ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 25 ianuarie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale din art. 6.3.1 pct. iii, art. 6.3.2, art. 7.2 și art. 11.5 din contractul de asociere în participațiune din 20 aprilie 2007, precum și din art. 3.2.8 din actul adițional nr. x din 27 octombrie 2008 la contractul de asociere în participațiune; rezoluțiunea actului de constituire a drepturilor de superficie și a drepturilor de servitute - actul adițional la contractul de asociere în participațiune pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâte a obligațiilor contractuale; restabilirea situației anterioare în sensul radierii înscrierilor efectuate în cartea funciară în baza clauzelor considerate nule; rezilierea contractului de asociere în participațiune din 20 aprilie 2007, cu modificările aduse prin actele adiționale pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâte a obligațiilor asumate; suportarea de către pârâte a pierderilor asocierii; ridicarea de către pârâte a construcțiilor edificate până în prezent pe terenul adus ca aport în asociere; restituirea aportului adus de reclamantă în asociere; predarea posesiei terenului adus ca aport în asociere; obligarea pârâtelor la plata daunelor interese pentru pierderea suferită de reclamantă constând în scăderea valorii de piață a terenului; obligarea pârâtelor la beneficiului nerealizat constând în clauza penală de 100 euro/zi din contractul de asociere în participațiune la care se adaugă profitul nerealizat prin exploatarea hotelului până la soluționarea irevocabilă a litigiului, cu aplicarea dobânzii legale la toate sumele solicitate; predarea terenului înscris în CF sub nr. x ce excedează contractului de asociere și a construcției edificată pe acesta; ridicarea construcțiilor nou edificate pe același teren; obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință pentru același teren începând de la 1 ianuarie 2008 până la predarea efectivă.

Reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a extins cadrul procesual și față de pârâta C. S.R.L., solicitând anularea contractului de constituire a drepturilor de superficie și a drepturilor de servitute încheiat între reclamantă și pârâtele inițiale ca fiind lipsit de cauză, iar în subsidiar constatarea caducității aceluiași contract. Totodată, reclamanta a solicitat și constatarea caducității contractului de asociere în participațiune, rectificarea înscrierilor în cartea funciară efectuate în baza contractului caduc, obligarea pârâtelor la ridicarea construcțiilor de pe teren și predarea terenului, în subsidiar solicitând autorizarea ei pentru executarea obligației pe cheltuiala pârâtelor; obligarea în solidar a tuturor pârâtelor la suportarea prejudiciului produs prin cesionare contractului de asociere în participațiune de către pârâta nou introdusă către pârâtele inițiale.

Reclamanta a renunțat la capătul 5 din cererea inițială, ca urmare a soluționării dosarului din cadrul procedurii de insolvență (nr. 1478/1285/2011) unde au fost anulate contractele de cesiune dintre pârâte, prin reținerea fraudării intereselor creditorilor C. S.R.L.

Pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună în ipoteza respingerii cererii principale, rezilierea contractului de asociere în participațiune din culpa reclamantei și obligarea reclamantei la plata sumei de 24.387.000 euro, reprezentând profit nerealizat, cu aplicarea dobânzii legale; în subsidiar au solicitat obligarea reclamantei la executarea clauzei art. 11.2.3 din contract astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. x din 27 octombrie 2008, obligarea reclamantei la încheierea actului autentic pentru transferul dreptului de proprietate, iar în caz de refuz pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. În ipoteza admiterii în parte a acțiunii principale au solicitat să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 14.600.000 euro reprezentând contribuția constructorilor de bună credință și instituirea unui drept de retenție asupra terenurilor proprietatea reclamantei până la plata sumei solicitate, cu dobândă legală.

În cauză a formulat cerere de intervenție principală D., care a solicitat acordarea de daune interese ca urmare a rezoluțiunii antecontractelor de vânzare încheiate la 31 august 2008. A formulat cerere de intervenție în interes propriu E. SPRL, lichidator judiciar al C. S.R.L., motivat de faptul că în dosarul de insolvență s-a solicitat anularea contractelor de cesiune încheiate la 15 iulie 2008 între C. S.R.L și celelelate două pârâte. Au mai formulat cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtei B. S.R.L. și o serie de persoane fizice.

Pârâta nou introdusă C. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună constatarea calității sale de titular al dreptului de superficie asupra terenurilor ce au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune, respectiv a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate; constatarea că dreptul de superficie a fost dobândit în temeiul contractului de asociere în participațiune și a actelor adiționale nr. x și 4, coroborate cu manifestările explicite ale reclamantei în sensul derogării de la prezumția instituită prin art. 492 C. civ. din 1864 și să se dispună rectificarea corespunzătoare a înscrierilor în cartea funciară, corespunzător petitelor anterioare. A mai solicitat să se constate încetarea contractului de asociere ca urmare a intrării sale în faliment ori ca urmare a imposibilității fortuite de executare, să fie obligată reclamanta la executarea clauzei art. 11.2.3 din contractul de asociere, astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. x din 27 octombrie 2008, să fie obligată reclamanta la încheierea unui act de schimb prin care să se transfere dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 4.176 mp, de 12.900 mp, respectiv de 1.934 mp și să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției edificate parțial pe primul teren menționat, iar în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare.

