ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2019

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6374 din 12 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte cererea având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții, obligația de a face formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. SA, s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor stipulate în cuprinsul convenției de credit nr. x/27.08.2007 la pct. 3 lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției și la art. 8.1. lit. a) liniuțele doi și trei, lit. c) și d), 10.1 și 10.2 din Condițiile Generale ale Convenției încheiate între părți, în virtutea caracterului abuziv al acestora și s-a dispus eliminarea acestora din convenție; a fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2565 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 6374 din 12 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, A. și B. au declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat.

A. și B. au declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, care a fost înregistrat la 19 septembrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2017, A. și B. au depus o cerere denumită "modificatoare", arătând că înțeleg să formuleze contestație în anulare, și nu recurs, împotriva Deciziei civile nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Prin Decizia civilă nr. 370R din 4 decembrie 2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a contestației în anulare, în favoarea Tribunalului București.

Primind dosarul, Tribunalul București a constatat că inițial reclamanții au formulat o cerere de recurs, cu privire la care au arătat ulterior că o modifică, formulând o contestație în anulare împotriva aceleiași decizii nr. 867 din 06.03.2017, decizie pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Apreciind că, în speță, se pune problema dacă o asemenea modalitate de a acționa este compatibilă cu normele de procedură civilă aplicabile în recurs, că numai instanța competentă să soluționeze recursul poate tranșa această chestiune, iar din prevederile art. 483 alin. (3) rezultă că instanța de drept comun competentă să judece recursul este Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 3806 din 24 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 505 alin. (1) C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluționeze prezenta contestație în anulare.

Principiul disponibilității, reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., obligă instanța să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii.

Este adevărat că nu constituie o derogare de la principiul disponibilității dreptul instanței de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau în cazul exercitării unei căi de atac, însă, este de necontestat că în cauză nu se pune problema unei calificări ce trebuie dată de către instanță căii de atac promovate.

Se constată că B. și A. au depus o cerere denumită "modificatoare", prin care au arătat în mod expres că înțeleg să formuleze contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, iar nu recurs.

În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În acest context juridic, se reține că, fiind o cale de retractare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a vreunei instanțe ierarhic superioare.

În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate de prevederile art. 503 și 504 C. proc. civ.

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., principiu care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speța de față se solicită anularea Deciziei civile nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației în anulare aparține Tribunalului București, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale menționate, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, în favoarea Tribunalului București.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.: "nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 867 din 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, în favoarea Tribunalului București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV