o nouă reluarea a petitelor cererilor (principale și reconvenționale) cu care a fost investită instanța de fond, a susținerilor părților în fața instanței de fond, continuând cu o nouă expunere, prescurtată, a celor reținute de prima instanță.

După acest nou istoric expus pe alte câteva pagini, se creează aparența unei analize a apelurilor cu care fost investită instanța de apel. Înalta Curte s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a identifica momentul în care s-a trecut la analiza efectivă a criticilor aduse sentinței de fond, neputând fi urmărit un fir logic al raționamentului instanței.

Se pot observa unele considerații care ar fi de natură să se fie calificate ca fiind argumente ale instanței de apel față de criticile formulate, dar acestea se prezintă sub forma unor înșiruiri de paragrafe, fără a contura cu pregnanță concluzia că instanța ar fi răspuns într-adevăr celor ce i s-au invocat. De asemenea, aceste considerente par a fi reluări ale argumentației primei instanțe, în puține paragrafe fiind identificate argumentele proprii ale instanței de apel.

Se reține, totodată, că aparent instanța de apel a analizat doar unul din apelurile cu care a fost investită (cel al apelantei-pârâte B. SRL), nefiind identificate considerente care să poată fi puse în relație cu memoriile de apel formulate de reclamantă ori de pârâtele A. S.R.L., prin lichidator judiciar G. și A. S.R.L..

Chiar și în ce privește apelul ce pare a fi analizat, Înalta Curtea reține că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate criticile acestei părți (cu titlu de exemplu critica referitoare la plus petita, sau cea referitoare la greșita respingere a solicitării sale de încetare a contractului de asociere ca urmare a intrării în faliment, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a formulat un asemenea petit).

În contextul celor reținute, chiar în condițiile în care și cererea de recurs este varianta aproape identică a cererii de apel, cu varianția menționării numărului deciziei de apel și cu indicarea textelor incidente în materia recursului reglementate de art. 304 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte apreciază ca fondată critica recurentei vizând nemotivarea deciziei de apel.

Înalta Curte precizează că prezentarea în manieră sintetică a parcursului procesual a fost efectuată doar pentru a da posibilitatea reală de analiză a cauzei de către instanța de apel pentru a putea răspunde astfel, în mod concret criticilor aduse prin apelurile declarate.

Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curtea va admite recursul declarat cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În rejudecare instanța de apel va avea în vedere toate apelurile declarate în cauză, față de interdependența existentă între criticile invocate prin memoriile de apel.

De asemenea, va avea în vedere stabilirea cadrului procesual urmare a închiderii procedurii de insolvență a intimatei A. S.R.L. și radierii societății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar F. împotriva deciziei civile nr. 154/2019 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ, intimatele-pârâte S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR OO. SPRL și S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PP.., intimații-intervenienți în numele altei persoane C., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. S.R.L., AA., BB., CC., DD., EE. S.R.L., FF., GG., HH., II., JJ., S.C. KK. S.R.L., LL., MM., NN. și H. S.R.L.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.