Instanța de fond a disjuns capetele de cerere principală astfel cum au fost precizate vizând pretențiile bănești de despăgubiri și lipsă de folosință formulate în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., formulând dosar separat, judecata acestuia fiind suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că cele două societăți se află în procedura insolvenței. A dispus, totodată, disjungerea cererilor reconvenționale formulate de pârâtele inițiale, formând un nou dosar în care a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea prezentului litigiu.

Instanța de fond a respins ca inadmisibile capetele din cererea reconvențională formulate de pârâta C. S.R.L. vizând constatarea dreptului de superficie. A dispus, totodată, disjungerea petitului din aceeași cerere reconvențională vizând rezilierea contractului de asociere în participațiune, formând un nou dosar, judecata acestuia fiind suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 3555/2015 din 23 decembrie 2015, astfel cum a fost îndreptată, Tribunalul Specializat Cluj a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea reclamantei de anulare a actului adițional nr. x la contractul de asociere în participațiune, a admis în parte acțiunea precizată și a constatat încetarea contractului de asociere în participațiune la 23 septembrie 2010, data intrării în faliment a pârâtei C. S.R.L. A anulat contractul de constituire a drepturilor de superficie și a drepturilor de servitute autentificat sub nr. x din 27 octombrie 2008 la F. - act adițional nr. x la contractul de asociere în participațiune și a dispus radierea mențiunilor făcute în cartea funciară în temeiul acestui act. A constatat nulitatea clauzei inserate la art. 3.2.8 în actul adițional nr. x din 27 octombrie 2008 la contractul de asociere. A respins celelalte cereri ale reclamantei, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta C. S.R.L.

Urmare a solicitării reclamantei de completare a sentinței civile nr. 3555/2015, Tribunalul Specializat Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 902/2018 din 22 mai 2018 prin care a dispus admiterea cererii de completare a sentinței menționate și în consecință a respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. cu privire la pretențiile solicitate față de aceasta (pierderea efectivă, beneficiul nerealizat și profitul nerealizat), precum și cu privire la cererile vizând obligarea aceleiași părți la predarea terenului ce excede contractului de asociere și la plata lipsei de folosință.

Împotriva sentinței nr. 3555/2015 din 23 decembrie 2015, astfel cum a fost completată, au formulat apel reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în parte a hotărârii contestate în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată, pârâta C. S.R.L. prin G. SPRL, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârilor contestate în sensul respingerii excepției inadmisibilității petitelor din cererea reconvențională, a respingerii cererii de chemare în judecată, a admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, cu menținerea doar a soluției de încetare a contractului de asociere la data intrării sale în faliment, 23 septembrie 2020, și pârâtele B. S.R.L., prin lichidator judiciar I., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în parte a sentinței de fond în sensul înlăturării dispoziției de anulare a actului adițional nr. x din 27 octombrie 2008 și a dispoziției de radiere din cartea funciară a mențiunilor efectuate în baza actului adițional. Pârâta C. S.R.L. prin G. SPRL a formulat apel și împotriva încheierii din 17 februarie 2015.

În fața instanței de apel J. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea apelantei-pârâte C. S.R.L., reluând, în principiu, solicitările părții pentru care a intervenit în proces.

În cauză au mai formulat cereri de intervenție accesorie în interesul apelantelor-pârâte și persoanele fizice și juridice K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., S.C. BB. S.R.L., CC., DD., EE., FF., GG. S.R.L., HH., II., JJ., KK., LL., S.C. MM. S.R.L., NN., OO. și PP., care au arătat că susțin demersul procesual al apelantelor-pârâte, motivând admisibilitatea cererii pe calitatea lor de părți în antecontractele de vânzare a apartamentelor/spațiilor din proiectul imobiliar.

Prin decizia civilă nr. 154/2019 din 19 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de apelanta-reclamantă Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și de apelantele-pârâte C. S.R.L. prin G. SPRL, B. S.R.L. prin lichidator judiciar I. împotriva sentinței civile nr. 3555 din 23 decembrie 2015 și a încheierilor premergătoare și a respins, totodată, cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea C. S.R.L. și B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L. prin G. SPRL, care a solicitat admiterea recursului și în principal casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei de apel, admiterea apelului propriu, cu consecința schimbării sentinței de fond în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate, respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 537 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin G. SPRL, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a apreciat ca fondată critica recurentei vizând nemotivarea deciziei de apel și a reținut, în esență, că decizia instanței de apel este voluminoasă și că s-a reluat istoricul dosarului de mai multe ori, fără a se delimita momentul în care s-a trecut la analiza efectivă a criticilor aduse sentinței de fond, neputând fi urmărit un fir logic al raționamentului instanței. S-a mai reținut că unele considerente păreau a fi reluări ale argumentației primei instanțe, în puține paragrafe fiind identificate argumentele proprii ale instanței de apel, și că aparent instanța de apel a analizat doar unul din apelurile cu care a fost învestită (cel al pârâtei C. S.R.L.), nefiind identificate considerente care să poată fi puse în relație cu memoriile de apel formulate de reclamantă ori de pârâtele B. S.R.L., prin lichidator judiciar I. Chiar și în ce privește apelul ce pare a fi analizat, Înalta Curte a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate criticile acestei părți.

Înalta Curte a stabilit ca în rejudecare instanța de apel să aibă în vedere toate apelurile declarate în cauză, față de interdependența existentă între criticile invocate prin memoriile de apel, și stabilirea cadrului procesual urmare a închiderii procedurii de insolvență a intimatei A. S.R.L. și radierii societății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă sub nr. x/2011*.

Prin decizia nr. 596/2020 din 27 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei A. S.R.L. și, în consecință, a anulat apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3555/2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință și a anulat apelul declarat de reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. A anulat cererile de intervenție accesorie în favoarea intimatei A. S.R.L. formulate de intervenienții II. și S., precum și de intervenienții AA., JJ., T., K., S.C. BB. S.R.L., KK., U., L., CC., LL., V., M., DD., S.C. MM. S.R.L., W., N., EE., QQ., X., O., FF., OO., Y., P., S.C. GG. S.R.L., PP., Z., Q. și R., ca fiind formulate în favoarea unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. și B. S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar I. SPRL, împotriva sentinței civile nr. 3555/2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar I. SPRL în contradictoriu cu intimata Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 3555/2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011.

A respins cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei B. S.R.L. formulate de de intervenienții II. și S., precum și de intervenienții AA., JJ., T., K., S.C. BB. S.R.L., KK., U., L., CC., LL., V., M., DD., S.C. MM. S.R.L., W., N., EE., QQ., X., O., FF., OO., Y., P., S.C. GG. S.R.L., PP., Z., Q. și R..

A admis apelul declarat de pârâta C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva încheierii din 17 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011 pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii în constatare formulate de pârâta C. S.R.L. prin cererea reconvențională, având ca obiect petitele I.A și I.B din cererea reconvențională.

A admis apelul declarat de apelanta C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 3555/2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispoziția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, cu consecința constatării încetării contractului de asociere din 20 aprilie 2007, la data intrării în faliment a societății C. S.R.L., a admis în parte cererea reconvențională formulată de S.C. C. S.R.L., cu consecința constatării încetării contractului de asociere din 20 aprilie 2007, la data intrării în faliment a societății C. S.R.L. și a menținut în rest sentința civilă nr. 3555/2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011.

A admis cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei C. S.R.L. formulate de intervenienții J. S.R.L., D., II. și S., HH., AA., JJ., T., K., S.C. BB. S.R.L., KK., U., L., CC., LL., V., M., DD., S.C. MM. S.R.L., W., N., EE., QQ., X., O., FF., OO., Y., P., S.C. GG. S.R.L., PP., Z., Q. și R..

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că instanța de recurs

a desființat în integralitate decizia nr. 154/2019 a instanței de apel, astfel că, într-o asemenea situație, trimiterea cauzei spre rejudecare nu se poate face decât pentru întreaga cauză, mai mult, instanța supremă a stabilit în mod expres limitele devoluțiunii în cuprinsul deciziei citate precizând că în rejudecare instanța de apel a avut în vedere toate apelurile declarate în cauză, deci nu doar apelul societății C. S.R.L., ci și apelurile declarate de reclamantă și respectiv apelul declarat de B. S.R.L. și A. S.R.L. A mai reținut că prin încheierea din 22 ianuarie 2019, a fost disjunsă soluționarea petitelor F și G din memoriul de apel al reclamantei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, astfel că instanța de apel a rămas învestită cu A, B, C, D și E din memoriul de apel al reclamantei. În aceste limite precizate, apelanta RR. a depus și concluzii scrise în fața instanței de apel, în primul ciclu procesual.

Instanța de apel a constatat că la 15 mai 2019 societatea A. S.R.L. a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca o consecință a închiderii procedurii insolvenței față de această debitoare, potrivit sentinței executorii nr. 879 din 15 mai 2019 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj (rămasă definitivă, prin neapelare). În aceste condiții, la termenul de judecată de la 2 octombrie 2020, curtea de apel a pus în discuție lipsa capacității procesuale de folosință a S.C. A. S.R.L., iar prin decizia nr. 596 din 27 noiembrie 2020 a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte, anulând apelul declarat de această parte, cât și pe cel formulat în contradictoriu cu aceasta. Totodată, a anulat și cererile de intervenție accesorie în favoarea acestei părți.

Analizând motivele de apel și apărările referitoare la caducitatea sau încetarea contractului de asociere din 20 aprilie 2007, curtea de apel a constatat că, în urma pronunțării sentinței civile nr. 293/2013 a Tribunalului Specializat Cluj prin care au fost anulate ca frauduloase contractele de cesiune și de novație încheiate între cedenta S.C. C. S.R.L. și cesionarele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., la momentul analizei cererilor de apel, părți ale contractului de asociere încheiat la 20 aprilie 2007 sunt Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, în calitate de beneficiar, și S.C. C. S.R.L., în calitate de investitor, aspect necontestat în cauză. Investitorul S.C. C. S.R.L. se află în faliment începând din 23 septembrie 2010, fiind în această situație și la 31 ianuarie 2013, momentul la care a redevenit parte în contractul de asociere.

Prin apelurile formulate, reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca invocă falimentul asociatului investitor drept cauză care generează caducitatea contractului de asociere, cu efecte retroactive, iar pârâta S.C. C. S.R.L. susține că acest contract de asociere a încetat pentru imposibilitatea fortuită de executare a contractului sau pentru intrarea în faliment a investitorului C. S.R.L. Curtea a constatat că atât caducitatea, cât și încetarea sunt cauze de ineficacitate a convențiilor încheiate între părți, dar care sunt generate de cauze diferite și produc efecte juridice distincte. Contractul de asociere din 20 aprilie 2007 dintre reclamantă și pârâtă este supus regimului juridic al C. civ. din 1864 și al Codului comercial sub imperiul cărora a fost întocmit, având natura juridică a unui contract de asociere în participațiune (potrivit art. 2.2. din această convenție se prevede expres faptul că prezenta asociere nu are și nu va dobândi personalitate juridică), iar obiectul acestui contract îl constituie asocierea și înțelegerea părților semnatare cu privire la condițiile și etapele în care, asupra terenului proprietatea beneficiarului Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și cu finanțarea asigurată de către investitorul S.C. C. S.R.L., vor fi edificate construcții, urmând ca împărțirea beneficiilor să aibă loc în condițiile art. 5 și următoarele din acest contract, respectiv beneficiarul Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca urma să dobândească dreptul deplin de proprietate asupra hotelului, iar investitorul urma să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului ce deservește Amplasamentul nr. 2. A mai reținut că participațiunea acordată beneficiarului nu poartă asupra întregului comerț al investitorului, fiind un contract cu executare uno ictu.

Curtea de apel a constatat că sancțiunea caducității este o cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic civil, care presupune un act juridic valabil încheiat, iar cauza de ineficacitate va produce efecte numai pentru viitor, pentru că în trecut acest act juridic nu a produs nici un efect, iar împrejurarea care a produs caducitatea are natură obiectivă, exterioară voinței autorului sau autorilor actului juridic civil. A apreciat că falimentul societății S.C. C. S.R.L. nu poate genera caducitatea contractului de asociere, întrucât, deși reprezintă o împrejurare independentă de voința reclamantei, nu reprezintă o împrejurare independentă de voința S.C. C. S.R.L., ci o faptă generată prin acțiunile acestei societăți. A reținut că nu este îndeplinită nici condiția ca actul juridic să nu își fi produs nici un efect întrucât contractul de asociere din 20 aprilie 2007 a fost pus în executare de ambele părți, prin încheierea actelor adiționale nr. 2-4 (în scopul punerii în practică a proiectului), a obținerii autorizațiilor de construire și prin începerea construirii până la un anumit nivel a hotelului și a ansamblului rezidențial asumat de investitor.

Astfel curtea de apel a respins apelul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca sub aspectul constatării caducității contractului de asociere în participațiune din 20 aprilie 2007, ca o consecință a falimentului S.C. C. S.R.L. (aferent pct. B din memoriul de apel), menținând astfel soluția primei instanțe, și a respins și petitul D din memoriul de apel având ca obiect schimbarea sentinței civile apelate în sensul rectificării înscrierilor de carte funciară ca o consecință a constatării caducității contractului de asociere.

Curtea de apel a constatat că prima instanță a procedat în mod nelegal prin respingerea cererii reconvenționale a S.C. C. S.R.L. sub aspectul încetării contractului de asociere din 20 aprilie 2007 ca o consecință a falimentului asociatului S.C. C. S.R.L. Astfel a reținut că imposibilitatea obținerii finanțării din partea băncilor anterior intrării în procedura falimentului nu reprezintă o cauză care să excludă orice culpă a acestui asociat și că, prin contractul de asociere în participațiune, investitorul și-a asumat riscul de a nu putea obține transferul dreptului de proprietate asupra terenului aferent Amplasamentului nr. 2, risc pe care nu îl poate contesta și transforma ulterior în eveniment imprevizibil, independent de voința părților, iar blocajul financiar nu poate fi considerat forță majoră. Ca urmare, instanța de apel a apreciat nefondat motivul de apel al S.C. C. S.R.L., potrivit căruia se impunea constatarea încetării contractului de asociere din cauza imposibilității fortuite de executare.

Aceeași instanță a considerat că încetarea contractului de asociere din cauza falimentului investitorului justifică admiterea apelului deoarece este expres prevăzută de art. 11.2.4 din contractul de asociere din 20 aprilie 2007 ca o cauză de încetare anticipată a valabilității asocierii. Astfel, față de dispozițiile sentinței civile nr. 2394/2010 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2010 prin care societatea C. S.R.L. a intrat la 23 septembrie 2010 în procedura generală a falimentului, curtea de apel a apreciat că se impune constatarea încetării la 23 septembrie 2010 a contractului de asociere din 20 aprilie 2007 încheiat între Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și S.C. C. S.R.L. din cauza falimentului societății S.C. C. S.R.L. Instanța de apel a reținut că soluția tribunalului de admitere a cererii reclamantei de constatare a încetării contractului de asociere nu este corectă deoarece această parte a invocat sancțiunea caducității, iar petitul de încetare a contractului din cauza falimentului asociatului a fost solicitat de reclamanta reconvențională C. S.R.L., acesta fiind respins în mod nejustificat.

Ca urmare, reținând ca fiind corectă soluția de drept material a încetării contractului de asociere ca o consecință a falimentului investitorului, s-a impus schimbarea sentinței primei instanțe, constatând depășirea limitelor învestirii prin acordarea a ceea ce nu s-a cerut reclamantei.

În continuare, instanța de apel a analizat motivele de apel și a apărările referitoare la existența dreptului de superficie în patrimoniul S.C. C. S.R.L.

Curtea de apel a apreciat că în mod nelegal a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în constatare formulate de reclamanta reconvențională S.C. C. S.R.L. având ca obiect petitele I.A și I.B din cererea reconvențională prin care aceasta a solicitat să se constate că deține dreptul de superficie asupra construcțiilor și terenurilor identificate în regim de carte funciară, fie ca o consecință a pronunțării sentinței civile nr. 293/2013 a Tribunalului Specializat Cluj, fie în baza contractului de asociere din 20 aprilie 2007 și a actului adițional nr. x, fie prin efectul conversiunii acestor acte juridice. Analizând admisibilitatea acțiunii în constatare, instanța s-a raportat la starea de fapt și de drept invocată de reclamanta reconvențională, și nu la caracterul întemeiat al susținerilor sale, și a reținut că aceasta pretinde că este titulara unui drept de superficie născut fie din contractul de asociere coroborat cu actul adițional nr. x, fie din efectele unei sentințe judecătorești, fie din efectele conversiunii actelor juridice, inclusiv prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de S.C. C. S.R.L. cu S.C. J. S.R.L., și că nu este împiedicată în exercitarea acestui drept de către pârâta reconvențională Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, astfel încât nu are nevoie de dobândirea unui titlu prin formularea unei acțiuni în realizare. Având în vedere aceste considerente, curtea a admis apelul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii civile din 17 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii în constatare formulate de reclamanta reconvențională S.C. C. S.R.L. având ca obiect petitele I.A și I.B din cererea reconvențională.

Curtea de apel a mai reținut că S.C. C. S.R.L. nu a fost și nu este titulara dreptului de superficie asupra construcțiilor și terenurilor aferente acestora ce formează obiectul contractului de asociere întrucât dreptul de superficie este un drept real imobiliar pentru a cărui naștere valabilă se impune cu necesitate forma autentică în conformitate cu dispozițiile art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005, incidentă la momentul la momentul încheierii contractului de asociere în participație și a actelor adiționale ulterioare, iar contractul de asociere din 20 aprilie 2007 nu îmbracă forma autentică, iar actul adițional nr. x, singurul care a constituit în mod legal dreptul de superficie, a fost încheiat cu alte părți decât S.C. C. S.R.L., iar aceste părți sunt succesorii săi în drepturi, astfel încât pârâta nu poate avea calitatea de având-cauză în raport de aceștia. A apreciat că dreptul de superficie nu s-a născut în temeiul contractului de asociere din 20 aprilie 2007 întrucât contractul de asociere nu îmbracă forma autentică, chiar dacă din prevederile art. 6.1.2 și art. 6.3.1 lit. i) ar rezulta o astfel de aparență, și nici nu a putut fi confirmat prin declarația autentică nr. 8739 din 8 noiembrie 2007 deoarece lipsa formei autentice a contractului de asociere este o cauză de nulitate absolută din perspectiva constituirii dreptului de superficie, în mod incontestabil, care nu poate fi, de plano, acoperită prin confirmare.

Instanța de apel a apreciat că sunt nefondate criticile S.C. C. S.R.L. potrivit cărora dreptul de superficie există, existența sa fiind constatată cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 11063/2013 a Curții de Apel Cluj deoarece în speță nu s-a invocat efectul autorității de lucru judecat, ci al puterii de lucru judecat înțeles ca situație de fapt calificată juridic ce are legătură cu prezentul litigiu. Prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Specializat Cluj, judecătorul sindic, învestit cu soluționarea acțiunii în anularea actelor frauduloase formulată de lichidatorul judiciar E. SPRL, acțiune întemeiată pe prevederile art. 80 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a dispus anularea contractului de cesiune încheiat la 15 iulie 2008 între pârâtele S.C. C., în calitate de cedent și S.C. B., S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.), în calitate de cesionare, a contractului de cesiune și actului adițional privind novația contractului de asociere din 20 aprilie 2007, identificat cu numărul x din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele S.C. C., în calitate de cedent și S.C. B., în calitate de cesionar și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca, în calitate de beneficiar, precum și a contractului de cesiune și actului adițional privind novația contractului de asociere din 20 aprilie 2007, identificat cu numărul x din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele S.C. C., în calitate de cedent și S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.), în calitate de cesionar și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, în calitate de beneficiar. A dispus generic repunerea părților în situația anterioară. Această hotărâre a rămas definitivă la 18 noiembrie 2013 prin respingerea recursului declarat în cauză prin decizia nr. 11063 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2011.

Curtea a stabilit că nu pot fi opuse părților din prezenta cauză considerentele prin care s-a reținut că dreptul de superficie a fost recunoscut din punct de vedere juridic în patrimoniul S.C. C. S.R.L. încă de la data semnării contractului de asociere întrucât privesc un litigiu cu un alt obiect și altă cauză, iar instanța de recurs, răspunzând motivelor invocate, a extins limitele învestirii primei instanțe, sub aspectul petitului repunerii părților în situația anterioară. A mai reținut că nici faptul edificării construcțiilor, nici emiterea autorizațiilor de construire asupra terenurilor proiectului nu sunt de natură a complini lipsa formei autentice a contractului de asociere din 20 aprilie 2007. A apreciat ca nefondate și susținerile legate de instituția conversiunii contractului de asociere, a actului adițional nr. x și nr. 4 (invocate în petitul II.B al cererii reconvenționale) deoarece actul adițional nr. x și nr. 4 privesc alte părți față de care pârâta C. nu are calitatea de succesor în drepturi (având-cauză), ci de antecesor în drepturi, și care nu pot genera în patrimoniul acesteia drepturi și obligații.

Analizând motivele de apel și apărările referitoare la anularea actului adițional nr. x privind constituirea dreptului de superficie și a dreptului de superficie, curtea de apel a reținut că prima instanță a respins în mod legal excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiunea în invocarea nulității actului adițional nr. x întrucât nulitatea actului adițional nr. x a fost invocată de reclamantă ca o consecință, ca un efect în lanț al desființării contractelor de cesiune și de novație, prin sentința civilă nr. 293 din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011, devenită irevocabilă la 18 noiembrie 2013, în mod corect, judecătorul fondului raportându-se la momentul 18 noiembrie 2013 pentru a stabili calculul termenului de prescripție extinctivă. Față de faptul că precizarea de acțiune a reclamantei a avut loc la 1 aprilie 2014, prin care a solicitat nulitatea contractului de constituire a dreptului de superficie și de servitute, și față de dispozițiile art. 2523 și art. 2517, pe care le-a considerat aplicabile în cauză, s-a constatat că termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la 1 aprilie 2014.

Instanța de apel a mai reținut că în mod legal a fost anulat contractul de constituire a drepturilor de superficie și a drepturilor de servitute prin sentința civilă nr. 3555/2015 deoarece cererea de constatare a nulității actului adițional nr. x, astfel cum a fost formulată de reclamantă, se referă la lipsa de cauză a actului adițional nr. x, generată de efectul retroactiv al nulității actelor de cesiune și de novație. Așadar, răspunzând motivelor de apel formulate de C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., curtea a stabilit că prima instanță nu a încălcat limitele învestirii și nu a schimbat cauza juridică a cererii reclamantei, întrucât cauza nulității actului adițional nr. x a fost justificată prin efectele principiului retroactivității nulității absolute a actului adițional nr. x, cauză pe care reclamanta a invocat-o și pe care judecătorul fondului a analizat-o întocmai. A mai constatat că susținerile apelantelor privind motivarea contradictorie a primei instanțe relativ la analiza excepției prescripției extinctive sunt întemeiate, că reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a expus în mod corect efectele nulității actului adițional nr. x asupra contractului de asociere din 20 aprilie 2007, decurgând din principiul retroactivității nulității absolute a actului adițional nr. x, și anume că societățile B. S.R.L. și A. S.R.L. și-au pierd cu efect retroactiv calitatea de asociați în contractul de asociere, iar S.C. C. S.R.L. a redevenit parte în acest contract. În consecință, la 27 octombrie 2008, când a fost încheiat actul adițional nr. x, reclamanta a constituit dreptul de superficie în favoarea a două persoane juridice care nu aveau calitatea de asociați, fiind evident că aceasta a devenit lipsită de contraprestație și, deci, de cauză, ca o consecință a efectului retroactiv al nulității actului adițional nr. 2.

Instanța de apel a apreciat că principiul consacrat doctrinar resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis nu este incident într-o asemenea ipoteză, întrucât acesta are ca premisă transmiterea succesivă a aceluiași drept către un terț și efectele nulității actului juridic față de terț în aplicarea principiului nimeni nu poate transmite ceea ce nu are, ceea nu este cazul în situația de față, dreptul de superficie nu s-a născut anterior actului adițional nr. x, iar părțile sunt identice în cele două acte adiționale nr. x și nr. 4. A reținut că actul adițional nr. x este accesoriu și că subzista desființării actului adițional nr. x, cum corect a reținut și prima instanță, pentru că actul mijloc (actul adițional nr. 4) nu poate avea o existență de sine stătătoare față de actul scop (actul adițional 2) devenind automat și cu efect retroactiv lipsit de cauză (în mod evident, prin pierderea calității de asociați și, astfel, prin excluderea oricăror obligații corelative dreptului de superficie astfel constituit).

Față de susținerile pârâtei S.C. C. S.R.L. în sensul că actul adițional nr. x trebuie analizat ca un act de conservare și de administrare, fiind o excepție de la aplicarea principiului anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial, instanța de apel a reținut că acestea sunt neîntemeiate deoarece la momentul pronunțării deciziei, contractul de asociere din 20 aprilie 2007 își încetase efectele juridice încă din 23 septembrie 2010, odată cu intrarea în faliment a pârâtei S.C. C. S.R.L., cea care a pretins ocrotirea bunei sale credințe și a propriului interes economic și social, iar constituirea unui drept de superficie nu poate duce la conservarea sau la buna administrare a unor construcții inexistente sau a unor construcții aflate în stadiul de 1% sau de 15% de construire, construcții care nici măcar nu mai subzistă la moment soluționării apelului în patrimoniul S.C. C. S.R.L., fiind înstrăinate din octombrie 2018. A mai reținut că nu poate fi asimilată unei asemenea excepții constituirea unui drept real imobiliar și că este aplicabil principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans în privința S.C. C. S.R.L. care a pretins, prin redobândirea calității sale de asociat în contractul de asociere(desigur, formal, contractul fiind încetat deja), ca efect al principiului repunerii părților în situația anterioară încheierii actului adițional nr. x, că a devenit automat titulara dreptului de superficie și a dreptului de servitute care nu au fost născute în patrimoniul său și care nu au valoarea unor acte de conservare sau de administrare, invocându-și astfel, în mod nepermis, propria incorectitudine.

Cu privire la apelul S.C. B. S.R.L., față de puterea de lucru judecat a sentinței nr. 293/2013, rămasă irevocabilă la 18 noiembrie 2013, s-a reținut intenția frauduloasă a cedentei S.C. C. S.R.L. raportat la creditorii săi (dedusă din fapta personală și intenționată a acestui profesionist) și prezumția de fraudă aplicată beneficiarei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca prin prezumția de cunoaștere a împrejurării deținerii dreptului de administrare a cedentei și a cesionarelor de către aceeași persoană. S-a mai reținut că este legală și temeinică soluția primei instanțe privind constatarea nulității actului adițional nr. x, impunându-se respingerea motivelor de apel invocate de C. S.R.L. și de S.C. B. S.R.L., ca nefondate.

Referitor la motivele de apel și a apărările referitoare la nelegala constatare a nulității art. 3.2.8 din cuprinsul actului aditional nr. 3, curtea de apel a apreciat că prima instanță nu a depășit limitele învestirii și nu a schimbat cauza cererii de chemare în judecată atunci când a dat efect temeiului de drept invocat de reclamantă și a constatat nulitatea actului adițional nr. x ca o consecință a pierderii calității de parte a asociaților B. S.R.L. și A. S.R.L. prin constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 2.

Referitor la constatarea nulității art. 6.3.1 pct. iii, a art. 6.3.2, a art. 7.2, precum și a art. 11.5 din contractul de asociere din 20 aprilie 2007, instanța de apel a constatat că reclamanta a invocat un raport de accesorialitate între admiterea petitului principal privind constatarea caducității contractului de asociere din 20 aprilie 2007 și nulitatea celor patru articole de mai sus, în măsura aplicării efectelor pretinse de reclamantă (desființarea cu efect retroactiv a convenției ca o consecință a constatării caducității contractului principal), notă în lumina căreia a fost și analizată în mod corect de către prima instanță cauza acestui petit, prin respingerea acestui petit accesoriu, ca o consecință a respingerii petitului privind constatarea caducității contractului de asociere. A mai reținut că în mod corect a arătat reclamanta că prima instanță nu a analizat și critica referitoare la menținerea efectelor contractului de asociere în lipsa oricărui titlu, fapt de natură a lipsi de cauză obligația asumată de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, referindu-se la cauze de nulitate existente la momentul încheierii convenției.

Cercetând cele patru articole invocate de reclamantă, curtea a constatat că acestea reglementează într-o manieră simplificată și incompletă efectele desființării culpabile sau a încetării contractului de asociere din 20 aprilie 2007 asupra drepturilor recunoscute investitorului, mai precis art. 6.3.2. face vorbire despre "dreptul de proprietate asupra construcțiilor și despre dreptul de folosință asupra terenului amplasament 2", art. 7.2 face vorbire despre reglementarea dreptului de superficie; de pe altă parte, art. 11.5, stipulează că încetarea contractului, chiar și prin reziliere, respectiv din culpa uneia din părți, nu poate afecta drepturile anterior dobândite. Curtea a stabilit că aceste clauze contractuale asumate în mod bilateral de părțile contractului de asociere reflectă principiul disponibilității părților, iar modalitatea de desocotire a părților la încetarea efectelor acestui contract, ca formă de asumare a riscurilor acestei afaceri comerciale, nu poate fi apreciată lipsită de cauză pentru reclamantă, ci este o expresie a libertății sale de a contracta, cu consecințele juridice inerente, motiv pentru acest motiv de apel invocat de reclamantă a fost respins.

Analizând motivele de apel și a apărărilor referitoare la respingerea cererii de obligare a pârâtelor C. S.R.L. și B. S.R.L. la ridicarea lucrărilor și predarea terenului în deplină posesie sau, în caz de refuz, autorizarea instanței de a le executa, curtea de apel le-a apreciat ca nefondate și a constatat că în fața primei instanțe, reclamanta și-a întemeiat acest petit pe consecințele desființării contractului de asociere, respectiv a contractelor de cesiune și a contractului de constituire a dreptului de superficie, în temeiul principiului restitutio in integrum. Așadar, având în vedere că efectele juridice pretinse de reclamantă se circumscriu efectelor nulității actului juridic civil, iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu a fost admisă cu privire la constatarea nulității contractului de asociere (fiind modificată cererea de chemare în judecată prin precizarea de acțiune din 1 aprilie 2014), un asemenea efect al nulității (restitutio in integrum) reclamat în apel de reclamantă nu poate fi analizat mai departe, acest petit având caracter accesoriu, cum corect a reținut și prima instanță.

Fără a se face o analiză a constatării încetării efectelor contractului de asociere din 20 aprilie 2007, pentru că reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca nu a învestit prima instanță cu un asemenea petit, curtea a dat prevalență apărărilor intervenienților accesorii în favoarea pârâtelor S.C. C. S.R.L. și Sterling din cadrul etapei apelului și a constatat faptul că asupra acestor construcții a fost instituit sechestrul penal prin ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii din 13 mai 2014 dispusă de Serviciul Teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. O asemenea măsură de indisponibilizare este obligatorie inclusiv în cazul reclamantei și chiar dacă are caracter temporar, până la soluționarea cu titlu definitiv a litigiului penal, aceasta este obligatorie pentru toți terții care au luat cunoștință de conținutul său.

A mai reținut că aceste construcții a căror ridicare este solicitată de către reclamantă nu se mai află în patrimoniul nici uneia din societățile A. S.R.L. și C. S.R.L., acestea fiind înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu intervenienta J. S.R.L. la 7 septembrie 2018, niciuna dintre părți nesolicitând introducerea în cauză în calitate de continuator în drepturi a societății J. S.R.L.

Cu privire la motivele de apel și a apărările privind nelegala respingere a petitului II principal B din cererea reconvențională a C. S.R.L., având ca obiect obligarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca la executarea art. 11.2.3 din contractul de asociere, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x din 27 octombrie 2008 și pct. C de obligare a reclamantei să încheie un act de schimb care să transfere către C. S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenurilor și prin care aceasta să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de hotel în stadiul de construire actual, curtea a constatat că la momentul soluționării apelului contractul de asociere din 20 aprilie 2007, începând de la 31 martie 2013, are ca părți investitorul S.C. C. S.R.L. și beneficiarul Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, iar acest contract a încetat ca urmare a falimentului investitorului din 23 septembrie 2010. A mai reținut că actele adiționale nr. x și 4 au fost anulate în integralitate, iar actul adițional nr. x exclusiv în limitele învestirii, pentru modificările aduse art. 3.2.8 din contractul de asociere din 20 aprilie 2007, reținându-se în considerente, atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel, lipsa efectelor juridice a acestui act adițional nr. x față de asociatul S.C. C. S.R.L. A stabilit că art. 11.2.3 din contractul de asociere se impune a se aplica în forma sa inițială care reglementează cauza de încetare a contractului dacă, din cauze independente de voința asociaților, executarea acestui contract nu mai este posibilă legal sau material, în cauză, constatându-se deja încetarea acestui contract de asociere.

Curtea a apreciat că se impune respingerea celui din urmă motiv de apel al S.C. C. S.R.L., având ca obiect obligarea reclamantei la încheierea unui act de schimb care să transfere investitorului S.C. C. S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar reclamanta să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de hotel în stadiul de construire actual, întrucât o asemenea desocotire a părților în caz de încetare a contractului de asociere nu este reglementată prin contractul de asociere și nu decurge în mod legal din încetarea efectelor unui contract juridic, iar pârâta se află în imposibilitate obiectivă de a-și executa propria obligație de a transfera un drept de proprietate care a fost deja transferat intervenientei accesorii J. S.R.L.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj și pârâta S.C. C. S.R.L. prin G. S.P.R.L.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj a solicitat admiterea căii de atac formulate, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului formulat de această parte, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată sub aspectul capetelor de cerere precizate în cererea de recurs și respingerea cererilor de intrervenție accesorie, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Referitor la capătul de cerere privind constatarea caducității contractului de asociere în participațiune din 20 aprilie 2007, cu consecința desființării integrale, ca urmare a intrării în faliment a asociatului titular, recurenta-reclamantă arată că prin cererea introductivă a solicitat anularea contractului autentificat sub nr. x din 27 octombrie 2008 ca fiind lipsit de cauză, iar în subsidiar, constatarea caducității contractului de constituire a dreptului de superficie și a drepturilor de servitute autentificat sub nr. x din 20 aprilie 2007. Apreciază că este greșită motivarea curții de apel în sensul că existența cauzei se apreciază la data încheierii actului juridic și că actul adițional nr. x a avut o cauză valabilă în considerarea calității de asociat a pârâtelor S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. Susține că motivarea este și contradictorie față de cele reținute de instanța de fond referitor la efectul retroactiv al desființării actelor de cesiune în urma căruia S.C. C. a redevenit parte a contractului de asociere în participație din 20 aprilie 2007, curtea de apel reținând că prin anularea cu efect retroactiv a cesiunilor se consideră că cele două societăți nu au fost niciodată parte în contractul de asociere din 20 aprilie 2007.

În opinia recurentei, contractul prin care se transferă un drept real este un contract cu executare uno ictu ale cărui efecte nu se deființează numai pentru viitor, iar caducitatea poate interveni și în cazul contractelor care și-au produs integral efectele, aceasta fiind imposibilitatea de producere a efectelor unui contract, survenită ulterior momentului încheierii valabile a acestuia, ca urmare a dispariției unui element esențial din angrenajul contractual. Astfel, susține, recurenta-reclamantă, odată cu anularea celor două contracte de cesiune, S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au pierdut cu efect retroactiv calitatea de părți în contractul de asociere în participațiune, S.C. C. S.R.L. a redevenit asociat titular în respectivul contract, iar ca urmare a intrării în faliment a acestei societăți, contractul de de asociere în participațiune, înc